IMPACTUL FENOMENULUI DE BULLYING

ASUPRA PACIENTILOR

AUTORI
• Întrebați pacientul despre ce dorește să rezolve sau ce îl deranjează și
analizați dacă este ceva ce poate fi rezolvat
• Evitați remarcile jignitoare, amenințătoare și provocatoare
• Dacă pacientul devine foarte agresiv, spuneți-i direct că are un comportament
nepotrivit care îi sperie pe cei din jur și care nu este permis în unitate.
• În cazul în care deține arme sau obiecte ascuțite, rugați-l să le așeze pe
podea, nu să vi le înmâneze
• Nu întoarceți spatele unui pacient potențial violent
• Dacă situația nu se calmează, apelați la ajutorul familiei sau al prietenilor
• În situațiile mai serioase în care e nevoie de ajutor, părăsiți spațiul și chemați
paza sau poliția
• Pacientul trebuie dus într-o zonă ferită de alți pacienți ori vizitatori
• Când situația este sub control și persoanele implicate sunt în siguranță, puteți
acorda servicii de îngrijire medicală pacientului.
• O măsură de prevenție și bune practici pe care
managementul medical merită să îl ia în calcul
este realizarea unui plan de gestionare a
situațiilor de risc, pe care fiecare persoană
din echipă va ști să îl urmeze în astfel de
cazuri.
• Pacientul este potențial violent:
• cere personalului de pază să perchiziționeze pacientul și să
îndepărteze eventualele arme
• e indicată prezența personalului de pază, în camera de
examinare sau în fața ei
• e indicată o cameră de examinare cu două uși
• menține o distanță de 4 ori mai mare decât în mod normal
• îndepărtează accesoriile personale ce pot fi folosite ca
arme
• nu te apropia niciodată de pacient prin spatele lui.
 Pași de urmat când un pacient devine
agresiv sau chiar violent
• Păstrați o atitudine calmă, adresând întrebări deschise la care
poate răspunde pacientul
• Nu mențineți un contact vizual insistent (mai ales cu cei violenți)
• Asigurați-vă că ieșirile nu sunt blocate, iar ușa la camera de
examinare este deschisă
• Păstrați o distanță potrivită (care nu este riscantă și nu
invadează spațiul personal al pacientului)
• Adoptați o postură pasivă și necombativă
• Ascultați pacientul și asigurați-l că este în siguranță, că nevoile îi
sunt valide și nemulțumirile îi sunt ascultate – puteți să-i oferiți
ceva de mâncare sau de băut
Ce influențează comportamentul pacienților dificili, agresivi sau violenți?

• Odată ce suntem conștienți de factorii care influențează comportamentele și felul

în care relaționăm sau comunicăm, putem să înțelegem și să luăm măsuri
pentru a adopta comportamente mai sănătoase, atât pentru noi, cât și pentru
cei din jur.
• Este posibil ca atitudinea unui pacient să fie influențată de problemele de
sănătate cu care se prezintă, dar și de anxietate, neputință, lipsă de control, de
experiențele anterioare negative avute în sistemul medical, de informații false pe
care le-a auzit șamd..
• De asemenea, nu toți pacienții dispun de abilități de comunicare
eficiente. Există o diversitate de pacienți și ea nu trebuie discriminată, mai ales
când vorbim de acces egal la servicii de sănătate. Când vezi imaginea de
ansamblu, înțelegi mai ușor “de unde vin”, de ce pot părea pacienții dificili și de
ce apar certuri, amenințări, agresivitate verbală sau fizică.
• Lucrurile se complică atunci când vorbim de pacienții care ajung la spital, la
urgențe mai ales, unde pacienții pot deveni și mai agresivi sau violenți și suferă
de probleme medicale grave și un nivel al durerii ridicat.
 Cum se comportă pacienții agresivi și violenți

Există câteva semne premonitorii ale comportamentului violent

• Pacientul se manifestă violent sau amenință că va deveni violent.

• Personalul simte anxietate sau teamă față de pacient.
• Comportamentul alternează între strigăte și perioade de liniște sau între
cooperare și agresivitate.
• Pacientul își exprimă teama de a-și pierde controlul.
• Pacientul este necooperant, ostil, agitat și incapabil să stea liniștit.
• Pacientul se află în stare de etilism acut, este intoxicat cu alte substanțe sau
este în stare de sevraj.
• Pacientul are istoric de violență, este cunoscut poliției sau personalului din
unitatea de urgență pentru comportament impulsiv sau violent.
• Pacientul are o postură rigidă, tensionată și este suspicios.
• Pacientul are tatuaje care-i sugerează apartenența la o anumită grupare.
 Ce ne influențează comportamentul?

