4.

Argumentare și contraargumentare

4.1 Evaluarea argumentelor. Sofisme și paralogisme

Argumentarea în Mass-Media
Argumentarea în publicitate
 Ce este argumentarea?

Argumentarea este o construcție rațională formată din propoziții

numite argumente, al cărei scop este acela de a demonstra sau
respinge o teză, în funcție de relațiile logice și faptice care există
între propoziții și teză.

Argumentele sînt:
Valide: deductive, inductive, abductive.
Nevalide: paralogisme, sofisme.
 Argumente valide:

Argumentul deductiv: acel tip de argument în care se

pornește de la general la particular, care poartă amprenta
necesității și are o concluzie certă.

Argumentul inductiv: acel tip de argument în care se pornește

de la particular la general, care poartă amprenta posibilității și are
o concluzie probabilă.

Argumentul abductiv: acel tip de argument în care doar se

sugerează anumite ipoteze, căi posibile și probabile, pe care le-
am putea avea în vedere în deducerea unei concluzii.
 Argumente nevalide:
 Paralogismul: acel tip de raționament în care se încalcă în
mod flagrant, dar neintenționat, regulile corectitudinii logice.

 Sofismul: acel tip de raționament în care se încalcă în mod

flagrant, dar intenționat, regulile corectitudinii logice. La
rîndul lor, sofismele sînt de două tipuri:
- formale: care apar din cauza nerespectării regulilor de
validitate ale inferențelor deductive.
- materiale: care apar din cauza unor erori de conținut, legate
de sensul și semnificația premiselor, în procesul deducerii
concluziei.
 Sofisme de limbaj
 Echivocația: apare cînd folosim ambiguu un termen care
îndeplinește o funcție importantă într-un argument.
Ex.: Balanța este o constelație.
Balanța este un instrument de măsurare a greutății.
Un instrument de măsurare a greutății este o constelație.

 Amfibolia: apare cînd o expresie sau o propoziție dintr-un

argument este ambiguă din punct de vedere sintactic.
Ex.: Copiii spun părinții fac numai năzdrăvănii.
 Accentul: apare din cauza sublinierii improprii a unui cuvînt
sau expresii dintr-un argument.
Ex.: Mă îmbăt de fericire?

 Diviziunea: apare atunci cînd un termen este folosit colectiv

în premise și distributiv în concluzie.
Ex.: Elevii liceului au obținut rezultate bune la concurs,
prin urmare, și Radu a obținut rezultate bune la concurs.

 Compoziția: apare atunci cînd un termen este folosit

distributiv în premise și colectiv în concluzie.
Ex.: Radu a obținut rezultate bune la concurs, prin urmare,
elevii liceului au obținut rezultate bune la concurs.
 Sofisme ale circularității
 Argumentul circular: apare atunci cînd se argumentează că o
propoziție este adevărată pentru că este adevărată.
Ex.: Părinții au întotdeauna dreptate pentru că sînt părinți și
se știe că ei nu pot greși.

 Expresiile circulare: apar atunci cînd ceea ce trebuie

demonstrat a fost deja demonstrat.
Ex.: Radu nu poate fi primit în echipa liceului deoarece este
doar în clasa a-IX-a.
 Întrebarea complexă: apare atunci cînd este formulată o
întrebare care presupune răspunsul la o altă întrebare, care nu
a fost însă formulată.
Ex.: Cum a fost în excursie?

 Afirmarea repetată: apare atunci cînd cineva încearcă să

impună o idee prin repetarea ei.
Ex.: Cel care mi-a vîndut mașina m-a asigurat că funcționează

foarte bine. De altfel, m-a asigurat, nici nu are cum să nu

funcționeze bine, dată fiind marca. Un prieten de-al meu mi-a
zis că nu are cum să nu funcționeze bine, dat fiind faptul că el
a avut mai multe mașini și toate au funcționat bine. Prin
urmare, nu are cum să nu funcționeze bine.
 Sofisme ale supoziției neîntemeiate
 Bifurcația: apare atunci cînd se presupune că nu sînt posibile
decît două soluții, în realitate fiind posibile mai mult de două.
Ex.: Nu poți să cîștigi bani decît dacă înveți. Prin urmare, sau
înveți, sau nu cîștigi bani.

