GANDIRE
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-NC-ND
Gandirea este procesul psihic cognitiv superior care, prin intermediul
operatiilor mintale fundamentale (analiza, sinteza, comparatia,
abstractizarea si generalizarea) si al unor sisteme de semne (de exemplu:
limbajul), reflecta insusirile esentiale ale obiectelor si fenomenelor din
lumea inconjuratoare si relatiile dintre acestea, sub forma notiunilor, a
judecatilor inductive, a rationamentelor (deductive) si a rezolvarii de
probleme.
Gândirea constituie o emblema a fiintei umane, prin care aceasta se diferentiaza de
treapta animala. Ca proces central al sistemului psihic uman (SPU), gandirea este
principalul factor care asigura baza pentru procesele si fenomenele constiintei (ca
expresie a activitatii intregului SPU), care, totusi, nu poate fi redusa numai la gandire.
Prin caracterul ei procesual, prin modalitatile de operare, produsele sau formele
sale de manifestare (intelegerea si conceptualizarea, rationamentele inductive si
deductive, rezolvarea de probleme), ca si prin interactiunea cu celelalte procese si
functii psihice (memorie, imaginatie, afectivitate, vointa, atentie etc.), gandirea este
definitorie pentru individul uman ca subiect al cunoasterii logice, rationale.
Caracteristicile gândirii
Specificitatea gândirii umane este asigurată de 9 (nouă) caracteristici de bază:
desfăşurarea
caracterul caracterul
caracterul caracterul caracterul caracterul formal-logică a caracterul caracterul
informaţional- generalizat şi
mijlocit mijlocitor processual pragmatic activităţii multidirectional sistemic
operaţional abstractizat
gândirii
Gândirea individului uman este caracterizată în principal prin:
a) operarea cu simboluri generale şi abstracte (noţiuni);
b) efectuarea unor acţiuni şi operaţii complexe (raţionamente inductive, deductive şi
analogii).
OPERAŢIILE GÂNDIRII
• Gândirea se foloseşte de două categorii de operaţii mintale:
a) fundamentale – prezente în orice act de gândire şi constituind scheletul ei (analiza,
sinteza, compararea, concretizarea, abstractizarea şi generalizarea);
b) instrumentale – care intervin în anumite acte de gândire şi sunt particularizate în
funcţie de domeniul cunoaşterii, în care gândirea este implicată (strategiile
algoritmice/reproductive vs. euristice/imaginative, divergente şi productive).
Operaţiile instrumentale ale gândirii se referă la procedeele algoritmice (care
au un caracter reproductiv) şi la strategiile euristice (care au un caracter
productiv), adesea utilizate în rezolvarea unor probleme vag definite sau în actul de
inovare sau inventare.
Algoritmul este o structură Strategiile euristice
operaţională standardizată încorporează
(deprindere complexă), care se
exprimă prin parcurgerea modalităţi flexibile de
strictă (ordonată şi succesivă) operare în plan
a unui set de reguli precise, în mental, care suscită
vederea revolzării unei sarcini
(de exemplu, aflarea productivitatea
rezultatului unui calcul intelectuală, de tip
algebric). divergent sau creativ