FACULTATEA DE ŞTIINŢE ŞI MEDIU
DEPARTAMENTUL DE CHIMIE, FIZICĂ ŞI MEDIU
DISCIPLINA: Chimie organică – compuși cu funcțiuni
Amine aromatice – structuri, obținere,
proprietăți, reprezentanți, utilizări
Cadru didactic îndrumător,
[Link]. Bianca FURDUI
Cursant,
Lavinia Florina DUMITRU
2022
CUPRINS
Definiția aminelor aromatice
Reprezentanţi
Structura aminelor aromatice
Metode de obţinere
Proprietăţile aminelor aromatice
Utilizări
Bibliografie
Ce sunt aminele aromatice?
Aminele sunt derivaţi ai amoniacului în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen sunt
înlocuiţi cu radicali organici hidrocarbonati.
Aminele aromatice sunt compușii aminei în care azotul este legat la cel puțin una din
grupările aril (Ar.)
Formula generală pentru aminele aromarice este: CnH2n-5N.
Numele de “amină” se formează folosind cuvântul amină drept sufix la numele radicalului
de hidrocarbură.
Aminele aromatice au denumiri comune datând din perioada clasică a chimiei organice,
indicând numărul şi tipul radicalilor legaţi de atomul de azot, la care se adaugă numele de
amină.
Reprezentanţi
Anilină
NH2
O-fenilendianilină
NO2
Para-nitro-anilină
Structura aminelor aromatice
Aminele aromatice, în structura lor există cel puțin un inel benzenic atașat
direct la atomul de azot.
Geometria de baza a moleculelor aminice este cea tetraedrică cu atomul de azot
hibridizat
3 legături s cu H sau C şi o pereche de electroni neparticipanţi într-un orbital hibrid
aproximativ sp3
1,47Å 1,01 Å
1,47Å
N
H3C112,9 o
H H3C
105 9'
o
H3C
H3C
Metode de obținere
1. Reducerea nitroderivaţilor este o metodă de obţinere a aminelor aromatice ce
foloseşte hidrogen obţinut din reacţia fierului cu acidul clorhidric:
Nitrobenzen
Anilină
[Link] industriale de obţinere a a N, N- dimetilanilinei
Metanol Acid sulfuric
Sulfat acid de
Anilină metil N, N- dimetilanilinei
3. Obtinerea ß-naftilaminei
OH NH2
(NH4)2SO3
NH3
ß-naftol ß-naftilaminei
Reacţia Bucherer duce la formarea aminelor din fenoli prin încălzire la 150-200°, în vas
închis.
4. Prin reducerea orto- si para-nitroanilinelor se obtin orto si para-fenilendiaminele
NO2 NH2
NH2
NO2
Orto-fenilendiamina
Orto-nitroanilina
Proprietăţi fizice
Aminele sunt substanţe cu miros neplăcut.; cele inferioare au miros de amoniac, iar
cele superioare au miros de peşte.
Aminele aromatice inferioare sunt substanţe lichide, iar restul sunt solide.
Aminele aromatice sunt mai puţin solubile în apă.
Anilina se găseşte în gudroanele cărbunilor de pământ. A fost obţinută pentru prima
dată prin distilarea uscată a indigoului, iar prima sinteză a fost realizat ă prin reducerea
nitrobenzenului cu sulfura de amoniu.
*Ea este un lichid incolor, cu punct de fierbere de 184°C şi punct de topire -8°C. Este putin
solubilă în apă, dar solubilă în alcool şi eter. Este toxic ă şi sensibil ă la oxidare. La aer îşi
schimb ă culoarea : devine galben ă, apoi brună.
*Sub acţiunea hipocloritului de calciu se coloreaz ă în violet, reacţie folosită pentru
identificarea ei.
*Prin oxidarea cu bicromat de potasiu, in mediu de acid sulfuric, anilina se colorează în verde,
trecând apoi în albastru-negru.
Proprietăţi chimice
Cea mai importantă proprietate chimică este bazicitatea lor. Caracterul bazic al aminelor
variază cu natura şi numărul radicalilor organici din moleculă: radicalii alchil măresc bazicitatea
lor, în timp ce radicalul aril o mişorează. Aminelor aromatice sunt baze mai slabe decât
amoniacul.
Micşorarea bazicităţii aminelor aromatice faţă de cele alifatice se datorează implicării
electronilor neparticipanţi de la atomul de azot aminic într-o conjugare cu electronii π ai inelului
benzenic. d
NH2 NH2
H NH2 d
NH2
NH2 H
structuri limita
H
hibrid de
anilina rezonanta
Cu cât sunt mai mulţi radicali aromatici, cu atât scade bazicitatea.
..
NH
Difenilamina este bazã mai slabã decât anilina
Trifenilamina, baza slabă, nu formeazã sãruri nici cu acizii tari
Aciditatea aminelor.
