Insuficienta respiratorie
Autor: Popa Vlad
Grupa M2126
Definitii
Insuficiența respiratorie reprezintă incapacitatea sistemului respirator de
a realiza schimburile gazoase (O2 și CO2), respectiv alterarea
schimburilor gazoase la nivel alveolo-capilar, ceea ce duce la modificarea
gazelor în sângele arterial.
PaO2 <60 mmHg sau PaCO2 >45 mmHg
2
Forme de IR
Acută
Insuficiența respiratorie este considerată acută atunci când această
incapacitate provoacă tulburări grave şi cu pericol vital ale
metabolismului tisular;
poate complica boli cu debut recent (ore sau zile), dar şi boli cronice.
creştere acută a PaCO2
pH < 7,35
Сronică
Insuficiența respiratorie cronică se dezvoltă în luni sau ani;
mecanismele compensatorii contribuie la ameliorarea transportului
oxigenului şi la tamponarea acidemiei respiratorii.
Este o patologie potential ameninţătoare de viaţă
Clasificare
Hipoxemia
Insuficiența respiratorie de tip I (insuficiența respiratorie fără hipercapnie,
insuficiența respiratorie hipoxică) cel mai adesea se datorează necorespunderii
dintre ventilația pulmonară şi perfuzie în unitățile funcţionale pulmonare.
Hipoxemia mai poate apărea prin perturbarea capacității de difuziune (spre
exemplu în emfizemul avansat) ca şi datorită ventilației inadecvate (în apnoe
nocturn sau la supradozarea de sedative). Totuşi, anume necorespunderea dintre
ventilație şi perfuzie (raportul V/Q inadecvat) reprezintă mecanismul principal al
hipoxemiei la majoritatea pacienților cu afecțiuni respiratorii.
Hipoxemia stimulează ventilația, deşi într-o măsură mai mică decât hipercapnia.
Ventilația mai poate fi stimulată şi prin mecanisme neurogene de către procesele
inflamatorii din parenchimul pulmonar. De aceea, în cazurile cu capacitatea
ventilatorie adecvată ca răspuns la hipoxie apare hipocapnia (din hiperventilație).
Hipoxemia acută
Hipoxemia nepronunțată are puține manifestări clinice. senzația de dispnee.
Hipoxemia acută severă mai produce anxietate, excitație motorie, transpirații şi, în
cazurile mai grave, tulburări de conştiinţă.
Examenul fizic atestă cianoză centrală, semne de hipoperfuzie periferică şi
tahicardie. Hipoxemia acută este rău tolerată dacă pacientul este anemic ori
hipovolemic, sau are comorbidități cardiace sau vasculare importante. Astfel că
hipoxemia severă poate agrava angina pectorală la pacienții cu anemie,
tulburările de conştiinţă la pacienții cu insuficiență cardiacă, poate produce ictus la
pacienții cu afecțiuni cerebrovasculare.
Toate acestea vin să ilustreze faptul că impactul hipoxemiei este puternic
influențat de mai mulți factori ce determină transportarea oxigenului către țesuturi.
Hipoxemia cronica
La instalarea hipoxemiei pe parcursul unui timp mai îndelungat se includ
mecanisme compensatorii.
Eritropoietina produsă de rinichi ca răspuns la hipoxie cauzează policitemie
(poliglobulie) ceea ce sporeşte capacitatea sângelui de transportare a oxigenului,
dar majorează vâscozitatea, predispunând la tromboze venoase şi arteriale.
Vâscozitatea crescută a sângelui perturbează perfuzia cerebrală și poate
contribui la scăderea performanței intelectuale, la somnolență și tulburări de
conştiinţă.
Hipoxemia cronică la fel produce hipertensiune pulmonară, care cu timpul devine
permanentă în consecința modificărilor secundare din vasele pulmonare
(hipertrofia tunicii musculare, îngroşarea intimei etc).
Mai multe afecțiuni pulmonare nu doar provoacă hipoxemia, care cauzează
hipertensiune pulmonară, dar mai distrug şi patul vascular pulmonar, prin aceasta
sporind rezistența vasculară pulmonară şi contribuind la creşterea ulterioară a
presiunii în arterele pulmonare. Acest dublu mecanism al hipertensiunii
pulmonare este prezent şi în bronhopneumopatia cronică obstructivă.
Insuficiența respiratorie de tip 2
(hipercapnică):
Se caracterizează prin creșterea nivelului de dioxid de carbon (hipercapnie) din
sânge, adesea asociată cu dificultăți în eliminarea acestuia. Este frecvent
întâlnită în afecțiuni precum boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), astmul
sever sau paralizia musculară.
Cauze
Evaluarea IR
• Evaluarea SaO2
SaO2< 90-92%
• Evaluarea schimbului gazos
PaO2, PaCO2
• Evaluarea echilibrului acido bazic şi elctrolitic
pH, HCO3-, Na+, Cl-
• Evaluarea Complicaţiilor
Complicaţii IR acută/cronică
• Hipertensiunea pulmonară
• Cordul pulmonar
• Poliglobulia
• Denutriţia
• Disfuncţia şi insuficienţa contractilă a muşchilor respiratori
• Hipoxemia poate cauza moartea prin IR
Tratament
• Tratamentul afecţiunii cauzale
– Menţinerea permiabilităţii arborelui bronşic
– Bronholitice (β-adrenomimetice, xantine, GCS)
– Controlul infecţiei - antibiotice
– Insuficienţa cardiacă dreaptă – diuretice
• Înlăturea şi prevenirea hipoxemiei
• Controlul PaCO2 şi a acidozei respiratorii
• Monitotizarea şi tratamentul manifestărilor SNC şi SCV
Înlăturarea Hipoxemiei
• Creşterea FiO2 (Oxigenoterpie)
– Cu cât mai ic este V/Q cu atât mai puţină eficientă
• Recrutarea spaţiului ventilator prin ventilaţie asistată
– CPAP (EPAP, IPAP)
Oxigenoterapia
• Titrarea fluxului de O2 în baza SaO2, PaO2 şi PaCO2
• Dozarea fluxului de O2 (L/min) sau FiO2 (%)
Ventilaţie mecaniă invazivă
Tratament chirurgical:
Poate include transplantul pulmonar sau intervenții pentru a corecta
obstrucțiile căilor respiratorii.
Prevenire și management pe termen lung
Prevenirea afecțiunilor pulmonare: Renunțarea la fumat, evitarea expunerii
la substanțe toxice.
Monitorizare și management continuu: Măsurarea funcției pulmonare
periodic, educație pentru pacienți, exerciții de respirație și tehnici de
gestionare a simptomelor.
Concluzie
Insuficiența respiratorie este o afecțiune gravă care poate pune viața în
pericol, însă cu diagnostic rapid și tratament adecvat, pacienții pot
beneficia de îmbunătățirea funcției respiratorii și de un control eficient al
bolii. Este esențială o abordare personalizată a fiecărui caz, în funcție de
cauza și severitatea insuficienței respiratorii.
Bibliografie
[Link]
Manual BotnaruV Pneumologie 2009
[Link]
[Link]