 Falsa dilemă: apare pe baza unei bifurcații, întemeindu-se pe

supoziții false.
Ex.: Dacă ai învățat pentru examen, nu ai de ce să te stresezi.
Dacă nu ai învățat, tot nu ai de ce să te stresezi. Fie că ai
învățat, fie că nu ai învățat, nu ai de ce să te stresezi.
 Inconsistența: apare pe baza unor premise inconsistente, din
care poate fi derivată orice concluzie.
Ex.: Radu, dacă nu devii mai activ, te voi da afară din corul
Filosofia
liceului,ştiinţei
iar Mara dacă este tot atît de activă, va avea aceeași
soartă.

HPS
 Sofisme de relevanță

 Argumentum ad hominem: apare atunci cînd este atacată

persoana care susține un argument și nu argumentul însuși.
Ex.: Ultimele cîntece ale lui Elvis Presley nu puteau fi de
succes deoarece cîntărețul se droga.

 Argumentum ad ignorantiam: apare atunci cînd se susține

că o propoziție este adevarată pentru că nimeni nu a dovedit că
e falsă sau că e falsă pentru că nimeni nu a dovedit că e
adevărată.
Ex.: Există viață pe alte planete deoarece nimeni nu a dovedit
contrariul.
 Argumentum ad verecundiam: apare atunci cînd invocăm
modestia.
Ex.: Pămîntul se rotește în jurul soarelui deoarece așa ni s-
a spus la ora de geografie.

 Argumentum ad populum: apare atunci cînd o concluzie este

întemeiată prin recurs la opiniile mulțimilor.
Ex.: Aceasta este o carte foarte bună deoarece toți cer
autografe autorului.

 Argumentum ad misericordiam: apare atunci cînd apelul la

argumente este înlocuit de apelul la mila față de cineva.
Ex.: Trebuie să mă lași la discotecă, altfel colegii vor rîde de
mine.
Argumentum ad baculum: apare atunci cînd se încearcă
întemeierea unei concluzii prin recurs la teama generată de
amenințarea cu folosirea forței.
Ex.: Dacă nu vei face ceea ce ți s-a cerut, nu vei putea solicita
o mărire de salariu.
 Sofisme ale dovezilor insuficiente

Generalizarea pripită: apare atunci cînd se generalizează

asupra unei clase de obiecte, pornind de la exemple fie
insuficiente, fie nereprezentative.
Ex.: Pisica mea stă adesea în două labe, deci, pisicile sînt
bipede.

Post hoc ergo propter hoc: apare atunci cînd se argumentează

că A este cauza lui B, deoarece A apare înaintea lui B.
Ex.: Fulgerele determină tunetele, deoarece ele se văd înaintea

tunetelor.
 Efectele comune: apar atunci cînd se consideră că două
evenimente care decurg din al treilea sînt la rîndul lor într-o
relație de cauzalitate.
Ex.: Datorită faptului că a luat premiul I la olimpiada de
franceză, Ioana a promovat bacalaureatul la această probă.

 Efectele reciproce: apar atunci cînd se susține că dacă A este

cauză a lui B, atunci B nu poate fi cauză a lui A.
Ex.: Dacă scăderea puterii de cumpărare a banilor duce la
creșterea prețurilor, atunci, creșterea prețurilor nu poate duce
la
scăderea puterii de cumpărare a banilor.
 Confundarea cauzei și a condiției: apare atunci cînd cel
puțin o condiție este luată drept cauză.
Ex.: Radu s-a îmbolnăvit de gripă deoarece și sora lui a fost
bolnavă de gripă.

 Confundarea cauzei și a efectului: apare atunci cînd, pe

fondul ignoranței, cauza este luată drept efect.
 Ex.: Nu a învățat deoarece a primit note proaste la această
disciplină.