DISCIPLINA: CONVERTOARE STATICE DE PUTERE

PROIECT
CONVERTOARE STATICE
 TEMA PROIECT

REDRES MONOFAZAT
ÎN PUNTE COMPLET COMANDAT
 TEMA DE PROIECT
Se va proiecta un redresor monofazat în punte complet comandat , plecând de la urmatoarele date initiale:
► Tensiunea nominala a sarcinii[v] UN=50+25∙i
► Curentul nominal al sarcinii[A] IN=100+15∙i
► Curentul de mers in gol al sarcinii [%IN] I0=10%∙IN[A]
► Temperatura mediului ambiant Ta=40°C
► Numarul de ordine i = 23
Notiuni teoretice generale

Schema de principiu:

Fig. 1. Schema de principiu a redresorului monofazat în punte, complet comandat

Principiul de functionare
Redresorul propriu-zis (fig. 1) cuprinde patru tiristoare, câte două pe fiecare braţ al punţii şi este alimentat de
la un
transformator [Link] existenţa curentului de sarcină, se vor afla simultan în conducţie tiristoarele
T1 şi T2, respectiv T3 şi T4, care vor fi, de asemenea, comandate simultan. Impulsurile de comandă ale celor două
grupe de tiristoare, vor fi defazate cu α radiani, iar comutaţia are loc, simultan, între tiristoarele T1 şi T3 şi
respectiv, T2 şi T4. Dacă se alege ca origine a timpului trecerea prin zero a tensiunii us, rezultă că punctele de
comutaţie naturală coincid cu trecerile tensiunii, prin zero.
Deoarece tiristoarele sunt comandate cu întârzierea α, rezultă următoarele secvenţe de funcţionare:
● pentru ωt ∈ (α, α + π), în conducţie se află T1 şi T2 , respectiv ud = us; iT1 = iT2 = Id; iT3 = iT4 = 0;
is = Id; uT1 = 0;
● pentru ωt ∈ (π +α, 2π+α), în conducţie se află T3 şi T4 , respectiv, ud = -us; iT1 = iT2 = 0; iT3 = iT4 = Id;
is = -Id; uT1 = us
Analizând formele de undă se desprind următoarele:
● tensiunea redresată are pulsaţii mari şi conţine, inevitabil pentru α ≠ 0, atât valori pozitive, cât şi valori
negative;
● valoarea maximă a tensiunii ce solicită un tiristor, în stare de blocare, este maximul tensiunii ce se redresează;
● fiecare tiristor conduce π radiani într-o perioadă, curentul având formă de undă dreptunghiulară;
● curentul în primarul transformatorului este alternativ,simetric, dreptunghiular.

[Link] de undă idealizate ale redresorului monofazat în punte

 Calculul mărimilor caracteristice
Pentru a se putea alege elementele semiconductoare de putere, într-o primă fază trebuie calculate
mărimile caracteristice ale acestora, mărimi ce depind de convertorul static în care elementele
semiconductoare de comutație vor lucra. Aceste mărimi sunt dependente de tipul convertorului static,
de valorile nominale ale tensiunii și curentului de sarcină, precum și de gama de reglaj și sunt date
prin tema de proiectare.
A) Calculul curentului nominal
UdN=50+25∙i=50+25∙4=150V
IdN=100+15∙i=100+15∙4=160A
B) Calculul valorii medii a curentului printr-un tristor

80A

C) Calculul valorii medii a tensiunii redresate la unghi de comandă nul și în mers în gol

Ud0=UN+n∆UTr+∆UT =150+4+15=169V
∆UTr=2V n=2
∆UT =10%∙UN=10% ∙150=15V
D) Calculul valorii maxime a tensiunii ce solicita tristoanele in stare blocata