Există 4 dimensiuni care ne afectează

comportamentul:
I. Factori fizici – vârstă, sănătate, durere, influența
unui medicament / substanțe
II. Factori personali și emoționali – credințe,
așteptări, emoții, personalitate, sănătate mentală
III. Experiențele – familie, cultura, prieteni,
evenimente petrecute de-a lungul vieții
IV. Dorințele și nevoile individuale.
 Cauzele comportamentului violent

• 1) Organice – Sunt sugerate de (nu sunt direct

asociate cu o manifestare agresivă):
• debutul rapid al unui comportament psihotic,
agitat sau violent la un pacient fără istoric de
afecțiune mentală, cu vârsta > 40 de ani
• prezența unuia din următoarele semne și
simptome: confuzie, dezorientare; bradipsihie;
deficite cognitive/intelectuale; vorbire
neclară; halucinații vizuale.
Strategii de management în cazul pacienților agresivi și violenți

• În funcție de nivelul de agresivitate sau de manifestare a violenței, se recomandă următoarele

strategii.
• Comunicarea verbală
• Evitați confruntarea directă, dar impuneți limite, în sensul că este indicat să puneți accent pe
consecințele unui comportament violent.
• Empatizați cu problemele pacientului și implicați și alți colegi din personalul medical, punând
accent pe faptul că toți doriți să îl ajutați
• Urmăriți-vă limbajul corpului: brațele încrucișate, mâinile la spate, postura de aplecat înainte,
contactul vizual intens sau prelungit – pot fi percepute ca amenințătoare sau provocatoare.
Când comunicați cu un pacient potențial violent, e important sa aveți mereu un ton calm,
niciodată mânios sau ostil
• Niciodată nu minimizați, batjocoriți sau neglijați temerile și sentimentele pacienților.
• Fiți atenți la schimbările de dispoziție; vorbirea agresivă sau tonul ridicat, creșterea activității
psihomotorii pot sugera pierderea controlului.
• Dacă personalul sugerează pacientului nesiguranță și teamă, e mai bine să se evite
interacțiunea cu el până când sunt luate măsuri. Această abordare nu este eficientă la pacienții
care suferă de psihoze, delirium, intoxicații severe sau agitație secundară episoadelor
maniacale.
 Imobilizarea fizică

• Medicii trebuie să specifice foarte clar motivele imobilizării fizice, chiar și

când pacientul nu aude sau nu înțelege. Toate deciziile de imobilizare
trebuie consemnate în scris.
• La fel de important, imobilizarea fizică nu trebuie niciodată aplicată ca
pedeapsă sau din comoditate, dat fiind că profesia medicală lucrează spre
binele pacienților, fără discriminare.
• Când se aplică imobilizarea fizică (conform Asociației Americane de
Psihiatrie):
• pentru a preveni autovătămarea sau vătămarea altor persoane în cazul în
care alte metode de control, mai puțin drastice, au eșuat.
• pentru a preveni perturbarea activității din unitatea de urgențe sau
distrugerea echipamentelor etc..
• pentru a diminua agitația pacientului.
• la cererea pacientului.
• Abordarea unui pacient se face în urma unei evaluări
de îndată ce acesta sosește la urgențe. Presiunea
timpului poate afecta această evaluare, însă odată cu
experiența poți ajunge la o recunoaștere intuitivă și o
aplicare rapidă a procedurilor în situații de risc.
Bineînțeles, prima strategie recomandată este
încercarea de a controla situația verbal, fără apel la
imobilizare, arătând pacientului că starea sa de bine
este prioritară pentru întreg personalul. Se recurge la
medicație atunci când comunicarea nu dă rezultate.
• Imobilizarea medicamentoasă
• Se realizează cu opiacee, barbiturice, neuroleptice, benzodiazepine și, în
condiții extreme, blocante neuromusculare. Are același impact ca
imobilizarea fizică, dar scade riscul apariției leziunilor traumatice în urma
imobilizarii și este de preferat.
• Avantaje:
• Temperează comportamentul violent și pacientul agitat;
• Scade necesitatea imobilizării fizice;
• Permite examinarea și efectuarea investigațiilor radiologice.
• Dezavantaje:
• poate duce la complicații, precum depresia respiratorie și pierderea reflexului
de deglutiție;
• ocazional, reacții paradoxale de accentuare a agitației;
• limitează examinarea neurologică și a stării mentale pe durata sedării.
• 2) Psihiatrice – Apar adesea la pacienții cu:
• vârsta < 45 de ani
• conștienți și orientați spațio-temporal
• istoric de boală psihiatrică
• halucinații auditive
• gândire logică, dar totuși bizară
Schizofrenia paranoidă este cea mai frecventa
cauză de violență în unitatea de urgențe, fiind
urmată de tulburările de personalitate.
• 3) Alte cauze (situaționale), precum:
• abuzul de alcool sau droguri
• timpul lung de așteptare să fie văzut de cineva
• întârzierile mari în acordarea asistenței
medicale
• lipsa de informare a pacientului.