EVALUAREA LA
DIDACTICA BIOLOGIEI
Evaluarea: cadrul teoretic
Docimologia
didactică
= disciplina psiho-pedagogică axată pe problematica
(tehnicile, procedeele, factori implicaţi etc.)
examinării, corectării şi acordării de calificative şi
note pentru prestaţiile, performanţele şi
competenţele celor care învaţă şi se formează.
Evaluarea este activitatea prin care se emit judecăţi
de valoare despre procesul şi produsul învăţării
elevului pe baza unor criterii calitative prestabilite, în
vederea luării unor decizii în funcţie de semnificaţia
acordată demersului evaluativ: de reglare/ameliorare,
de selecţie, de certificare etc
Tipuri de evaluare
Instrumentele de evaluare pot fi:
A. TRADIȚIONALE B. MODERNE (ALTERNATIVE)
Probe scrise Observarea directă a elevului în timpul
activității
Probe orale Investigația
Probe practice Portofoliul
Proiectul
Autoevaluarea
Tema pentru acasă
Tipuri de evaluare
Tipuri de evaluare
b). După natura funcţiei şcolare şi sociale îndeplinite se pot face
următoarele diferenţieri:
- evaluări curente, pe secvenţe mici de activitate.
- evaluări la intrarea într-un ciclu de învăţământ, prin selecţie
- evaluări finale/ examene, la sfârsit de an şcolar, ciclu de învăţământ.
c).După modul de integrare în procesul de învăţământ distingem
următoarele tipuri de evaluare:
- evaluarea iniţială, realizată la debutul unui program de instruire;
- evaluarea formativă, realizată pe parcursul programului şi integrată
acestuia;
- evaluarea sumativă, cumulativă, realizată la finalul programului.
Metode tradiţionale de
evaluare cu aplicaţii în
didactica
Evaluarea prin probe
Biologiei
scrise
Evaluarea prin probe
practice
Instrumente de evaluare
Instrumentul de evaluare se compune din itemi care solicită tehnici de
declanşare/ prezentare/redactare a răspunsurilor.
În limbaj pedagogic cotidian, itemul reprezintă cea mai mică
componentă identificabilă a unui test sau a unei probe de evaluare.
Itemul pedagogic reprezintă cerinţa, întrebarea la care trebuie să
răspundă elevul;
Tipologia itemilor de evaluare
Literatura de specialitate oferă mai multe clasificări ale itemilor. Criteriile invocate mai
frecvent şi folosite de specialişti de marcă în domeniu sunt (după M. Manolescu,
2011):
1. Criteriul asigurării obiectivităţii în notarea sau aprecierea elevilor. După acest
criteriu, identificăm:
- itemi obiectivi;
- itemi semiobiectivi;
- itemi subiectivi .
2. Gradul de elaborare/ construcţie a răspunsului elevului şi nivelul complexităţii
acestuia După acest criteriu, care este unul mai elaborat şi integrator, dar mai puţin
pragmatic, distingem:
- itemi cu răspuns la alegere sau itemi obiectivi. Prin folosirea acestor tipuri de itemi
se cere elevilor să aleagă varianta de răspuns corect din mai multe răspunsuri
date/oferite. Corectarea, în acest caz, se realizează într-o manieră obiectivă.
- itemi cu răspuns construit. În această categorie intră: itemii semiobiectivi şi itemii
a)Itemii obiectivi
Itemii obiectivi sunt de trei tipuri:
• itemi cu alegere multiplă;
• itemi cu alegere duală;
• itemi tip pereche.
Itemii cu alegere multiplă se numesc de selecţie, căci elevul
trebuie să aleagă unul sau mai multe răspunsuri bune dintre mai
multe variante, unde, alături de răspunsul/ răspunsurile corecte
se află şi distractori (răspunsuri care au funcţia de a induce în
eroare elevul)
a2) Itemii cu alegere duală (IAD)
Principiul de construcţie şi folosire a acestui tip de
itemi este acela al alegerii unei variante din două
posibile. Elevul este pus în postura de a selecta unul
din două răspunsuri construite pe principiul exclusivist
(ori/ ori):adevărat/fals; corect/greşit; da/nu;
acord/dezacord; general/particular; varianta
1/varianta2; mai mare/mai mic; enunţ de opinie/enunţ
factual etc.
