Dimensiunea
religioasă a existenţei
Referat
Introducere
Cultura română veche nu poate fi înţeleasă în
afara cadrelor şi a mentalităţilor vremii. În Ţările
Române, ca şi în
alte părţi ale lumii, omul medieval este, în primul râ
nd, un om religios, a cărui viaţă este ghidată de cre
dinţă şi de speranţamântuirii. Cu o percepţie mai
acută a efemerităţii şi a instabilităţii (într-o lume
violentă), omul medieval trăieşte maiacut o
dimensiune spirituală a existenţei (prin rugăciune,
post, $urământ). valorile etice (bunătate, milă,
dreptate etc.) se întemeiază pe cele religioase. Sunt
subordonate în mare măsură religiosului politica,
justiţia, arta, viaţa cotidiană.
Cuprins
In evul Mediu, creştinismul, care
fusese adoptat de mult timp pe
teritoriul dacic, devine o religie care se
bazeaza pe cuvântul scris. Cuvântul
scris, mai întâi manuscris, apoi tipărit,
circulă prin intermediul cărţilor de cult
în limba slavonă
Geografic situată în spaţiul mental
bizantino-slav, cultura română a
începuturilor nu s-a putut sustrage
influenţelor venite din această direcţie.
Influenta s-a exercitat prioritar prin
carte religioasă. Consecinţa imediată a
fost modelarea spiritului acelei
umanităţi care avea acces la cultură,
mai întâi clerul şi mai puţin feudalii
cunoscători de carte.
La începutul secolului al XV-lea are
loc o mai intensă circulaţie a textelor
religioase slave, imnuri sau cărţi de
cult, acestea din urmă fiind extrase
mai ales din Noul Testament,
redactate fie în afara spaţiului
geografic, fie în interiorul lui, de
cărturari slavi (sârbi, bulgari) sau
numai de cunoscători de limbă slavă
(greci, români).
Cultura română între secolele al
XVI-lea – al XVIII-lea poate fi abordată
la nivelul culturii cărturăreşti (religie
creştină, carte religioasă şi literatură)
şi la nivelul culturii populare
(creştinism popular şi folclor).
Religia, alături de istorie, este cel
dintâi fundal de manifestare a culturii
scrise şi a literaturii. Cartea religioasă
românească este mai întâi o carte de
cult în limba slavonă, apoi o carte de
cult în limba română. Traducerea ei
prilejuieşte cea dintâi exprimare a
creativităţii prin cuvânt în limba
română, chiar dacă timidă, aproape
insesizabilă la început
Dimensiunea religioasă a
existenţei capătă treptat forme de
expresie românească, mai întâi prin
actul traducerii, apoi prin actul creaţiei
individuale, fie în cadrul bisericii, ca
literatură religioasă, fie în afara ei, ca
literatură de inspiraţie religioasă.
Cultura română premodernă se
constituie din interacţiunea mai multor
grupuri culturale: cel eclezial, cel
cărturăresc si cel folcloric. În cele trei
zone de cultură şi cei care participă la
ele - prelaţi, cărturari, oameni simpli -
se produc schimburi, influenţe,asimilări
etc., determinate de mediul de
formare şi de mediile culturale pe
care le traversează indivizii.
Primele forme de manifestare
ale culturii româneşti scrise sunt
legate de religia creştină, de instituţia
eclezială şi de necesitatea comunicării
în interiorul comunităţii de credinţă.
Manuscrisele creştine în limba slavonă
şi în limba română, apoi tipăriturile
deschidcalea pentru
exprimarea sentimentului religios.
Incheiere
In concluzie, religia (cartile
religioase) reprezinta o parte
semnificativa din cultura si literatura
latina.