Urechea

Analizatorul acustico-
vestibular
 Localizarea
urechii externe
Urechile sunt situate lateral pe cap, în dreptul
regiunii temporale a craniului.
Această poziție este simetrică și
foarte importantă pentru funcțiile lor.

Urechea externă este formatā din pavilionul urechii si

conductul auditiv extern.

Pavilionul are rol în captarea sunetelor și orientarea lor spre

conductul auditiv.
Conductul auditiv are 2.5-3 cm lungime, se întinde până la
membrana timpanului, este căptușit cu piele care conține peri și glande
care secretă cerumenul, cu rol de a proteja timpanul de patrunderea
corpilor straini
 Urechea medie
Urechea medie este situata intr-o cavitate a
osului temporal. Contine aer la presiune
atmosferica.
Spre partea exterioara prezinta membrana timpanica,
iar spre partea internă prezinta fereastra ovală si
fereastra rotunda, ambele acoperite cu membrane.
Timpanul este o membrană fibroasă,
groasă și vascularizată care vibrează

Între membrana timpanului si membrana ferestrei ovale

se afla un lant articulat de trei oscioare: ciocanul,
nicovala, scarita si muschii anexati lor. Urechea medie
comunica cu nasofaringele prin trompa lui Eustachio, cu
rol de egalizare a presiunii aerului de o parte și de alta a
timpanului.
 URECHEA
INTERNĂ
Urechea interna este formata din labirintul
osos, sapat in osul temporal, in interiorul caruia
se afla labirintul membranos, format din:
- trei canale semicirculare membranoase;
- vestibul membranos, cu două vezicule: uticulă
și saculă;
- melc membranos (canal cohlear)- cuprinde
receptorii pentru auz.
Segmentele
analizatorului
auditiv
1. Segmentul periferic (receptor)
-Captează și transformă undele sonore în vibrații

-Reprezentat de organul lui Corti, pe membrana bazilară a canalului cohlear. La nivelul acestuia se
află receptorii acustici.
3. Segmentul central (cortical)

Este responsabil pentru interpretarea sunetului:

2. Segmentul intermediar (de conducere) Cortexul auditiv primar – localizat în girul
temporal superior (aria Brodmann 41 și 42) în
Este responsabil pentru transmiterea impulsurilor nervoase de la urechea internă către creier. lobul temporal.
Cuprinde:
Cortexul auditiv secundar/asociativ –
• Nervul cohlear (componenta auditivă a nervului vestibulocohlear – nervul VIII cranian) implicat în recunoașterea și interpretarea
• Nucleii cohlear din trunchiul cerebral complexă a sunetelor, cum ar fi limbajul.
• Tracturi auditive care ajung la:
• Coliculii inferiori (mezencefal)
• Corpul geniculat medial (talamus)
Formarea auzului
Urechea internă
Urechea externă transformă vibrațiile
Urechea medie
captează sunetul și în impulsuri
(cu cele 3 oscioare)
îl transmite spre nervoase prin
amplifică vibrațiile.
timpan. celulele ciliate din
cohlee.

Creierul (cortexul
Sunet → Vibrație
Nervul auditiv auditiv)
→ Impuls nervos
transmite interpretează
→ Percepție
impulsurile la creier. semnalele ca
auditivă.
sunete.
Boli ale urechii-Otita
-inflamaţie prin infecţie bacteriana (pneumococ, streptococ, stafilococ), uneori virală, care
afectează de cele mai multe ori copiii de vârste între 6 luni şi 2 ani, în particular copiii
crescuţi în colectivitate.
Infecţia este mai întâi faringeana, apoi se propaga la ureche prin canalul trompei lui
eustachio.
O otită acută se traduce printr-o durere violenta a urechii, asociată cu o febră de aproximativ
37,50C.
Ea evoluează în patru stadii: otita congestivă, în care timpanul nu este decât roşu; otita
catarală, în care timpanul devine neted şi opac; otita purulentă, în care bombarea timpanului
dovedeşte prezența puroiului în căsuţa timpanului; otita perforată, în care o perforaţie în
timpan lasă puroiul să se scurgă în exterior.
Otitele, cele mai frecvente afecţiuni ale urechii, pot fi externe (când afectează conductul
auditiv extern) sau medii (când afectează urechea medie).
 Hipoacuzia (pierdere de
auz)
Tipuri:
• Conductivă (ureche externă sau medie)
• Neurosenzorială (ureche internă sau nerv auditiv)
Cauze: îmbătrânire, expunere la zgomote, infecții, leziuni,
ereditare.
Simptome:
• Dificultăți în a înțelege vorbirea
• Nevoia de a vorbi tare
• Zgomote în urechi
Complicații: izolare socială, afectarea comunicării
Tratament:
Aparate auditive (pentru hipoacuzie ușoară – moderată)
Implant cohlear (pentru hipoacuzie profundă sau surditate)
Corectarea cauzei (ex: îndepărtarea dopurilor, tratarea
Ce este un aparat auditiv
-Aparatul auditiv este un dispozitiv electronic specializat și conceput
pentru a ajuta persoanele cu deficiențe de auz să audă sunetele mai clar.
- Funcționarea unui aparat auditiv poate varia în funcție de model și
tehnologie, dar în linii mari, majoritatea aparatelor auditive au
următoarele componente de bază:
• Microfon – acesta captează sunetele din mediul înconjurător și le
transformă în semnale electrice.
• Amplificator – semnalele electrice sunt amplificate, crescând astfel
volumul sunetelor.
• Receptor – aceste semnale amplificate sunt transmise în urechea
utilizatorului prin intermediul unui difuzor sau al unor căști speciale.
• Baterie – aparatele auditive funcționează pe baterii sau acumulatori
reîncărcabili, care furnizează energia necesară pentru amplificare.
• Procesor de sunet – multe aparate auditive moderne includ
procesoare de sunet avansate care pot ajusta sunetele în funcție de
nevoile specifice ale utilizatorului, reducând astfel zgomotul de fond și
îmbunătățind claritatea vorbirii.
 Perforația timpanului
Ruperea membranei timpanice
Cauze: infecții, traume (lovituri, bețișoare de
urechi), schimbări bruște de presiune.
Simptome:
• Durere bruscă urmată de calmare
(după rupere)
• Pierderea temporară a auzului
• Secreții (uneori cu sânge sau puroi)
• Zgomote în ureche
Complicații: infecții recurente, pierdere de
auz permanentă (rar)
Tratament: daca nu se închide natural
timpanoplastie (intervenție chirurgicală de
refacere a timpanului)
Boala Ménière
Ce este: afecțiune a urechii interne care
afectează echilibrul și auzul.
Cauze: necunoscute exact, posibil legate
de acumularea de lichid în cohlee
Simptome:
• Crize de vertij (amețeli severe, de
durată)
• Tinitus (țiuit continuu)
• Pierderea intermitentă sau
progresivă a auzului
• Senzație de presiune în ureche
Complicații: pierderea permanentă a
auzului
Metode de investigare-Screening-
ul auditiv neonatal
Screeningul auditiv neonatal este un proces esențial pentru
detectarea precoce a posibilelor deficiențe auditive la nou-născuți,
având un impact profund asupra dezvoltării ulterioare a copilului.
Întrucât un număr semnificativ de bebeluși se nasc cu diferite
forme de surditate sau hipoacuzie ce pot fi identificate, screeningul
este realizat, de regulă, înainte de externarea din maternitate sau în
primele luni de viață. Acest proces implică două teste principale:
emisiile otoacustice, care măsoară răspunsul urechii interne la sunet,
și răspunsul auditiv al trunchiului cerebral, care evaluează reacția
nervului auditiv și a trunchiului cerebral la stimuli acustici.

