INFECŢIILE CU

TRANSMITERE
SEXUALĂ

PROF. DR. SIMONA IANOSI

 SIFILISUL
Etiopatogenie

Agentul etiologic al bolii îl constituie Treponema fiind un

Treponema pallidum (sin.
Spirocheta pallida), bacterie gram germen anaerob,
negativă clasată în ordinul
Spirochetale, familia
cultivarea ei pe medii de
Treponematacee cultură este imposibilă

Temperatura optimă
Diviziunea Treponemei pallidum se necesară vieţii şi înmulţirii
face prin sciziparitate la cca. 30-50
de ore interval. treponemei este de 36-
37O.
 Evoluţia stadială a infecţiei
sifilitice

Sifilisul are o perioadă de incubaţie de aproximativ 21 de zile (10-90 zile) de la momentul contactului infectant.
În primele 10 zile ale perioadei de incubaţie (considerată “etapa Urmează “etapa histologică“ în care virulenţa treponemelor se
biologică“) are loc activarea mijloacelor nespecifice de apărare tisulară evidenţiază prin modificări morfologice

După a 21-a zi de la momentul infectant, la locul de pătrundere al treponemelor apare leziunea specifică primei perioade de evoluţie a
sifilisului, şancrul primar
După 7 zile de la apariţia şancrului se organizează cel de-al II-lea semn clinic al sifilisului primar, adenopatia satelită

Clinic, şancrul sifilitic evoluează şi persistă 42 de zile după care se epitelizează spontan.
 În paralel cu evoluţia După vindecarea spontană a sifilomului, timp de cca. 2 săptămâni, clinic,
şancrului, începând cu a urmează o perioadă fără simptomatologie cutaneo-mucoasă
III-a săptămână de
evoluţie a acestuia, se
pozitivează reacţiile
serologice

După aceste aproximativ 2 săptămâni, apare brusc febra, cefaleea,

 alterarea în grade variate a stării generale, dureri musculare şi articulare,
Evoluţia sifilisului primar
astenie, insomnii, transpiraţii nocturne şi o erupţie cutanată maculară
se împarte din punct de
vedere al posibilităţilor
investigative serologice
în 2 etape: o perioadă
seronegativă (care
durează 42 de zile de la
Urmează o nouă perioadă de latenţă clinică în care pacientul prezintă
contactul infectant) şi o numai o micropoliadenopatie neinflamatorie şi reacţii serologice pozitive
perioadă ulterioară,
seropozitivă.

Această perioadă va fi succedată de un nou puseu eruptiv cu

simptomatologie clinică variată
 sifilisul
sifilis latent sifilis latent latent de
precoce tardiv durată
În ultimii ani a necunoscută
fost propusă o
nouă clasificare Sifilisul latent precoce

a infecţiei • Seroconversie documentată sau creșterea semnificativă sau de 4 ori a titrului unui
test netreponemic
sifilitice • Simptome de sifilis primar sau secundar
• Un partener diagnosticat cu sifilis primar, secundar sau latent precoce
• Teste reactive pozitive nontreponemice sau treponemice în ultimele 12 luni

Sifilisul terţiar este astăzi foarte rar întâlnit la noi în ţară şi apare la
pacienţii care nu au făcut tratamentul corect într-o fază evolutivă
anterioară

Sifilisul latent tardiv se referă la semne și simptome care apar după

perioada de sifilis secundar, care nu afectează sistemul
cardiovascular și nervos
Sifilisul primar
 Şancrul sifilitic tipic debutează în a 21- 22-a zi de la contactul cu o persoană
bolnavă

Tabloul clinic pată roz-roșie, fără

simptomatologie
al sifilisului subiectivă
supărătoare,
localizată strict la
locul de contaminare
Sifilisul primar
Este caracterizat, din punct rapid, de la o zi la
de vedere clinic, de două alta, aceasta
semne obiective: şancrul se transformă într-o
papulă
sifilitic (şancrul dur) şi
adenopatia satelită

eroziune
circumscrisă,
rotund-ovalară, de
dimensiuni variate
Sifilisul primar

La palpare, sifilomul primar prezintă o indurație, în general,

nedureroasă
La bărbat, localizările genitală şi
perigenitală includ: şanţul balano-
prepuţial, faţa internă a prepuţului,
Șancrul sifilitic tipic, în peste 95% din cazuri este unic şi
are localizarea în zona organelor genitale glandul, meatul urinar etc.

La femeie, topografia cea mai

Şancrul tipic se poate localiza genital, perigenital sau în
zone extragenitale frecvent întâlnită o oferă labiile
mari şi mici, zona clitoridiană,
meatul urinar, comisura posterioară
Localizările extragenitale interesează: buzele (cel mai des cea
inferioară), faţa laterală a limbii, amigdalele, palatul moale,
gingiile, bărbia şi mult mai rar nasul, obrajii, pleoapele, ceafa,
şi mai rar pereţii vaginului sau colul
sânii şi mâinile uterin
Sifilis primar localizat la nivelul penisului
 Sifilisul primar

Există şi posibilitatea apariţiei şancrelor simultane, duble sau multiple cu localizări

diferite (unul în zona genitală şi altul pe deget, bărbie, mamelon, etc).

