COSTIANU COSMINA
GRIGORAS ANDREI
ALEX DIRDIIAC
VASILESCU MIRUNA
VARDOL ANA
SERBU LUISSA
APOSTOIU MARIO
SPARTACUS
CLASA X D
SPARTACUS
Spartacus a fost conducătorul celei de-a treia răscoale a sclavilor (
73 î.Hr. - 71 î.Hr.), care a avut loc în Republica Romană. A fost un
gladiator roman de origine tracă.
Această revoltă, interpretată de unii[cine?] ca un exemplu de oameni
asupriți care luptă pentru libertatea lor împotriva unei oligarhii care
deține sclavi, a oferit inspirație multor gânditori politici și a fost
prezentată în literatură, televiziune și film.[3] Deși această
interpretare nu este contrazisă în mod specific de istoricii clasici,
nicio relatare istorică nu menționează că obiectivul era să pună capăt
sclaviei în Republica Romană.[4] S-a scris despre el: „Artem gladii
bene noverat. Et melius mansuetudinis artem noverat. Sed plus
quam aliquid Lianam amabat”[5]
Viața de gladiator
Spartacus a fost conducătorul răscoalei sclavilor din
Republica Romană în anul 73 î.Hr.. Născut în Tracia în
jurul anului 109 î.Hr., dintr-o familie de păstori aparținând
tribului Maedi,[6][7][8] a luptat în rândurile soldaților romani
,[9] dar în cele din urmă, a fost prins și vândut ca sclav.[10] A
fost apoi dus la școala de gladiatori a lui Batiatus din
Capua, devenind un mare gladiator.[11]
RASCOALA SCLAVILOR
Hotărând să devină liber, Spartacus evadează împreuna cu cei 70[12]
de tovarăși din școala de gladiatori din Capua, organizând la scurt
timp o armată care număra 40.000 de oameni, ajungând apoi la
70.000[13] de oameni. Această armată de sclavi, condusă de Spartacus
și de alți trei sclavi (Gannicus, Crixus și Oinomanus) a purtat mai
multe lupte împotriva romanilor, zdrobind patru legiuni și
învingându-l pe generalul Publius Varinus. Dorind să ajungă în Sicilia
și să o elibereze de dominația romană, Spartacus convinge niște
pirați să-l treacă în Sicilia, dar aceștia îl înșală, pregătesc un atentat
asupra lui, cu ajutorul soldaților romani, și pleacă în zorii zilei.[14]
Crassus și Spartacus
Un nou general roman, avea de gând să-l prindă pe Spartacus, însuși
Crassus. Crassus a hotărât să-i taie calea lui Spartacus, închizând
fâșia îngustă de pământ, ce separă Marea Ionică de Marea Tireniană,
în apropierea istmului Catanzaro, cu un șanț adânc și cu întărituri.
Din nou Spartacus s-a dovedit isteț: a umplut șanțul cu trupurile
celor uciși și cu cadavrele cailor morți și a trecut. Au ajuns la
Brundisium, dar o parte dintre sclavi, conduși de Castus și Gannicus,
au plecat. O luptă grea îi aștepta, spune Plutarh. După mai multe
înfrângeri suferite în fața sclavilor, în cele din urmă o uriașă armată
romană i-a înconjurat pe sclavi, fiind uciși 13.000 sau chiar mai mulți
dintre ei, printre care Crixus și Oinomanus.
Moartea
Unul dintre țelurile lui Spartacus a fost să ajungă în Sicilia, în
speranță că va scăpa de dominația romană. Totuși, această încercare
s-a dovedit a fi în cele din urmă fatală pentru cunoscutul gladiator.
A fost aproape de moarte încă din start. Din
dorința de a ajunge în Sicilia a convins niște pirați să-l ducă aici, dar
aceștia l-au păcălit și au încercat să îl omoare. De asemenea,
generalul roman Crassus a fost și el aproape să-l omoare, după ce i-a
închis fâșia de pământ ce separa Marea Ionică de Marea Tireniană
printr-un șanț adânc. Totuși, Spartacus a avut ideea de a umple
șanțurile cu trupurile celor uciși și cu cadavrele cailor morți și astfel a
scăpat.
Până la urmă, Spartacus a ajuns la Bundisium, însă fără o
parte dintre sclavii conduși de Gannicus și Castus, care l-
au părăsit. În urma unor lupte grele cu armata romană, în
jur de 13 mii de sclavi au murit, printre care și Crixus și
Oinomanus. Iar luptele cu trupele conduse de generalii
Pompei și Lucullus i-au fost fatale și lui Spartacus, el
decedând astfel în anul 71 înainte de Hristos. Cei 6 mii de
sclavi rămași în viață au fost crucificați în timp ce se
întorceau pe drumul de la Capua din Roma.
SFARSIT
https://
[Link]/wiki/Spartacus
https://
[Link]/sectiune/general/povest
ea-lui-spartacus-gladiatorul-faimo
[Link]
https://
[Link]/wat