Detectarea timpurie a pierderilor de auz permite inițierea rapidă a

unor intervenții esențiale, având în vedere că primii trei ani de viață
sunt fundamentali pentru dezvoltarea limbajului. În funcție de gradul
pierderii auditive, intervențiile pot include dispozitive auditive sau
implanturi cohleare, ambele vizând susținerea copilului în dobândirea
unor abilități de comunicare cât mai eficiente și adaptate.
 • Audiograma reprezinta o investigatie utilizata pentru determinarea acuitatii
auditive, cu reprezentarea grafica a intensitatii sunetelor auzite. Sunetele
reprezinta vibratii care sunt transmise la nivel cerebral prin intermediul
aerului si al caii auditive alcatuita din canalele semicirculare, labirintul osos
si cel membranos.

• Examenul audiometric se desfasoara intr un mediu special reprezentat de o

cabina sonora izolata fonic, care nu permite patrunderea sunetelor din
exterior si presupune utilizarea unui aparat denumit audiometru pentru
testarea acuitatii auditive a pacientului. Pacientul va fi plasat in interiorul
Audiogra camerei izolate fonic astfel incat sa nu poata observa miscarile
tehnicianului care efectueaza testarea si i se vor explica modalitatile prin

ma
care va semnaliza perceperea sunetului.
• In anumite situatii, pacientului i se va cere sa apese un buton in momentul
in care percepe sunetul sau sa ridice mana astfel incat sa poata fi observat
de catre evaluator. In situatii rare, evaluatorul poate accepta un raspuns
verbal, insa aceasta metoda nu este recomandata deoarece vocea poate
influenta acustica la nivelul conductului auditiv.

• în funcție de tipul de audiograma recomandat, investigatia presupune

plasarea unor casti la nivelul conductului auditiv extern, al unui vibrator
osos pe mastoida sau electrozi la nivelul scalpului pacientului si pe fiecare
lob al urechii. Auzul este testat pentru fiecare ureche in parte, atat in
conducere aeriana cat si in conducere osoasa. In timpul testelor auditive,
auzul pacientului este testat prin emitere de sunete cu frecventa variata
incepand de la 250 Hz, 500, 1000, 2000 si pana la 4000 Hz, iar in situatiile
in care este necesar, pot fi testate si frecvente intermediare de 750 Hz,
1500 sau 3000 Hz. Testarea acuitatii auditive la copii se efectueaza cu
 • Masurarea compliantei acustice a membranei timpanului si
a lantului de oscioare (osicule) din urechea medie (ciocanul,
scarita si nicovala) poarta numele de impedansmetrie. Spre
deosebire de audiograma, care necesita atentia si colaborarea
pacientului, timpanograma este o tehnica obiectiva, oferind
informatii importante despre integritatea membranei
timpanului, a volumului de aer din urechea medie si a
integritatii lantului osicular.

Timpanogra • Testul se realizeaza prin intermediul unei sonde care, odata

ma introduse in urechea externa, pompeaza aer la o anumita
presiune, inregistrand in acelasi timp deplasarile membranei
timpanice la aplicarea sunetelor. Rezultatele sunt inregistrate
sub forma unor grafice, ale caror modificari ofera informatii
despre nivelul auzului si despre cauza scaderii acuitatii auditive
atunci cand afectiunea este localizata in urechea medie.
• Pentru realizarea testului este nevoie ca timpanul sa nu
prezinte perforatii, iar conductul auditiv sa fie suficient de larg
pentru a permite introducerea sondei. In cazul in care
membrana timpanului este perforata, sunetul trece si se
raspandeste in sistemul celular mastoidian, fara a se reflecta si
fara a afisa rezultate.