Şancrele
atipice

Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Şancrul Balanita

pitic gigant ulceros crustos difteroid fisurat gangrenos hipertrofic sifilitică
Evoluţia sifilomului
primar se face spre
vindecare spontană
după 42-45 de zile de
la apariţie

Se vindecă în 3-6 Se vindecă în 1-2

săptămâni fără săptămâni cu
tratament tratament.
 Ganglionii sunt măriţi de volum,
Al doilea semn elastici, mobili pe planurile profunde şi
clinic obiectiv în superficiale, fără fenomene de
periadenită şi nedureroşi
tabloul evolutiv al
sifilisului primar
este adenopatia Această adenopatie este, de
sifilitică obicei, unilaterală

 Se instalează între
zilele 7-10 de la
apariţia şancrului
Adenopatia sifilitică satelită se
 Apare în 60-70% din organizează întotdeauna în
cazuri, inițial, ca vecinătatea şancrului
limfadenopatie
unilaterală
Sifilisul
secundar
Sifilisul secundar

 Se instalează în plină stare de Totalitatea manifestărilor

sănătate aparentă printr-o cutaneo-mucoase, de la
simptomatologie clinică foarte nivelul fanerelor şi viscerale
variată de la un individ la altul, care se desfăşoară pe
însoțită de fenomene generale intervalul cuprins între 65 de
 Simptomele sistemice includ în zile de la contactul infectant şi
ordinea frecvenței: odinofagie, stare 2-5 ani de la acesta, cu o mare
de rău generală, pierdere ponderală, variabilitate reprezintă tabloul
febră etc. clinic al sifilisului secundar.
 Sifilidele eritematoase (sin.
Leziunile cutaneo-
mucose din această rozeola
perioadă se numesc
sifilide sifilitică)
Apar la cca. 45 de Erupţia rozeolică Această rozeolă de
Sifilidele se dezvoltă în 3-12 zile de la debutul îmbracă mai multe primă izbucnire
săptămâni după apariția sifilisului primar aspecte clinice: are o durată de 2-4
șancrului până la 6 luni după rozeola cu leziuni săptămâni.
Se prezintă sub
expunere mici de 1-3 mm; După un interval
forma unor macule
În până la 25% din cazuri rozeola numulară, ce variază între 2-
rotund-ovalare,
sifilidele se dezvoltă când când leziunile 3 săptămâni şi 2
eritematoase, de
șancrul este încă prezent depăşesc 1 cm; luni se
nuanţă roz-pal
rozeola declanşează un
Se mai numesc şi urticariană; nou puseu eruptiv
rozeole rozeola “rozeola de
numulare granulară recidivă“
Sifilidele papuloase
urmează în timp rozeolei
sifilitice înlocuind
papulo- papulo- papulo-
maculele cu formaţiuni
papuloase scuamoase erozive pigmentare
La început, papulele sunt
mici, de 3-4 mm,
ajungând ca la sfârşitul
perioadei secundare să psoriaziform papulo- papulo-
aibă 2-3 cm diametru e pustuloase hipertrofice
Sifilidele papuloase
evoluează ca atare sub
forma unor papule sau
pot suferi în evoluţia lor
diferite modificări ulceroase ectimatoase
Sifilidele papulo-scuamoase includ
mai multe forme clinice:
 Sifilidele lenticulare apar în prima
etapă de evoluţie a sifilisului
secundar. Sunt papule rotund
ovalare, de 3-5 mm, ferme la
palpare, uneori cu un guleraş
scuamos periferic (“guleraşul lui
Biett”).
 Sifilidele papulo-psoriaziforme apar
sub forma unor papule infiltrate,
acoperite de scuame groase,
albicioase
 Sifilidele papulo-seboreice se
localizează pe zonele seboreice (pe
frunte realizând “coroana Venerei”) Sifilide lenticulare
Sifilide lenticulare
palmare cu gulerașul lui
peniene
Biett prezent
 Sifilidele papulo-erozive se localizează
în regiunile corpului cu umiditate şi
frecare maximă, la pliuri
 Suprafaţa papulelor este erodată
 Sunt cele mai contagioase sifilide
 Există mai multe aspecte clinice:
Sifilidele papulo-
erozive
crustoase

Sifilidele
micropapuloase Sifilidele papulo-
foliculare sau erozive circinate
lichenoide

Sifilidele papulo-
Sifilidele Sifilide papulo-hipertrofice Sifilide papulo-hipertrofice
ragadiforme
pustuloase
(fisurare)