Legătura N-H din amoniac şi din amine este polară, cu pol pozitiv la hidrogen.
Aminele sunt acizi foarte slabi, iar anionii lor sunt baze foarte tari .
Reacțiile aminelor cu acidul azotos (HNO2)
Aminele primare aromatice reacționează cu acidul azotos în prezența acizilor
minerali tari și temperatură de 0-5°C obținându-se sarea de diazoniu.
Sărurile de diazoniu se folosesc pentru obținerea hidrocarburilor, fenolilor,
nitrililor și derivaților halogenați.
C6H5 - N º N]+ Cl- + H2 ® C6H6 + N2 + HCl
Reacţii ale aminelor aromatice:
1. Reacţia aminelor cu azicii minerali:
+ -
C6H5-NH2 + HCl C6H5-NH3 Cl C6H5-NH2 *HCl
Clorhidrat de anilină
+ -
C6H5-NH2 + H2SO4 C6H5-NH3 HSO4
Sulfat de anilina
2. Acilarea aminelor cu acizi organici
C6H5-NH2 + HOOC-CH3 C6H5-NH-CO-CH3 + H2O
Acetanilidă
Reacţia cu acidul formic duce la formilamine
C6H5-NH2 + HOOCH C6H5-NH-CHO
3. Reacţia anilinei cu clorura de benzoil
C6H5-NH2 + Cl-CO-C6H5 C6H5-NHCO-C6H5
Benzoilanilină
4. Reacţii specifice ale aminelor aromatice. Substituţia nucleului aromatic
NH2 NH2
Br Br
+ Br2
Br
Orto- para tribromanilina
4.1 Dimetilanilina se nitrează cu acidul azotic în acid acetic dând amestec de orto- si para-
mononitroderivaţi
N(CH3)2 N(CH3)2 N(CH3)2 N(CH3)2
NO2 NO2
NO2 NO2
4.2 În reacţia Fiedel-Crafts cu cloruri acide, pentru a evita reacţia la grupa NH 2 , aceasta
se protejează prin acetilare.
NHCOCH3 NHCOCH3
AlCl3
+ CH3COCl
COCH3
4.3 Din dimetilanilina si fosgen se obţine la temperatura camerei o clorură acidă. Cu
exces de dimetilanilina, în prezenţă de clorura de zinc, se obţine produs de condensare
cu două molecule de dimtilanilina, p,p’-dimetilaminobenzofenonă sau cetona lui
Michler(intermediar în sinteze de coloranţi).
(CH3)2N (CH3)2N COCl
(CH3)2N CO N(CH3)2
Utilizări
Din 1858 anilina a fost materia primă utilizată în producția a sute de substanțe
colorante, inclusiv fuchsină , safranină , indigo și multe altele.
Anilina a fost considerată inițial un propulsor de rachetă, dar a fost abandonată din
cauza temperaturii ridicate de topire
Efecte asupra sănătății
Anilina este unul dintre primii agenți cancerigeni umani recunoscuți. Ludwig Rehn,
în 1895, a asociat incidența cancerului de vezică urinară cu expunerea lucrătorilor din industria
germană a coloranților artificiali. Provoacă în principal cancerul vezicii urinare, precum și
cancerul de rinichi, piele, ficat și sânge. Molecula nu este cancerigenă ca atare, dar devine ca
urmare a metabolizării sale în ficat
N, N-dimetilanilina este un lichid uleios de culoare galben pal până la
maro, cu miros caracteristic al aminelor. Este un compus bazic și
reacționează cu acidul azotat pentru a forma un compus nitroso. Când
este expus la aer, devine maro.
Se folosește la fabricarea coloranților pentru vopsele. De asemenea,
este utilizat ca activator pentru catalizatori de polimerizare și în
amestecuri utilizate pentru înregistrarea imaginilor.
N, N-dimetilanilina participă la sinteza cefalosporinelor pornind de la
peniciline.
[Link]
File:[Link]
Nitroanilina, p-nitroanilina sau 1-amino-4-
nitrobenzenul este un compus organic cu
formula chimică C6H6N2O2. Este utilizat în sinteza unor
coloranți, antioxidanți, substanțe farmaceutice și ca
inhibitor al coroziunii.
[Link]
%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:4-Nitroaniline-3D-
[Link]
Bibliografie
1. [Link]
(accesat în data de 10.05.2022)
2. [Link] (accesat în data de 10.05.2022)
3. [Link] (accesat în data
de 10.05.2022)
4. [Link] (accesat în data de 10.05.2022)
5. [Link] (accesat în data de 12.05.2022)
6. [Link]
-[Link]
(accesat în data de 12.05.2022)
7. [Link] (accesat în data de 12.05.2022)
8. E. BERAL, M. ZEPAN, Chimie organică, Editura Tehnica, Bucuresti 1973
9. M. AVRAM, Chimie organica vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România,