Proiect realizat de Predescu Mihnea, Stoian Victor-

Matei si Poncisu Gabriel Stefan

z
Iluminismul si
umanismul
 z
Iluminismul. Definiția iluminismului.

 A fost o mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală,

desfășurată între secolele XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și
ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin
răspândirea culturii, a „luminilor” în mase.
 Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică la
adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga
luminarea maselor pe baza experienței proprii. Unii consideră lucrarea lui Isaac
Newton, Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687), ca fiind prima mare
lucrare iluministă. Istoricii francezi plasează, în mod tradițional, perioada
iluminismului între 1715, anul încoronării lui Ludovic al XV-lea, și 1789, anul
izbucnirii Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului Regim”.
z
Trăsături ale literaturii iluministe

 Raționalismul – rațiunea este considerată principalul instrument

de cunoaștere; oamenii pot înțelege lumea prin observație,
experiment și gândire logică, nu prin superstiții sau dogme.
 Spiritul critic – atitudine de analiză și îndoială față de autorități
(monarhie, biserică), tradiții și norme; ideile trebuie acceptate doar
dacă pot fi justificate prin argumente.
 Libertăți și drepturi individuale – afirmarea drepturilor naturale
ale omului (libertate, egalitate, proprietate), susținerea toleranței
religioase și a ideii că statul există pentru a proteja cetățenii.
 Ideea progresului – credința că societatea poate evolua continuu
prin educație, știință, reforme politice și modernizare; optimism
față de capacitatea omului de a-și îmbunătăți condiția.
z
Iluminismul în Europa - Franța.

 Literatura iluministă în Franța a fost dominată de lupta împotriva

religiei și sistemului politic actual.
 Cei mai mari filozofi și scriitori iluminiști francezi au fost
Montesquieu, Voltaire, Denis Diderot și Jean-Claude Rousseau
(la origine elvețian, el a trăit o mare parte a vieții în Franța;
literatura lui Rousseau a fost în limba franceză și a avut un rol
important în influențarea filozofiei politice din spațiul Francez).
 z
Iluminismul în Franța.
Montesquieu.
 Charles-Louis de Secondat, baron de La Brède et de Montesquieu (n.
18 ianuarie 1689 – d. 10 februarie 1755) a fost un filozof francez și un
important reprezentant al iluminismului în țara lui nativă.

 Fiul unor nobili protestanți, mama lui a murit când acesta avea 7
ani, tatăl lui murind în 1713. Acesta rămâne în grija unchiului
său, timp în care devine membru al Parlamentului din Bordeaux,
un fel de curte de judecată. După moartea rudei sale în 1716, Montesquieu
devine președintele parlamentului, poziție care o va menține pentru 12 ani.

 În timp, Montesquieu s-a retras din poziția lui de judecător și s-a dedicat
scrisului. Prima lui carte importantă este „Scrisori Persane”, publicată în 1721,
care critica societatea franceză din perspectiva a doi vizitori persani. După un
timp dedicat intrării în cercuri sociale și o călătorie prin Europa, acesta mai
scrie două opere faimoase, una dintre ele fiind „Considerații
asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor”, publicată în 1734.

 Posibil cea mai faimoasă, dar cu siguranță cea mai importantă scriere a lui
Montesquieu este „Spritul legilor”, publicată la 1748. În acest tratat, baronul
introduce mai multe concepte extraordinar de importante până în ziua de
astăzi, cum ar fi separarea puterilor în stat, dreptul la o judecată corectă și
drepturi personale, și nevoia unui sistem politic de a îndeplini anumite principii
pentru a rezista în timp.

 De asemenea, Montesquieu a ajutat la introducerea și popularizarea

termenului de „despot”.
 z
Iluminismul în Franța.
Rousseau.
 Originar din Geneva, Jean-Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 – d. 2
iulie 1778) a fost forțat să fugă în Savoia la doar 15 ani după o serie
lungă de probleme, inclusiv pierderea mamei sale și convertirea sa la
catolicism, ceea ce a dus la dezmoștenirea sa.

 Pentru a se menține, acesta lucrează o varietate de slujbe, de la

profesor de meditații la secretarul ambasadorului francez din Veneția.
După experiența sa cu slujbele pentru stat, el dezvoltă o opinie foarte
proastă în legătură cu birocrația Franței.