Sifilidele papulo-
hipertrofice
Sifilisul secundar

Sifilidele pigmentare Sifilidele ulceroase

 sunt caracteristice perioadei târzii de  sunt manifestări ale celui de al
evoluţie a sifilisului secundar, doilea an de evoluţie a sifilisiului
aparând după cca. 7-10 luni de la secundar având caracter distructiv
momentul infectant  debutează ca pustule care se
 reţea hiperpigmentată, cafenie, cu ulcerează rapid rezultând ulceraţii
ochiuri de tegument normal colorat, rotund-ovalare
localizată în jurul gâtului sau pe
decolteu, motiv pentru care a fost
denumită “colierul Venerei”
Sifilidele Sifilidele
eritematoase
mucoaselor
Interesează de regulă
mucoasa cavităţii bucale şi a Sifilidele Sifilidele
erozive depapilate
zonei genitale

La nivelul
mucoasei
bucale,
aspecte
clinice

Plăci
Sifilidele
mucoase
opaline
ulcerate

Sifilidele
difteroide

Sifilide
depapilate Pe mucoasa genitală pot apărea sifilide erozive, papulo-erozive,
ulcerate şi papulo-hipertrofice care se pot extinde şi în zona
anală
 Atingerile fanerelor în sifilisul secundar interesează atât
unghiile, cât şi părul

La nivelul
La nivelul La nivelul
părului de pe
unghiilor sprâncenelor
scalp

Devine
Perionixisul alopecică
Alopecie difuză
sifilitic treimea externă
a sprâncenei

Alopecie
Onixisul sifilitic sifilitică “în
luminişuri” Alopecie sifilitică
în luminișuri
Sifilisul secundar

Manifestările Manifestările
ganglionare viscerale Sifilisul malign
 Micropoliadenopatie ce  Sunt puţin zgomotoase  Sifilis secundar care
interesează grupele 
evoluează la subiecţii cu
ganglionare suboccipitale, Hepatita sifilitică, tulburări teren tarat, cu deficienţe ale
latero-cervicale, digestive, pleurezie bilaterală sistemului imunitar
retromastoidiene, “în balanţă“, poliartralgii,
irite, keratite sau nevrite  Profunzimea şi extinderea
supraepitrohleene, inghinale
optice leziunilor este neîntâlnită la
 Sunt, în general, simetrice, cazurile obişnuite de sifilis,
cuprinzând ganglioni elastici, manifestările cutaneo-
mobili, fără semne mucoase asociind o paletă
inflamatorii, nedureroşi foarte largă şi polimorfă de
sifilide
 DUPĂ STADIUL SECUNDAR
URMEAZĂ O PERIOADĂ
ASIMPTOMATICĂ, FĂRĂ SEMNE

Sifilisul latent CLINICE, CU

SEROREACTIVITATEA CA FIIND
SINGURA DOVADĂ A INFECȚIEI.
SIFILISUL LATENT ESTE UN
DIAGNOSTIC DE EXCLUDERE
 ESTE ASTĂZI FOARTE RAR
ÎNTÂLNIT LA NOI ÎN ŢARĂ ŞI
APARE LA PACIENŢII CARE NU

Sifilisul terţiar AU FĂCUT TRATAMENTUL

CORECT ÎNTR-O FAZĂ
EVOLUTIVĂ ANTERIOARĂ SAU
NU AU FĂCUT NICI UN
TRATAMENT
Sifilisul terţiar

Cam 1/3 din cazurile de sifilis netratat dezvoltă Sifilidele terţiare au o slabă contagiozitate şi
sifilis terțiar sunt foarte sensibile la medicaţiile
antitreponemice
Sifilisul benign tardiv se referă la semne și
simptome care apar după perioada de sifilis
secundar care nu afectează sistemul Examenele serologice clasice în sifilisul
cardiovascular și nervos terţiar sunt negative în cca. 30-40% din
cazuri
Caracteristicile generale ale leziunilor sifilitice
terţiare sunt
Simptomatologia clinică a sifilisului terţiar se
• numărul mic de leziuni desfăşoară atât la nivel cutaneo-mucos cât
• caracterul profund şi distructiv şi la nivelul viscerelor şi sistemului nervos.
• vindecarea prin cicatrici permanente
 Sifilidele
Goma
tuberculoas
sifilitică
Manifestările
terţiare sunt
e
Tuberculi emisferici, rareori
aplatizaţi, bine circumscrişi, de
reprezentate de culoare roşie intensă, fermi la
sifilidele palpare, nedureroşi şi dispuşi,
de regulă, asimetric pe
tuberculoase şi tegument

gomele sifilitice Nodozitate solitară, localizată

Evoluţia se face fie spre necroză profund în tegument
şi ulcerare, fie spre resorbţie (hipodermic) sau la nivelul
altor ţesuturi

