INVIERE DOMNULUI
SFINTELE
PASTI
Sărbătoarea Pascală este un
moment când fiecare dintre noi se
întoarce la tradiții, la lucrurile
care s-au transmis din strămoși și
care în același timp au evoluat și
s-au adaptat vremurilor.
Sărbătorile Pascale sunt un important
tezaur de suflet, iar noi gradinita, avem
rolul de a transmite copiilor noștri
obiceiurile și tradiţiile străvechi legate de
anumite sărbători pentru ca aceștia să
cunoască și să asimileze trăsături
caracteristice poporului român: bucuria de
a munci, întelepciunea, isteţimea, cinstea,
demnitatea, modestia, simţul umorului,
spiritul întrajutorării, al solidarităţii. .
Cea mai mare
sarbatoare a
crestinilor, Invierea
Domnului, este
prilejul, pentru romani,
de a trai clipe de
bucurie sfanta, dar si
de a sarbatori in
cadrul comunitatii.
Sărbătoarea Paştelui
în traducere din ebraică a
cuvântului “pesah”
înseamnă „trecere”, si
este asociată cu
anotimpul primăvara.
Aceasta face pasul de la
hibernare, moarte, la
acţiune, la viaţă.
Se ştie că Paştele la români
este o sărbătoare care uneşte
familia şi este un prilej de
bucurie şi veselie, pe de-o parte
că Iisus Hristos a înviat , pe de
altă parte că păcatele noastre au
fost iertate şi începem un nou
ciclu al vieţii.
Masa tradițională pentru Sfintele Paști este
alcătuită la creștinii români din: drob de
miel, ciorbă de miel, friptură de miel,
cozonacul cu diverse umpluturi și pasca cu
brânză.
Alături de aceste bucate se pregătesc ouă
roș[Link] de Paste sunt incondeiate diferit
in functie de zona geografica a tarii.
Incondeierea oualor este o indeletnicire de
care se ocupa in special femeile.
Vopsirea ouălor de
Paşti este o tradiţie
răspândită la toate
popoarele, oul roşu
fiind o adevărată
emblemă a sărbătorii,
legându-l de răstignirea
lui Iisus Hristos.
Oul simbolizează
învierea, iar roşul
este sângele
Mântuitorului.
OUALE ROSII
Tradiția populară spune că, la răstignirea lui Iisus
Hristos, Maica Domnului a adus un coș cu ouă pe care a
vrut să le dea paznicilor. Aceștia au refuzat darul,
batjocorindu-L și mai mult pe Iisus. Plângând în hohote,
Maica Domnului a lăsat coșul la picioarele Răstignitului.
Sângele, șiroind din trup, a inrosit ouăle. În felul acesta,
ouăle roșii au devenit un simbol al Învierii
Mântuitorului.
Ouăle încondeiate, unice
în lume
Cea mai răspândită și mai renumită tradiție a
încondeiatului ouălor este în [Link]
încodeierii este una foarte complexă și foarte greu de
realizat. Principala uneltă cu care se realizează
acestea este chișița, adica un betisor de lemn care la
capete un ac din alama.
Tehnicile sunt diferite in functie de zona.
Cea mai apropiată de tradiție
este încondeierea prin acoperirea succesivă
cu ceară a oului, apoi scufundarea lui în
diferite băi de vopsea: întâi galben, apoi
roșu, verde, albastru, negru.
În ziua de azi se întâlnesc și alte tehnici:
încondeierea cu ceară colorată, cu ceară
arsă, cu tușuri, decorate cu frunze si flori
etc.
Potrivit obiceiului in ziua de Invierea se
ciocnesc ouale rosii și în același timp se
rostește „Hristos a Înviat”, mesaj la
care se răspunde „Adevărat a Înviat”.
În foarte multe zone ale
țării, in Duminica
Învierii, un alt obicei
este ca oamenii sa își
spală fața, în dimineața
de Paște, cu apă în care
se adaugă un ou roșu.
Se spune că în acest fel
vor fi feriți de boli și vor
fi mereu rumeni în
obraji.
Totodată, sătenii
păstrează cojile ouălor
pe care le îngroapă în
terenurile lor, pentru ca
pământul să fie mai
roditor.
LUMINA ŞI CĂLDURA SFINTELOR PAŞTI SĂ VĂ
ÎNCĂLZEASCĂ SUFLETELE, SĂ VĂ LUMINEZE
MINTEA, SĂ VĂ DESCHIDĂ INIMILE SPRE
IUBIRE, CREDINŢĂ, IERTARE. SĂ VĂ BUCURAŢI
DIN PLIN DE TOT CE VĂ ÎNCONJOARĂ.
PAŞTE FERICIT!