 În timpul său în Franța, mai specific în timpul anilor 1730-1750,

Rousseau a fost și un compozitor, cea mai faimoasă operă a lui fiind
melodrama „Pygmalion”. Totuși, el este cunoscut pentru contribuția sa
la literatura iluministă. Cele mai remarcabile opere ale sale sunt
„Discurs asupra Artelor și Științelor” (1750), „Discurs asupra originii și
bazei inegalității între oameni” (1754) și „Contractul social” (1762), în
care Rousseau argumentează că integalitatea între oameni este
cauzată de proprietatea privată și că, pentru ca o autoritate să fie
legimită, aceasta trebuie să recunoască drepturile și libertățile
individuale ale oamenilor.
 z
Iluminismul în Franța.
Voltaire.
 François-Marie Arouet (n. 21 noiembrie 1694 – d. 30 mai 1778), cunoscut
drept Voltaire, a fost un filozof și satirist francez, cu importante contribuții la
literatura iluministă.

 Fiul unor nobili de statut mic, Voltaire a putut să primească o educație

la Collège Louis-le-Grand. În 1717, în timpul celor 11 luni petrecute în Bastilia
pentru o insultă la adresa lui Filip, duce de Orleans, el scrie piesa de teatru
„Oedip”, prima lui operă faimoasă și cea care i-a propulsat cariera.

 Cea mai faimoasă operă a sa este „Candid, sau Optimismul”. O urmare

directă a timpului său, considerat dezamăgitor, în Prusia, Voltaire folosește
această operă pentru a critica optimismul Leibnizian, care susținea că lumea
este cea mai bună din toate lumile posibile. Deși finalul nuvelei nu prezintă o
filozofie alternativă clară, afirmând faptul că „fiecare trebuie să își cultive
propria grădină”.

 Opiniile lui Voltaire în legătură cu religiile sunt controversate. Acesta a fost

unul dintre cei mai mari opozanți al evreilor și al musulmanilor, având păreri
rele despre religiile acestora. În schimb, acesta aprecia hinduismul. De
asemenea, deși a fost împotriva sclaviei, asemenea lui Montesquieu, dar este
posibil să fi deținut o cotă în Compania Indiilor, care folosea sclavi, și era de
părerea că toate rasele au origini complet diferite.
 z
Iluminismul în Franța.
Diderot
 Denis Diderot (n. 5 Octombrie 1713 – d. 31 Iulie 1784) a fost un critic
literar și un scriitor francez. Născut în Champagne, acesta a fost școlit
la un colegiu de iezuiți. Inițial dorind să devină avocat, Diderot și-a
abandonat această dorință în 1740 și a devenit scriitor, motiv pentru
care a fost dezmoștenit de tatăl său.

 Cea mai faimoasă operă a lui este „Enciclopedia”, creată în 1751

împreună cu Jean le Rond D'Alembert. Tonul laic al operei și lipsa de
credință în evenimente considerate miraculoase a dus la interzicerea
cărții în 1758 de către Biserica Catolică, ceea ce a dus la plecarea sau
chiar arestarea multor oamenii care au contribuit la scrieri. Diderot,
care a contribuit în jur de 7000 de articole, a considerat „Enciclopedia”
un eșec, deși ,retrospectiv, este considerată una dintre cele mai
importante opere iluministe până la Revoluția Franceză.

 Comparativ cu alți iluminiști, Diderot era mai radical în credințele sale.

Față de alți filozofi precum Voltaire, care nu credeau în revelații divine
ci în empiricism și deism, Diderot era ateu și materialist.
z
Iluminismul în Europa – Marea Britanie