Tuberculii sunt izolaţi sau se

grupează având tendinţa la
confluare
Goma sifilitică În faza de cruditate, goma
creşte lent în volum, îşi
pierde mobilitatea, aderă la
tegument  Goma sifilitică se poate resorbi şi
fără să ajungă la ulceraţie
 Localizările elective ale gomelor
sunt pe antebraţe, scalp, frunte,
În etapa următoare fese, presternal, faţa anterioară
nodozitatea se ramoleşte
central şi se deschide în a picioarelor, la nivelul coatelor
exterior printr-un orificiu din
care se scurge un lichid
sau genunchilor
vâscos, lăsând o ulceraţie cu
fundul necrozat  O altă localizare a sifilidelor
gomoase o reprezintă cavitatea
bucală sau mucoasa nazală
 Limba, pe lângă gome, mai
Ulterior, burbionul gomos se
poate prezenta infiltraţii terţiare
detaşează şi ulceraţia se difuze sau ulceraţii
vindecă printr-o cicatrice
 Hepatita
Miocardita sifilitică Aortita sifilitică
sclerogomoasă
Manifestările
viscerale din cadrul
sifilisului terţiar
Mult mai rar sunt
interesează sistemul
afectaţi rinichii,
cardiovascular şi Hepatita gomoasă plămânul,
Hepatita epitelială
ficatul miliară
stomacul şi
intestinul

Sifilisul nervos (neurosifilisul) se

localizează la vasele cerebrale
sau spinale, în meninge (sifilisul
meningovascular) sau în
substanţa cerebrală (sifilisul
parenchimatos)
Sifilisul terțiar

Sifilisul meningo-vascular Sifilisul parenchimatos

Este manifest prin două forme clinice :
Afectează până la 70% dintre bolnavi tabesul şi paralizia generală progresivă
• Tabesul este consecinţa unei leptomeningite care
interesează rădăcinile posterioare ale nervilor şi
Cefalee, vertij, acufene, parestezii sau paralizii, ulterior coarnele posterioare ale măduvei ce
tulburări de sensibilitate tactilă sau termică suferă un proces de degenerescenţă
• Paralizia generală progresivă, începe prin
tulburări de personalitate, cu interesarea
capacităţii de memorare, tulburări de vorbire,
Modificări ale activităţii psihomentale
scriere sau calcul și se termină prin demenţă
profundă şi evoluează rapid spre deces
Sifilisul
congenital
Sifilisul congenital

 O femeie însărcinată bolnavă de

sifilis, netratată prezintă şanse foarte
ridicate de a transmite boala fătului
Evoluţia sifilisului
dacă suferă de o formă recentă de
boală
congenital se
 Sifilisul congenital reuneşte
desfăşoară sub
totalitatea semnelor clinice şi
paraclinice decelabile la un copil
două forme
contaminat transplacentar de la o distincte:
mamă bolnavă de sifilis
• sifilisul congenital
precoce
• sifilisul congenital tardiv
Sifilisul
congenital  Copiii sunt subponderali
precoce
 Cresc greu în greutate
Sifilisul congenital precoce  Prezintă vărsături şi anorexie
reprezintă 1,5-2% din totalul
cazurilor de sifilis congenital
inexplicabile
şi debutează de la naştere  Au faciesul cu tegumentul zbârcit, cu
sau în primii 2 ani
aspect îmbătrânit)
 Prezintă adesea malformaţii la nivelul
cutiei craniene
Sifilisul congenital precoce

Simptomatologia
clinică cutaneo-
mucoasă a sifilisului
congenital precoce
este ilustrată de

Sifilide eritemato- Sifilide papuloase- Pemfigusul sifilitic al

Sifilida infiltrativă
papuloase diseminate psoriaziforme nou-născutului

Alte semne includ:

Coriza sifilitică Laringita sifilitică
condiloma lata, fisuri
 Manifestările osoase
interesează mai ales Alte manifestări osoase
oasele nasului (“nas în ale sifilisului congenital
şa”,“nas în picior de tardiv sunt:
ceaun”, “nasul în osteoperiostită gomoasă
Sifilisul lornietă“, “nasul în cioc sau plastică, osteomielită
gomoasă, tibia “în iatagan
congenital tardiv de papagal”,“nasul turtit”)

Reprezintă 72% din totalul Manifestările auditive

acestei forme, apare după Atingerile oculare interesează urechea
vârsta de 2 ani constau din keratita
medie printr-o otită medie
parenchematoasă urmată
Leziunile sifilitice distructivă
sau nu de leucom
congenitale active sau o nevrită acustică
(manifeste) constituie
manifestări clinice la nivel
cutaneo-mucos, osos,
ocular, auditiv şi neuropsihic
Pe tegumente şi mucoase Sindromul neuropsihic
evoluează sifilide
tuberculoase sau gome
Sifilisul congenital tardiv

Pe lângă manifestările active, sifilisul congenital tardiv se manifestă prin sechele şi distrofii

Dintre sechele enumerăm: cicatricile liniare sau radiare distrofiile

peribucale, perinarinare sau perianale, deformaţii dentare
osoase scheletice sau sechele auditive sau vizuale

Distrofiile de ordin general se manifestă ca tulburări

endocrino-metabolice, gigantism sau nanism Triada
keratita
parenchimatoasă Hutchinson

Distrofiile localizate (parţiale), cele mai întâlnite, sunt

cele dentare
• alterări ale coroanei dentare
• alterări ale marginii tăioase sau triturante de tip “dinte în platou”
• o formă particulară o reprezintă dinţii Hutchinson
surditatea
Dinți Hutchinson
Sifilisul congenital tardiv