=187,7V
 CAPITOLUL 1

ALEGEREA SI VERIFICAREA ELEMENTELOR SEMICONDUCTOARE

1.1 Alegerea elementelor semiconductoare (tiristoarele)

Pentru a se putea alege elementele semiconductoare de putere, într-o primă fază trebuie calculate
mărimile caracteristice ale acestora, mărimi ce depind de convertorul static în care elementele
semiconductoare de comutație vor lucra. Aceste mărimi sunt dependente de tipul convertorului
static, de valorile nominale ale tensiunii și curentului de sarcină, precum și de gama de reglaj și
sunt date prin tema de proiectare.
Dimensionarea dispozitivelor semiconductoare de putere (tiristoare şi diode) se face în funcţie de
valoarea medie a curentului ce le străbate, în timp ce elementele pasive de circuit înseriate cu
acestea (reactanţe, rezistenţe, etc.) se dimensionează ținând cont de valoarea efectivă a
curentului.
Acest fapt se datorează căderii de tensiune, practic constantă pe tiristoare şi diode în stare de
conducţie ceea ce face ca puterea disipată să depindă proporţional de curentul ce le străbate.
Condițiile de alegere și verificare ale tiristoarelor din structura redresorului sunt:
ITAVcat > ksi · ITAV
VDRM > ksu · Ub
VRRM > ksu · Ub

unde:
ITAVcat – reprezintă curentul mediu printr-un tiristor (valoare de catalog);
VDRM - reprezintă tensiunea maximă ce poate solicita elementul blocat în sens direct și în mod repetitiv
(valoare de catalog);
VRRM - tensiunea maximă ce poate solicita elementul blocat în sens invers și în mod repetitiv (valoare de
catalog);
ITAV - curentul mediu printr-un tiristor (valoarea nominală corespunzătoare redresorului în care acesta va
lucra);
Ub - tensiunea maximă aplicată la bornele elementului în stare blocată (valoare corespunzătoare circuitului);
Coeficientul de siguranță în tensiune, k su, poate lua valori între 1 și 2.5 și ţine cont de supratensiunile de
comutaţie (convertorul poate fi cu comutație naturală sau comutație forțată). Coeficientul de siguranță în
curent, ksi, poate lua valoarea 1 pentru cazul ventilației forțate a redresorului, sau între 2.5 și 3, pentru
ventilație naturală. Se obține astfel, o supradimensionare a redresorului, tiristoarele din componența
acestuia putând suporta un curent triplu, față de cât vor fi solicitate în realitate, respectiv, o tensiune
dublă. Această supradimensionare oferă redresorului capacitatea de a tolera funcționarea în regim de
suprasarcină, pe de o parte, respectiv, o fiabilitate ridicată în funcționare, pe cealaltă parte, tirstoarele
funcționând considerabil sub încărcarea maximă a acestora.
A - ksi∙ ITAV≤ ITAVcat
unde ksi - coeficientul de siguranță în curent
ksi=2,5...3
Pentru ventilatie naturala alegem k si = 3 si avem:
ITAVcat ≥ 3∙80A
ITAVcat ≥ 240A
Deci putem spune ca alegem un tiristor care are I TAVcat ≥ 240A
A - ksu∙ Ub ≤ VDRM ,VRRM
ksu - coeficientul de siguranță în tensiune
ksu = 1,8...2,5 –pt tiristoane comandate în curent
Alegem ksu = 1,8→ VDRM, VRRM ≥ 2,5∙265,54 = 663,6V
Fig.3 Tiristor TO-118 (TO-209AE)
Fig.4 Specificatii tiristor
1.2 Pierderile in tiristor.
Prin această verificare se asigură menținerea temperaturii joncţiunii tiristorului la valori
nepericuloase, aflate sub valoarea maximă indicată în foaia de catalog a dispozitivului semiconductor.
Aceasta impune corelarea curentului mediu redresat de tiristor cu rezistenţa termică a sistemului
de răcire aferent.
Conform foii de catalog a tiristorului ales, se determină grafic pierderile de putere în tiristor, în
funcţie de valoarea curentului mediu în stare de conducţie .Pentru aceasta, se trasează normala
la abscisă, în punctul corespunzător curentului mediu prin tiristor până în punctul de intersecție
cu curba corespunzătoare duratei de conducție at iristorului. Durata de conducție depinde de
topologia adoptată, pentru redresorul monofazat în punte, având valoarea de 180 grade (pi
radiani). În consecință, la intersecția normalei cu curba corespunzătoare conducției de 180 grade
se trasează normala la ordonată, puterea disipată de dispozitiv, fiind indicată de către aceasta.
PT - pierderi datorate curentului de conducţie (pierderi de conducţie)
ITAV=80A rezulta PT =80W
- din grafice adecvate, aferente fiecărui tiristor,care indică dependenţa pierderilor în conducţie, în
funcţie de valoarea medie a curentului prin tiristor - I TAV.
Fig.5 Pierderile în conducţie pentru tiristor
Pentru răcirea tiristorului se alege un radiator cu profil extrudat.