 Comparativ cu iluminismul francez, iluminismul în Regatul Unit a

fost mult mai puțin remarcabil.
 Deși au activat mai mulți filozofi importanți în această perioadă,
majoritatea au acceptat starea politică a timpului, sau au fost
chiar conservatori. Acest lucru se datorează faptului că
majoritatea filozofiilor iluministe fuseseră deja acceptate drept o
parte a culturii britanice, comparativ cu situația din Franța.
 Cea mai activă mișcare iluministă a avut loc în Scoția.
 z
Iluminismul în Marea
Britanie. David Hume.
 David Hume (n. 7 Mai 1711 – d. 25 August 1776) a fost
un filozof, economist și eseist englez, și unul dintre cei
doi gânditori principali ai iluminismului scoțian.
 Asemănător lui Francis Bacon și John Locke, Hume a
fost un empiricist, considerând că nu există idei
intrinseci în oameni, ci că toate ideile și gândurile sunt
bazate pe experiențe anterioare.
 Cea mai importantă operă a lui a fost „Tratatul despre
Natura Umană”, lansat între 1739-1740. În scrierile
sale, Hume aduce argumente pentru opinia sa că
pasiunile și simțirile umane, nu gândurile raționale,
influențează acțiunile umane. De asemenea, el susține
că gândirile omului în legătură cu relația cauză-efect
nu provin dintr-o bază rațională, ci din cultura și modul
de viață a oamenilor.
 z
Iluminismul în Marea
Britanie. Adam Smith.
 Adam Smith (botezat pe 16 Iunie 1723 – d. 17 iulie
1790) a fost un economist scoțian și unul dintre
reprezentanții scoțieni ai iluminismului. Smith este
considerat „părintele economiei” și „părintele
capitalismului”.
 Acesta este cunoscut pentru două opere, „Teoria
sentimentelor morale” (1759) și „O cercetare asupra
cauzei și naturii bogăției națiunilor” (1776). Cea din
urmă, considerată cea mai importantă scriere a sa,
este considerată drept baza economiei ca și materie
modernă.
 Smith refuză să accepte teoria că națiunile
sunt îmbogățite doar prin voința lui Dumnezeu,
susținâand cauze și factori naturali, politici, sociali,
legali și tehnologici.
 z
Iluminismul în Europa – Spațiul
German.

 • Iluminismul german (Aufklärung) a promovat rațiunea, autonomia gândirii și

educația ca bază a progresului social; Kant a definit iluminismul ca eliberarea omului
prin folosirea propriei rațiuni („Sapere aude!”), Lessing și Herder au pledat pentru
toleranță religioasă, spirit critic și afirmarea culturii naționale, iar prin literatura și
clasicismul german, Goethe și Schiller au susținut idealurile umaniste,
perfecționarea morală și libertatea individului, transformând cultura într-un instrument
de formare a conștiinței.
 • În numeroase state germane, iluminismul a inspirat modernizarea administrației,
limitarea abuzurilor absolute, profesionalizarea învățământului, extinderea accesului
la școli și dezvoltarea universităților; reformele juridice au devenit mai umane,
punând accent pe drepturile persoanei, iar toate aceste schimbări intelectuale,
educaționale și sociale au pregătit terenul pentru evoluțiile politice și culturale ale
secolului al XIX-lea și pentru consolidarea identității naționale germane.
z
Iluminismul în spațiul românesc - Școala
Ardeleană
- Scoala Ardeleana a contribuit nu numai la emanciparea spirituala si
politica a romanilor transilvaneni, ci si la a celor de peste munti.

- O alta realizare a acesteia a fost introducerea grafiei latine in limba

romana, in locul scrierii chirilice, si tiparirea primului dictionar
cvadrilingv al limbii romane "Lexiconul de la Buda".
- "Hronica romanilor si a mai multor neamuri" este manuscrisul
fundamental al lui Gheorghe Sincai, fiind esentiala pentru ca:
• promovează originea latină a românilor
• susține idei despre drepturile politice și naționale ale românilor
transilvăneni
• integrază istoria românilor în istoria europeană
 z
Iluminismul în spațiul românesc - Școala
Ardeleană
Petru Maior
A scris „Istoria pentru începutul românilor în Dacia” in care:
- susține că românii sunt urmașii direcți ai coloniștilor romani aduși de Traian;
- combate teoriile adversarilor care negau continuitatea românească în Transilvania;
De asemenea, include la sfarsit o "Disertatie pentru inceputul limbii romane" in care afirma ca
limba romana provine din latina populara.

Budai-Deleanu
Este considerat parintele epopeii romanesti si un iluminist autentic, cu o gândire enciclopedică.

Acesta scrie Țiganiada, o biografie fantezista de tigan supus austriac, care a participat la
campania din Egipt a lui Napoleon si a ramas acolo

Nicolaeo Manolescu evidenteaza valoarea acestei opere printr-o comparatie:

„Țiganiada este un Don Quijote al nostru, glumă și satiră, fantasmagorie și scriere înalt simbolică,
ficțiune și critică a ei”.
 z
Iluminismul în spațiul românesc - Moldova.

Dimitrie Cantemir
• Se remarcă drept una dintre cele mai importante figuri ale culturii românești,
savant enciclopedist interesat de istorie, filozofie, geografie și muzică. A
promovat modernizarea și deschiderea către Europa, într-o epocă dominată de
influențe orientale. Prin opera sa, a demonstrat că limba română poate
exprima idei științifice și concepte complexe.