A doua grupă de distrofii o

Mai frecvent se reprezintă cele de la nivel
întâlnesc disarmoniile cranian (mai rar întâlnite)
dentare reprezentate • fruntea bombată, olimpiană
de dinţi neregulaţi şi • bosele parietale
răsuciţi, microdonţie, • craniul natiform
prezenţa a numeroase • microcefalia
carii şi dinţi friabili • asimetria craniofacială
Diagnosticul
paraclinic în
sifilis
 • Ultramicroscopia efectuată
În primele zile de din serozitatea recoltată de
evoluţie la nivelul şancrului
Diagnosticul
paraclinic în După a 7-a zi de • Examenele serologice
sifilis evoluţie

Examenele serologice sunt

reacţii antigen-anticorp
datorate apariţiei în serul
Testele cu antigene cardiolipinice
bolnavilor a anticorpilor
antitreponemici care rezultă Reacţiile de • Se bazează pe precipitarea anticorpilor reaginici
• Cea mai folosită reacţie este VDRL
în urma prezenţei floculare
treponemei în organism
RPR (Rapid • Se pretează la testarea rapidă a unui număr mare de
Plasma Reagin persoane într-un interval scurt de timp
Test)
• Reacţia clasică reprezentativă pentru acest tip este
Reacţiile de fixare reacţia Bordet - Wasserman
a complementului • Se folosesc rar
 Testul de hemaglutinare pasivă (TPHA)

Testul de imunofluorescenţă (FTA)

Testele cu Testele imunoenzimatice (EIA)

antigene
treponemice
Testul de imobilizare al treponemelor (TPI)

Testul de fixare al complementului cu antigene

treponemice purificate

Immunoblottingul
Tratamentul
sifilisului
Tratamentul sifilisului

 Penicilina duce la o vindecare

Treponema pallidum este şi astăzi
biologică completă doar în fazele de
sensibilă la acţiunea Penicilinei deşi
acest antibiotic a fost introdus în sifilis recent sau primosecundar,
tratamentul sifilisului cu 55 de ani în perioade în care are loc multiplicarea
urmă intensă a treponemei
 Concentraţia minimă eficientă (de
siguranţă) este de 0,03 U.I./ml
Penicilina este activă asupra plasmă
spirochetelor numai în faza lor de  Tratamentul sifilisului se
diviziune individualizează pentru fiecare
pacient
Tratamentul sifilisului

 Controlul serologic pentru sifilisul În sifilisul latent tardiv și sifilis latent de

primar și secundar se face după 6-12 durată necunoscută se administrează
luni de la finalul curei, iar pentru Moldamin
sifilisul latent precoce la 12-24 luni
 Pentru formele de sifilis nervos (clinic sau
Sifilisul primar, sifilisul secundar şi serologic) se indică tratamentul exclusiv
sifilisul latent recent, atât pacienții cu Penicilină
HIV pozitivi, cât și cei HIV negativi, • Penicilină G cristalină, 18-24.000.000 UI i.v./zi,
se tratează cu Moldamin administrată fracţionat în doze de 3-4.000.000 UI la
fiecare 4 ore, timp de 10- 21 zile
• Se poate recomanda ca tratament alternativ și
Procain penicilină, 2.400.000 UI i.m./zi asociată cu
500 mg probenecid oral de 4 ori/zi, ambele timp de
10-14 zile
Tratamentul sifilisului

Sifilisul la femeile gravide Sifilisul congenital

 Necesită adaptarea tratamentului la
faza evolutivă a bolii şi la vârsta
Se tratează numai cu
sarcinii Penicilină
• Penicilină G cristalină 50.000
 Pentru gravidele alergice la U.I./kg/corp/ zi în 2 prize timp de 10
Penicilină, nu se poate administra zile în sifilisul congenital recent
Doxiciclină • 100.000 U.I./kg/corp/zi intramuscular
la 4 ore interval timp de 10 zile în
cure repetate cu pauze de 2
săptămâni în sifilisul congenital
tardiv
Incidentele şi
accidentele
tratamentului Incidentele • Reacţii dureroase locale
• Infiltraţii nodulare la locul injecţiei

cu Penicilină în minore • Reacţii febrile

sifilis
În cursul tratamentului cu
Penicilină pot surveni Incidentele • Reacţia Jarisch-Herxheimer
incidente sau accidente • Reacţia Wile
(estimate în procente majore
variate, 3-10% după diferiţi
autori).