Fig.6 Profilul transversal și dimensiunile radiatorului utilizat, tip250 AB respectiv, variația rezistenței termice în funcție de
lungimea acestuia
1.3 Verificarea elementelor semiconductoare ca incalzire in regim stationar
Orice element semiconductor de putere se montează pe un radiator, schema termică echivalentă a ansamblului,
evidenţiind mărimile:
Tj - temperatura joncţiunii;
Tc - temperatura capsulei; Tr - temperatura radiatorului;
Ta - temperatura mediului ambiant (a fluidului de răcire);
Rthj -c - rezistenţa termică joncţiune - capsulă, care este o dată de catalog a elementului;
Rthc - r - rezistenţa termică capsulă - radiator, care este o rezistenţă de contact, depinzând de calitatea
suprafeţelor în contact, (a capsulei şi a radiatorului) şi de forţa de strângere;
Rthr-a - rezistenţa termică radiator - mediu ambiant, ce depinde de suprafaţa şi tipul radiatorului şi de natura,
debitul şi viteza fluidului de răcire. Firmele constructoare indică, pentru un anumit tip de capsulă, valoarea
maximă a rezistenţei termice capsulă- radiator, cu respectarea anumitor condiţii de montare.

Rt hC−R + Rt hR−A = Rt hC−A - rezistenţă termică capsulă-ambiant

Fig.7 Schema termică echivalentă în regim staţionar, a circuitului de răcire al unui tiristor
Temperatura joncţiunii este dată de:
Tj = Tamb + Pt (Rt h j-C + Rt hC -R + Rt h R- A ) = 40+80(0,10+0,04+0,5)=91℃
Se extrage valoarea necesară a rezistenței termice a radiatorului, astfel încât să fie verificată
condiția:
Tj max ≤ Tjcat .
Pentru tiristorul nostru, avem:
Tjcat=125°C
Rthj-c=0,10 k/w
Rthc-r=0,04k/w

Pentru calculul valorii maxime a rezistenţei termice radiator-ambiant şi, pe această bază, se alege sau se
dimensionează radiatorul, se obţine:
Rthr-a≤

Rthr-a=0,5k/w
 CAPITOLUL 2

CALCULUL PROTECTIILOR

În general, elementele semiconductoare utilizate în construcţia convertoarelor statice, trebuiesc protejate la scurtcircuit şi la pantele de variaţie ale
curentului şi tensiunii.
Comune tuturor elementelor, sunt supratensiunile datorate fenomenului de comutaţie, iar în cazul convertoarelor conectate la reţeaua de c.a.
(redresoare, cicloconvertoare, VTA), apar suplimentar şi supratensiuni provenite din reţea.
Protecţia la scurtcircuit se realizează cu siguranţe fuzibile ultrarapide, pentru tiristoare, sau prin controlul direct al curentului, pentru
tranzistoare.
2.2 Protectia la supratensiuni externe
a) Calculul condensatorului
b) Puterea aparent nominala
-
SN = nf∙U1∙I1N
I10 - curentul efectiv de mers în gol al transformatorului
I1N - curentul efectiv nominal al transformatorului
nf -numarul de faze