Şi această categorie de itemi are avantaje şi
dezavantaje. Cel mai important dezavantaj este acela
că, fiind doar două variante de răspuns, probabilitatea
de ghicire a răspunsului corect este de 50%.
a3) Itemii tip pereche (ITP)
Itemii tip pereche pot solicita diverse tipuri de
corespondenţe/relaţii; termeni/definiţii;
reguli/exemple;simboluri/concepte;principii/clasificări; părţi
componente/întrebuinţări. Se poate utiliza material pictural
Se mai numesc şi itemi de
sau o reprezentare grafică.
asociere.
Itemii semiobiectivi
• cu răspuns scurt/completare
• Întrebări structurate
Itemii cu răspuns scurt – elevul oferă rasunsul sub forma unei propoziții,
fraze, simbol, număr.
Itemii de completare- solicită drept răspuns unul sau două cuvinte.
Diferența: înrebarea directă vs enunț/reprezentare grafică incompletă (desen
lacunar) Item cu răspun scurt:
Contracțiile inimii se numesc ...................
Item de completare
Procesul prin care se elimină apa sub formă de vapori se numește ............................
Întrebările structurate sunt itemi care conțin mai multe sarcini de lucru. O
întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări – de tip
obiectiv, semiobiectiv sau eseu scurt- legate între ele printr-un element
comun.
Itemii semiobiectivi
• cu răspuns scurt/completare
• Întrebări structurate
Întrebările structurate sunt itemi care conțin mai multe sarcini de lucru. O
întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări – de tip
obiectiv, semiobiectiv sau eseu scurt- legate între ele printr-un element
comun.
Itemii subiectivi
• Rezolvare de probleme
• Eseu
Itemii subiectivi solicită răspunsuri dezvoltate, elaborate. Redactarea răspunsului solicită mobilizarea
cunoştinţelor şi abilităţilor care iau forma unor structuri integrate şi integrative. Solicitările formulate de
cadrul didactic şi răspunsurile elevilor se caracterizează prin aspectul lor integrativ. Formularea răspunsului
la un item subiectiv acoperă toate tipurile de obiective.
Itemii subiectivi
• Rezolvare de probleme
• Eseu
Acest tip de item îşi propune să evalueze obiective educaţionale cu grad mare de complexitate, inaccesibile prin
folosirea itemilor obiectivi sau semiobiectivi: abilitatea elevului de organizare şi integrare a ideilor; de exprimare
personală în scris; abilitatea de a interpreta şi aplica datele (după M. Manolescu, 2011).
Etape în conceperea, construcţia şi valorificarea probelor de evaluare
Aceste etape ar putea fi următoarele (după M. Manolescu, 2011):
1. Precizarea obiectivelor de evaluare sub forma unui set de competenţe ce
urmează a fi
dobândite de elev. Acestea devin standarde de performanţã ce urmeazã a fi
evaluate pe
parcursul şi la finalul programului respectiv de instruire;
2. Stabilirea unităţilor de conţinut corespondente, necesare pentru dobândirea şi
consolidarea
de către elev/ elevi a competenţelor stabilite;
3. Construirea dispozitivului de evaluare, a instrumentului/ instrumentelor specifice
construirea matricii de specificaţii;
4. Elaborarea grilelor şi baremelor de rezultatelor şi stabilirea
„deciziilor„ ameliorative. corectare şi notare a performanţelor/ produselor
elevilor;
5. Aplicarea probelor, prelucrarea şi analiza informaţiilor despre procesul şi
produsul învãţãrii
elevilor;
6. Transmiterea, comentarea şi analiza rezultatelor împreunã cu elevii etc.;
Mulțumesc!