• Prurit difuz
• Rash-uri de aspecte variate
Accidentele •
•
Erupţii urticariene
Şocul anafilactic
• Sindromul Hoigné
Infecţia gonococică. Uretrite
non-gonococice.
Trichomoniaza uro-genitală.
SIDA
 REPREZINTĂ TOTALITATEA
MANIFESTĂRILOR PRODUSE
Infecţia LA NIVELUL MUCOASEI
GENITO-URINARE,
gonococică SECUNDARE INFECTĂRII PE
CALE SEXUALĂ CU
NEISSERIA GONNORRHEAE
 Gonoreea
acută

acută acută
anterioară totală
Gonoreea la
bărbat Începe prin senzaţie de Scăderea cantităţii de
prurit discret secreţie uretrală
 Incidenţa bolii este de trei
ori mai crescută la bărbaţi
Apare tumefierea şi
 Aspectele clinice la bărbat
îngroşarea Apariţia polakiuriei,
constau în uretrita durere, hematurie
meatului urinar
gonococică și rectita
gonococică
 Media incubaţiei infecţiei
uretrale se situează la 3 Secreţie uretrală, alb-gălbuie Erecții dureroase,
zile sau chiar verzuie durere testiculară
 Uretrita gonococică poate
îmbrăca 2 forme clinice:
acută şi cronică Senzaţii de arsură,
înţepătură, prurit intens,
Cronicizare,
durere complicații
supărătoare la micţiune (netratată)
 • secreţie uretrală
Gonoreea la Uretrita puţin abundentă
gonococică • caracter permanent
bărbat deschisă
• “picătura matinală”
Infecţia gonococică
cronică

• perioade de
Uretrita vindecare, cu
gonococică recăderi de durate
închisă
diferite
 Complicaţiile
uretritei
gonococice

Gonoreea la
bărbat La distanţă Locale Regionale

Nu există uretrită
gonococică fără secreţie
uretrală, însă, astăzi 40% din Tysonita; Infectarea Prostatita
Rectita;
gonoreea bărbaţilor şi 80% Amigdalo-
Dermatită; Infectarea glandelor Littre gonococică;
Artrită ductelor şi Morgagni; Veziculita
din cea a femeilor evoluează faringita
parauretrale Cowperită gonococică
pauci sau asimptomatic

Abcese Afectarea Epididimita şi

periuretrale prepuţiului orhiepididimita
 • Evidenţiabilă prin apariţia unei picături de puroi
Uretrita • Este în general asimptomatică
• Orificiul meatal şi zona înconjurătoare sunt eritematoase şi
gonococică edemaţiate

Gonoreea la
femeie
Cervicita • Aspectul roşu, edemaţiat al colului acoperit de o secreţie
galben-verzuie.
 La femeie localizările cele mai gonococică
frecvente ale gonococului sunt la
nivelul meatului uretral şi al
cervixului • Bartolinita gonococică
 Jumătate dintre femeile infectate Complicaţiile • Infectarea glandelor Skene
• Vulvo-vaginita gonococică
sunt asimptomatice loco- • Endometrita gonococică
• Salpingita gonococică
 Gonococul poate invada tractul
genital superior inclusiv uterul,
regionale • Ooforita şi periooforita

trompele și ovarele determinând

boala inflamatorie pelvină
• Afectarea hepatică sau sindromul Fitz- Hugh-Cutis
 Complicațiile la femeie pot duce la
infertilitate prin netratarea bolii
Complicațiile • Proctita
• Artrita septică
inflamatorii pelvine la distanță • Meningita și endocardita
 Oftalmia gonococică a nou-născutului,
care apare la 1-5 zile de la naştere, iniţial
unilateral. Copilul are pleoapele
Infecţia edemeţiate, eritematoase, cu secreţie
gonococică purulentă şi cruste.
extragenitală
la nou-născut
și fetițe Vulvo-vaginita gonococică a fetiţelor
mici se produce prin contaminarea
indirectă de la obiecte de toaletă sau
lenjerie intimă infectată
 Diagnostic și tratament

Examenele paraclinice Tratament

Examinarea frotiului recoltat din secreţie
uretrală Tratamentul infecției gonococice localizate,
necomplicate
• Ceftriaxona 125 mg im - doză unică
Imunofluorescenţa • Cefixima (Epicef) 400 mg po- doză unică

Infecția diseminată
Cultivarea pe medii speciale, selective • Ceftriaxonă 1g im sau iv pe zi
(Thayer-Martin) • Cefotaxime 1g iv la 8h

Tratmentul nou nascuțiilor se face cu Ceftriaxona 25-

Teste de amplificare a acidului nucleic 50mg/kg/zi iv sau im -doză unică pe zi pentru 7 zile
precum PCR
Infecţii
REPREZINTĂ AFECŢIUNILE
genitale TRACTULUI UROGENITAL CU
ALTĂ ETIOLOGIE DECÂT
nongonococic NEISSERIA GONNORRHEAE.

e
Infecţiile Secreţia uretrală poate fi seropurulentă, în
cantitate minimă, fie ca secreţie abundentă,
uretrale permanentă, muco-purulentă evidenţiabilă de
obicei pe lenjeria bolnavului
microbiene
 Reprezintă 20-25% din totalul
uretritelor nongonococice Simptomele subiective care însoţesc
această secreţie sunt mai reduse
 Germenii cei mai des întâlniţi comparativ cu cele din uretrita gonococică
în aceste situaţii sunt:
stafilococii, colibacilii,
haemophilus vaginalis
 În cazul uretritelor microbiene
negonococice, incubaţia este Tratamentul eficient constă în administrarea
diferită, legată de fiecare agent de Metronidazol (500 mg de 2 ori pe zi) 7 zile.
etiologic
Infecţii genitale cu Chlamydia
trachomatis

Chlamydia trachomatis este prezentă la nivelul organelor genitale la 5-

7% dintre bărbaţi şi 5-15% dintre femeile active sexual.

