Fondarea Romei
Istorie și legendă
Școala Gimnazială Orizont
Clasa aV-a A
Cîmpian Mihai
Peninsula Italică și locuitorii ei în
Antichitate
Peninsula Italică este situată în sudul Europei. Clima Blândă,
relieful format din munți înalți, dealuri și câmpii roditoare,
favorabile agriculturii și creșterii animalelor, au atras
numeroase populații care s-au stabilit pe acest teritoriu în
trecut. În zona centrală și de nord s-au așezat etruscii, iar în
sud și în insula Sicilia grecii au întemeiat numeroase
colonii. O mare parte a peninsulei a fost ocupată de italici.
Din rândul acestora, latinii s-au stabilit în centrul Italiei de
azi. Aici, pe malul fluviului Tibru, ei au întemeiat orașul-
stat Roma. Locuitorii ei, romanii, vorbeau limba latină.
După ce oraşul Lavinium a devenit bogat şi
Legenda înfloritor, Ascanius a hotărât să întemeieze la
poalele munţilor Albani cetatea Alba longa,
lăsând cârmuirea Laviniumului în grija mamei
sale. Niciun vecin nu a mai cutezat să atace
aşezările latinilor, nici după moartea lui Enea,
nici mai târziu.
Proca a ajuns la tron după mulţi ani. El avea
doi fii: Numitor şi Amulius. Străvechiul sceptru
regesc al gintei Silvia trebuia să fie luat de către
Numitor, întâiul născut, dar Amulius şi-a
alungat fratele de la domnie şi i-a luat locul.
Nelegiuirile sale nu s-au oprit aici, deoarece a
căutat să-o stârpească pe toţi urmaşii de neam
bărbătesc ai lui Numitor. Pe Rhea Silvia, fiica
fratelui său, a făcut-o vestală, ca să nu mai
poată avea copii. Aceasta a născut însă doi
gemeni, pe care i-a numit drept fii ai zeului
Marte. Înfuriat, Amulius a poruncit ca tânăra
să fie pusă în lanţuri şi aruncată în temniţă, iar
bebeluşii să fie azvârliţi pea pa Tibrului.
Slujitorii care îndeplineau porunca regelui i-au
lăsat pe copii la marginea unei bălţi, formată de
revărsarea Tibrului, nădăjduind că aceştia se
vor îneca chiar şi într-o apă stătătoare.
Călăuzită de ţipetele copiilor înfometaţi, o
lupoaică a găsit micuţii şi i-a alăptat cu
dragoste. Un cioban al turmei regale,
Faustulus, a surprins uimit scena în care
animalul milos îi lingea. A luat copii şi i-a dus
soţiei sale, Laurenţia.
Aici au crescut cei doi băieţi, devenind tineri frumoşi şi
puternici. Nu leneveau la stână, ci colindau pădurile vecine
după vânat, atacând şi tâlharii încărcaţi de prăzi, care îi
jefuiau pe păstori. Se spune că de pe atunci au început să se
sărbătorească Lupercaliile, pe muntele Palatin (care şi-a
luat numele de la cetatea arcadiană Pallantium).
Tâlharii care avuseseră de-a face cu cei doi fraţi, Romulus şi
Remus, şi care aveau ciudă pe ei au aflat data la care se
sărbătoreau Lupercaliile şi l-au prins pe Remus, ducându-l
la Amulius sub acuzarea că a prădat ogoarele lui Numitor şi
s-a dedat la jafuri împreună cu o ceată de tineri fără
căpătâi. Remus a fost predate lui Numitor, spre a fi pedepsit.
Faustulus, care bănuise dintotdeauna că cei doi sunt de viţă
regească, a hotărât că este momentul să-I dezvăluie taina
originii fraţilor gemeni lui Romulus.
În acelaşi timp, Numitor, care aflase că prizonierul său are un
frate geamăn, a bănuit că aceştia sunt nepoţii săi, fiind cât pe ce
să dezvăluie originea lor. Remus, aflat în cetatea lui Numitor, nu
a stat cu mâinile în sân, ci a strâns o ceată, ca să-l ajute pe
fratele său care ridicase la luptă păstorii împotriva lui Amulius.
Păstorii au venit pe drumuri lăturalnice, ca să-i ia prin
surprindere pe soldaţii lui Amulius şi, împreună cu ceata strânsă
de Remus, au învins oamenii lui Amulius şi l-au omorât pe regele
trădător.
După luptă, Numitor a dezvăluit adunării oraşului originea lui
Romulus şi al lui Remus; şi toţi l-au aclamat drept rege al Albei
Longa. Fraţii au hotărât să întemeieze un nou oraş, pe locurile
unde crescuseră. Legenda spune că Remus ar fi sărit peste noile
ziduri ridicate de Romulus, cu gândul de a râde de fratele său.
Romulus s-a mâniat şi l-a ucis, spunând că în acest fel va pieri
oricine va sări zidurile ridicate de el. Cetatea construită a luat
numele de Roma de la întemeietorul ei, iar Romulus a rămas
singur la putere. Peste ani, Roma va devenit un oraş puternic,
stăpân al lumii, cu oameni războinici şi cutezători.
Sârșit (:
Mulțumesc pentru atenție