TUMORILE RINOFARINGELUI
Asist. univ. dr. Sonia Patricia Vonica
A. TUMORILE BENIGNE(rare)
- angiofibromul
- cordomul
- craniofaringiomul
- teratoame
- lipoame
- fibroame
- chisturi de retenție
Angiofibromul de rinofaringe
= tumora sângerândă a pubertății masculine
- Cea mai frecventă tumoră benignă a
rinofaringelui
- Se întâlnește mai ales la copii și tineri,
predominent la sexul masculin
Manifestări clinice
• obstrucție nazală
• epistaxisuri anterioare sau posterioare
repetate, uneori severe
• rinolalie închisă (rinofonie)
• rinoree muco-purulentă
• otite medii prin compresiune tubară
• cefalee
Examenul local
• Rinoscopie posterioară/endoscopie:
- tumora de culoare roșie-violacee sau
cenușie, cu suprafața netedă, alteori lobată
asemănătoare vegetațiilor adenoide
• La palpare prin tușeu rinofaringian consistența
este dură și sângeră foarte ușor
Angiofibrom rinofaringe
Aspecte endoscopice
Diagnostic
• Clinic
• Paraclinic
– CT este utilă pentru evaluarea extensiei
tumorii, inclusiv endocranian
- angiografia supraselectivă (angio-CT sau
angio-IRM) a ramurilor arterei carotide
evidențiază un aspect caracteristic suficient
pentru diagnostic( biopsia fiind de evitat
datorită riscului de hemoragie importantă).
Angiofibrom –aspect CT
Angiofibrom – aspect IRM
Tratament
• Chirurgical – ablația tumorii pe diverse căi de
abord
• Ligatura arterei carotide externe este
necesară, mai ales în tumorile mari și medii,
pentru a preveni hemoragia intraoperatorie
importantă.
• Embolizarea supraselectivă este utilă
preoperator în tumorile voluminoase pentru a
le reduce volumul și a preveni hemoragia.
Aspecte angio-CT
Pre- si postembolizare
B. TUMORILE MALIGNE
Etiopatogenie.
Factorii favorizanți
• infecția cu virus Epstein Barr(asociată cu formele slab
diferențiate și nediferențiate de carcinoame)
• predispoziția genetică
• repartiția geografică(formele cu diferențiere redusă
sunt mai frecvente în sud- estul Asiei, unde au
caracter endemic)
Vârsta și [Link] mai frecvente la tineri și adulți,
predominent la sexul masculin.
Histopatologie
• carcinoamele(clasificate în funcție de gradul
de diferențiere în 3 tipuri OMS, I-III) – cele mai
frecvente
• limfoame
• cilindroame sau adenocarcinoame
• carcinom adenoidchistic,
• plasmocitoame(mielom multiplu)
• melanoame, sarcoame.
Manifestări clinice
Debutul aparent clinic poate fi:
• Adenopatic: adenopatie laterocervicală înaltă, subdigastrică sau
spinală superioară(grupele II, V ) dură, ”lemnoasă”, nedureroasă
• Otic (datorat obstrucției tubare determinată de tumoră):
hipoacuzie de transmisie unilaterală, otite medii unilaterale
trenante(seroase, catarale, supurate), vertij
• Rinologic: obstrucție nazală, epistaxisuri recidivante, rinoree
muco-purulentă unilaterală uneori cu striuri sanguinolente
• Neurologic: cefalee tenace, paralizii de nervi cranieni –
oculomotori VI și apoi III și IV(manifestate prin diplopie), ramul
motor al nervului V sau nervii ce ies prin gaura ruptă posterioară
– IX, X, XI, precum și XII.
Diagnostic clinic
• Rinoscopia posterioară /endoscopia
(fibroscopia sau endoscopia rigidă)
permite observarea tumorii cu aspect
vegetant, ulcerat sau infiltrativ, uneori cu
dezvoltare submucoasă , localizată la debut
supra -tubar sau pe marginea latero-
superioară a cadrului choanal.
Carcinom rinofaringe – aspect endoscopic
Diagnostic paraclinic
• Biopsia prelevată în prezent sub control
endoscopic, permite diagnosticul de certitudine
• Panendoscopia decelează o a 2-a localizare la
nivelul căilor aero-digestive superioare
• Dozarea anticorpilor virusului Epstein Barr
reprezintă markeri evolutivi tumorali(titrul lor
scade pe măsură ce tumora involuează sub
tratament și poate crește din nou în caz de
recidivă)
Investigații imagistice
• CT permite aprecierea extensiei locale și
regionale(extensia endocraniană, în spațiile
parafaringiene, prezența adenopatiilor infraclinice)
• Radiografia toracică – obiectivează prezența
metastazelor pulmonare(cele mai frecvente)
• Ecografia abdominală – utilă pentru depistarea
metastazelor hepatice. Rx toracică și echografia
abdominală sunt din ce în ce mai des înlocuite de CT.
• Scintigrafia osoasă cu technețiu – depistează
metastazele osoase, PET sauPET-CT pentru depistarea
tuturor metastazelor
Carcinom rinofaringe – aspect endoscopic
Cazuistica Clinicii ORL
Carcinom rinofaringe – aspect CT
Cazul precedent
Limfom rinofaringe – aspect endoscopic
Limfom rinofaringe – aspect CT
Stadializarea TNM
• T1 – tumoră localizată la rinofaringe
• T2 – tumoră extinsă la țesuturile moi
• T2a – tumoră extinsă la orofaringe și/sau fosele nazale fără extensie
parafaringiană(fără depășirea fasciei faringo-bazilare)
• T2b – orice tumoră extinsă parafaringian
• T3 – tumora invadează structurile osoase și/sau sinusurile paranazale
• T4 – tumoră cu extensie endocraniană și/sau invazia nervilor cranieni,
fosei infratemporale, hipofaringelui, orbitei sau spațiului masticator
Stadiile N și M sunt identice cu cele ale altor localizări la nivelul
căilor aero-digestive superioare.
Carcinom in situ
Stadiul I
T1 N0 M0
Stadiul II A
T2a N0 M0
Stadiul II B
T2b N0 M0
Stadiul III
Tratament
• În stadiul I se recurge la radioterapie externă.
• În stadiile II - IV tratamentul este combinat
chimio-radioterapie
• tratamentul chirurgical este rezervat
recidivelor ganglionare ale carcinoamelor.
Prognosticul este mai bun în formele de
carcinoame cu diferențiere redusă care sunt
radio- și chimio- sensibile.