Infecțiile tractului urogenital sunt cel mai des întâlnite, atât la femei,
cât și la bărbați

Simptomele apar după 1-3 săptămâni de la expunere

Infecția este asimptomatică în până la 80% din cazuri la femei și 50%

la bărbați
 Infecţii genitale cu Chlamydia trachomatis -
Tablou clinic

La bărbat La femei

Cervicita evoluează cu secreţie muco-purulentă şi sângerări postcoitale sau

Uretritele cu chlamydii intermenstruale și durere vagă

• Simptomatologia clinică este pauci sau chiar asimptomatică şi Boala pelvină cronică are drept consecinţă sterilitatea secundară.
seamănă cu cea din uretrita gonococică Simptomele includ: febră, durere abdominală joasă, durere de spate, vomă,
• Uretrita este caracterizată de o secreție apoasă sau mucoidă din sȃngerări vaginale, dispareunie și sensibilitate cervicală și anexială în timpul
uretră mișcării sau examinării pelviene.
Prostatita este rareori întâlnită, iar proctita evoluează
cu sângerări ano-rectale, secreţie mucoasă, purulentă Diagnosticul se pune pe baza culturilor din endometru la femei, uretră la
sau sângerândă şi scaune diareice bărbați, conjunctivă și rect unde este necesar

La bărbații sub 35 de ani, Clamydia trachomatis este

Tratamentul constă în administrarea pe cale generală a antibioticelor
cea mai comună cauză de epididimită
 Totuși, acești germeni
La bărbaţi, infecţia cu
pot da uretrite,
Infecţiile cervicite, boală
mycoplasme se
manifestă cu uretrită
inflamatorie pelvină,
genitale cu endometrită, salpingită
cu secreție uretrală
minimă
și corioamniotită
Mycoplasme
În determinismul infecţiilor
genitale sunt incriminaţi: La femei,
Diagnosticul pozitiv
Mycoplasma hominis, simptomatologia unei
este întotdeauna bazat
uretrite este rareori
Ureaplasma urealyticum şi pe examene paraclinice
identificată
Mycoplasma genitale.
Pacienții cu infecții genitale
cu Mycoplasme pot rămâne
nediagnosticați deoarece nu
au simptome specifice sau Infecția poate disemina, Tratamentul este la fel
acestea sunt atribuite, cel mai ales la pacienții ca în infecţia cu
mai adesea, Chlamydiei, imunocompromiși Chlamydia.
coinfecție frecventă
 La femeie, manifestarea
dominantă este vulvo-
vaginita
Trichomoniaza
genitală
Bărbații sunt de obicei
asimptomatici, rareori
Este produsă de fiind prezentă o secreție
uretrală supărătoare
Trichomonas vaginalis,
protozoar parazitic patogen,
pentaflagelat cu mare La examenul clinic, pot fi
aderenţă la epiteliul vaginal văzute hemoragii
şi uretral. punctiforme pe peretele
vaginal sau cervix ceea ce
Afecţiunea are incidenţă dă aspectul de căpșună
maximă între 15 şi 30 de ani
Rezervorul de boală îl Și în formele
asimptomatice de boală
reprezintă femeile bolnave,
aceasta se poate
iar contaminarea se face transmite.
prin contact sexual
Trichomoniaza genitală

În uretrita acută, după 4-5 zile de la un contact cu o parteneră

Tratamentul se face cu Metronidazol
afectată, apare brusc o secreţie uretrală abundentă, purulentă,
alb lăptoasă, însoțită de prurit şi arsură la nivelul uretrei mai
2g per os - doză unică sau Tinidazol
ales în timpul erecţiilor sau la urinat 2g per os-doză unică sau
Metronidazol 500mg per os de 2 ori
pe zi pentru 7 zile
Uretrita trichomoniazică, forma cronică se întâlneşte la un
procent mult mai mare de bolnavi

Este obligatorie tratarea simultană a

contacților şi verificarea prin
Diagnosticul se stabilește pe baza examenului extemporaneu
al secreţiei vaginale
examene de laborator a eficienţei
tratamentului după sfârşitul curei
 Vaginoza bacteriană este cea mai comună infecție vaginală la
femeile fertile
Uretritele • Simptomele pot fi reprezentate de o secreție albă sau gri cu miros de pește