• Cantemir este autorul „Descriptio Moldaviae”, prima descriere științifică a

Moldovei, realizată pentru Academia din Berlin, al cărei membru a fost. A scris
lucrări în latină și rusă, făcând cunoscută cultura română în Europa și
contribuind la afirmarea identității românești.
• Opera sa a introdus în principate ideile raționaliste și umaniste ale
Iluminismului, deschizând noi perspective pentru dezvoltarea culturii și
educației.
 z
Umanismul. Definiția umanismului.

 Umanismul este o mișcare culturală și filozofică născută în Renaștere, care a pus omul și valorile
sale în centrul lumii. A apărut ca o reacție împotriva teocentrismului medieval, promovând ideea că
omul este o ființă rațională, liberă și demnă, capabilă să își construiască propriul destin prin forțele
proprii.

 Inspirat de redescoperirea culturii greco-romane, umanismul a încurajat studiul artelor, științelor,

literaturii și filozofiei, considerând educația și cunoașterea drept principalele mijloace de
perfecționare morală și intelectuală a individului. Astfel, s-a conturat idealul omului complet, cultivat
și echilibrat.

 Prin influența sa asupra artei, științei și gândirii moderne, umanismul a deschis drumul către
modernitate, promovând valori precum toleranța, libertatea, demnitatea umană și responsabilitatea
față de societate. El rămâne până astăzi un simbol al încrederii în potențialul creativ și moral al
omului.
 z
Umanismul în literatură

 Umanismul a adus în literatură o nouă viziune asupra omului, prezentat

ca ființă rațională, liberă și creatoare. Scriitorii renascentiști au renunțat la
temele exclusiv religioase, explorând viața, emoțiile și individualitatea
umană.
 Inspirată de modelele antichității, literatura umanistă promovează
echilibrul, educația și frumusețea limbajului. Autorii devin formatori de
conștiințe, susținând valorile morale și culturale ale omului.
 În literatura română, spiritul umanist se regăsește la cronicari și în
Școala Ardeleană, care au afirmat originea latină a poporului, valoarea
limbii și importanța culturii în formarea identității naționale.
z

MULTUMIM PENTRU ATENTIE!

z
Bibliografie

 Umanism - Wikipedia

 Iluminism - Wikipedia

 Montesquieu (1977). David Wallace Carrithers (ed.). The Spirit of the Laws: A Compendium of the First English Edition. Berkeley: U California P.

 Boesche, Roger (1990). "Fearing Monarchs and Merchants: Montesquieu's Two Theories of Despotism". The Western Political Quarterly. 43 (4): 741–
761. doi:10.1177/106591299004300405. JSTOR 448734. S2CID 154059320.

 Montesquieu's Liberalism and the Problem of Universal Politics. Cambridge University Press. 2018. ISBN 978-1108552691.

 Civil Religion: A Dialogue in the History of Political Philosophy. Cambridge University Press. 2010. ISBN 978-1139492614.

 Wokler, Robert (2001). Rousseau: a very short introduction. Very short introductions. Oxford: Oxford Univ. Press. ISBN 978-0-19-280198-2.

 Damrosch, Leo (2005). Jean-Jacques Rousseau: Restless Genius. New York: Houghton Mifflin Harcourt. p. 566. ISBN 978-0618446964.

 "Letter on the subject of Candide, to the Journal encyclopédique July 15, 1759". University of Chicago. Archived from the original on 13 October 2006. Retrieved 7 January 2008.

 Sternhell, Zeev (2010). The Anti-Enlightenment Tradition. Yale University Press. p. 126.

 Pearson, Roger (2005). Voltaire Almighty: A Life in Pursuit of Freedom. Bloomsbury. ISBN 978-1-58234-630-4.

 Arthur Wilson, Diderot (New York: Oxford, 1972).

 Cranston, Maurice, and Thomas Edmund Jessop. 2020 [1999] "David Hume." Encyclopædia Britannica. Retrieved 18 May 2020.

 "Adam Smith: Father of Capitalism". [Link]. Archived from the original on 20 November 2017. Retrieved 20 February 2019.

 "Absolute Advantage – Ability to Produce More than Anyone Else". Corporate Finance Institute. Archived from the original on 20 February 2019. Retrieved 20 February 2019.