C1= →C1=

R1=

- Lσ- inductivitatea de dispersie totală, pe fază, raportată la secundar;

- Us - valoarea efectivă a tensiunii de linie din secundarul transformatorului.
2.3 Protectia la scurtcircuit
Tiristoarele au capacitate de suprasarcină termică redusă şi de aceea, orice scurtcircuit trebuie întrerupt în mai
puţin de 10 ms. Acest lucru poate fi realizat numai de către siguranţele ultrarapide. Pentru a evidenţia parametrii
unei astfel de siguranţe şi corelaţia cu parametrii tiristorului, se consideră un scurtcircuit monofazat, care se
produce la trecerea prin zero a tensiunii de alimentare (u).

Fig.12 Formele de undă la apariţia unui scurtcircuit, la bornele unui redresor monofazat
 Alegerea siguranţelor ultrarapide.
Se are în vedere montarea siguranţelor pe partea de curent alternativ (în secundarul transformatorului), care
constituie soluţia cea mai avantajoasă (număr de siguranţe redus, protecţie mai eficientă) şi cel mai frecvent
întâlnită . Alegerea siguranţelor ultrarapide se face pe baza valorilor efective ale curentului şi tensiunii.

Fig.13 Montarea siguranţelor ultrarapide în secundarul transformatorului de alimentare a unui convertor static
Astfel, trebuiesc satisfăcute relaţiile:
U Ns ≈ UefN
INs ≈ IefN
Verificarea siguranţelor ultrarapide.
După alegere, siguranţele ultrarapide trebuiesc verificate în funcţie de condiţiile concrete, ale circuitului pe
care trebuie să îl protejeze. Este necesar să se verifice îndeplinirea a trei condiţii:
1. (I2t)s real<(I2t)Th real
2. UMa<VRRM
3. Iis<ITSM real
Semnificaţiile mărimilor noi, ce apar mai sus, sunt:
- integrala de curent a siguranţei, în condiţiile reale de funcţionare;
- integrala de curent a tiristorului, în condiţiile reale de funcţionare;
- curentul maxim de şoc al tiristorului, în condiţiile reale de funcţionare.
 Etape parcurse pentru efectuarea valorilor

Uef = Us/ = 187,7/ = 325V

(I2t)s = f(ISE/INS)

(I2t)s real = k((I2t)

K = f(UefN)

Ief = Id =160 ∙ = 226

ISC = IefN/Usc = 226/0,1 = 2260A

t2 = f(ISC/INS)
Uef = 325V
Ief = 226 A
Isc = 2260A
Se determină, de asemenea grafic, un coeficient de corecţie a integralei de curent a siguranţei, în funcţie de
tensiunea reală de funcţionare.
(I2t)s = f(Isc/INS) = f(10)
(I2t)s = f(10) = 4000 A2/s
Se determină grafic, un coeficient de corecţie a integralei de curent a tiristorului, în funcţie de timpul total de
funcţionare a siguranţei, deoarece integrala de curent a tiristorului se dă, în cataloage, pentru 10ms.

K = f(UefN) = 0,5
Se corectează integrala de curent a tiristorului:

I2t)s real = k((I2t) = 0,5∙4000 = 2000 A2/s

t2 = f(Isc/INS) = 0,005
Se determină grafic, valoarea maximă a tensiunii la bornele siguranţei.
Uma = f(UefN) = 600V
Se face verificarea
Uma ≤ VRRM
600 ≤ 663 - conditie indeplinita
Se determină grafic, un coeficient de corecţie a curentului de şoc al tiristorului, care de asemenea se
indică, în cataloage, pentru 10ms.
K2 = f(t2) = 1,8
K1 = f(t2) = k1 = 0,3
Isc = f(Isc)
Isc=2260A = 2,26 KA=grIsc
=3800A
Se corectează curentul de şoc al tiristorului
ITSM = k2∙ ITSM = 1,8∙3,8 = 6,9KA = 6900A
Se face verificarea
Isc ≤ ITSM real
3800 ≤ 6900 - conditie indeplinita