nespecifice
Criteriile de diagnostic constau în prezența a 3 dintre
următoarele:
Sunt acele manifestări
patologice uretrale a căror
• O secreție vaginală subțire, omogenă
etiologie nu a putut fi precizată
• Miros de pește când se amestecă secreție vaginală cu hidroxid de potasiu 10%
Se instalează după o perioadă • pH-ul vaginal peste 4,5
de incubaţie variabilă (2 zile - 6 • prezența de celule epiteliale acoperite de bacterii (clue cells).
săptămâni) iar clinic se
manifestă printr-o secreţie
uretrală redusă sau abundentă, Vaginoza bacteriană crește riscul de naștere prematură și riscul de
cu aspect mucoid, alb-gălbui infecție HIV
Orificiul meatal este înconjurat
de o arie eritematoasă şi Tratamentul se face cu Metronidazol 500 mg po x2/zi pentru 7
prezintă prurit zile, Metronidazol gel 0,75%, 5g intravaginal/zi pentru 5 zile,
Clindamicină cremă 5%, 5g intravaginal în fiecare seară la culcare
 SIDA ESTE O AFECȚIUNE
INFECȚIOASĂ PRODUSĂ DE
Manifestări VIRUSUL
IMUNODEFICIENȚEI UMANE
cutanate în (HIV) CARE ESTE UN
RETROVIRUS UMAN
SIDA LIMFOTROPIC TRANSMIS, ÎN
SPECIAL, PE CALEA
SEXUALĂ
Manifestări cutanate în SIDA

Transmiterea bolii se face

Boala are o răspândire foarte prin
largă, iar manifestările clinice • Contactul sexual
și evoluția se datorează • Prin transfuzii cu sânge neverificat
consecințelor imunodeficienţei • Prin folosirea acelor de seringă
umane produsă de cele două
serotipuri virale: HIV1, care nesterilizate
este cea mai frecventă cauză • Prin instrumente chirurgicale, de
a infecției HIV globale și HIV2 bărbierit, de manichiură
nesterilizate
• De la mamă la nou-născut
  Infecţia primitivă HIV (primoinfecția) se
Manifestări derulează după o perioadă de incubaţie
variabilă, între 3-6 săptămâni
cutanate în
 În această etapă, 10-20% dintre bolnavi
SIDA pot prezenta o simptomatologie
nespecifică
Tablou clinic  La 70% dintre bolnavi, după infecţia
primară, apar leziuni cutanate
necaracteristice şi nesugestive
 Erupția persistă, în medie, 5-8 zile. În
această perioadă diagnosticul se
stabileşte prin evidenţierea ADN-ului
viral în sânge sau LCR sau prin
detectarea anticorpilor anti-HIV prin
seroconversie (
  După infecţia primară (boala
Manifestări seroconversiei) afecţiunea intră într-o
perioadă de latenţă
cutanate în
 În timpul infecției HIV simptomatice,
SIDA
pielea și mucoasele sunt predominant
afectate
Tablou clinic  Dermatita seboreică foarte extinsă
reprezintă cea mai frecventă prezentare
 Alte semne includ: zona zoster
multimetamerică, molluscum
contagiosum forma tumorală, dermatita
pruriginoasă, foliculita recidivantă și
rebelă la tratament, dermatofiții,
vulvovaginita candiozică recurentă și
leucoplazie “păroasă“ albă bucală
Leucoplazie paroasa a limbii
Leucoplazie paroasa a limbii
Manifestări SIDA manifestă este
cutanate în ultima formă de
SIDA evoluţie a bolii, în care
imunitatea este
Tablou clinic profund alterată la
toate nivelele şi
evoluează cu
manifestări infecţioase
variate şi tumorale
multiple
Manifestările
cutanate în
SIDA
 manifestări infecţioase:
virale, microbiene,
fungice, parazitare;
 tumorale: sarcoame Candidoză linguală (candidozele
Kaposi, limfoame, mucoaselor sunt prezente
epitelioame;

la toţi bolnavii SIDA)
neclasificabile: vasculare,
autoimune,
postmedicamentoase,
leziuni papulo- Toate manifestările infecțioase din
scuamoase.
stadiul SIDA sunt severe și refractare la
tratament
Sarcom Kaposi
Manifestari
cutanate în
Boala restaurării imune sau sindromul
reconstitutire inflamator de reconstituire imună apare
imună după 3 luni de la începerea tratamentului
cu simptome noi infecțioase sau
inflamatorii ale unei afecțiuni preexistente
Inițierea terapiei
antiretrovirale (ART)
sau exacerbarea acesteia
determină recuperarea
parțială a sistemului imun,
măsurată prin creșterea Managementul sindromului inflamator de
CD4+ și scăderea nivelului
reconstituire imune constă în continuarea
HIV plasmatic
ART și tratarea afecțiunilor preexistente.
În general, apare În unele cazuri, corticoterapia s-a dovedit
îmbunătățirea clinică, dar la benefică.
o minoritate intervine o
deteriorare clinică
paradoxală.
Prevenirea şi combaterea bolilor
cu transmitere sexuală

Întrucât bolile cu transmitere sexuală sunt contagioase şi pot avea consecinţe

grave asupra individului şi a descendenţilor săi, ele reprezintă o problemă de
sănătate publică şi necesită reguli de combatere a răspândirii lor în societate
 Depistarea precoce a bolnavilor
 Controlul periodic antivenerian
 Declararea şi internarea în spital a tuturor bolnavilor confirmaţi
 Tratamentul medicamentos trebuie administrat regulat şi sub supraveghere
medicală
 Educaţia sanitară
 Profilaxia individuală