OTELURI INOXIDABILE

DUPLEX

[Link]. Ionelia VOICULESCU

 Marci de oţeluri Duplex
 Oţelurile austenitice Cr-Ni curente sunt relativ puţin rezistente la
coroziunea tenso-fisurantă şi mai scumpe decât cele feritice cu
Cr, care însă se sudează dificil şi au o rezistenta la coroziunea
sub tensiune relativ scăzută.
 S-a ajuns astfel la un compromis prin realizarea oţelurilor cu 30
până la 60% ferită, denumite oţeluri duplex. Actualmente, prin
aproximări succesive, s-a ajuns la clasa de aliere Cr-Ni-Mo,
frecvent aliate cu azot. Aceste au o sudabilitate bună, o
rezistenţă faţă de coroziunea intergranulară, pitting sau in
cavernă şi tenso-fisuranta superioară, precum şi caracteristici
mecanice bune.
 Compoziţia chimică conţine C = 0,03÷0,04%; Cr = 21÷27%; Ni =
4,5÷7,5%; Mo = 1÷4%; N2 = 0,1÷0,2%. Se constată că raportul
Cr/Ni este 4,5 în cazul celor mai utilizate oţeluri, comparativ cu
oţelurile austenitice clasice, la care acest raport are valoarea 2,3.
 Aspecte structurale in oţelurile
Duplex
 Urmărind procesele de răcire pentru oţel 25/5 observăm că din
lichid se formează iniţial ferita δ. La cca 1200°C, ferita δ
formată începe să se transforme în austenită precipitată
nodular pe limitele grăunţilor de ferită.
 În condiţii de echilibru la 20°C se obţine o structură cu 60%
ferită δ şi cca 40% austenită precipitată secundar cu observaţia
că, austenita formată sub cca 900°C, este într-o proporţie
extrem de mică, deoarece că liniile diagramei ce separă
domeniul δ de domeniul δ + γ şi domeniul δ+γ de cel γ sunt
practic paralele între ele şi perpendiculare pe axa
concentraţiilor.
 Rezultă asadar că, prin încălzire la 1020÷1100°C cu ocazia
recoacerii de punere în soluţie, structura este apropiata de cea
de echilibru, pe care o regasim şi la temperatura normală.
 Aspecte structurale in oţelurile
Duplex
 Proporţia dintre austenită şi ferită după recoacere este
determinată de raportul dintre elementele alfagene şi cele
gamagene ( Ni, C, N2).
 În consecinţă, la elaborarea oţelurilor Duplex, prin optimizarea
compoziţiei chimice, se poate ajunge la rezultatul dorit astfel încât
după tratamentul termic să obţinem cca 50% austenită şi 50%
ferită.
 Proporţia principalelor faze, ferita δ şi austenita γ este foarte
importantă, de ea depinzând proprietăţile aliajului.
 O cantitate prea mare de ferită (care poate apare la sudare) are
ca efecte negative micşorarea rezistenţei la coroziune,
reducerea tenacităţii, creşterea pericolului de fisurare la rece.
 Încălzirea, după livrare, la temperaturi peste 1200°C (de exemplu
în cazul sudării) determină apariţia transformării γ → δ cu efecte
nefavorabile asupra raportului austenită-ferită la temperatura
normală.
 Aspecte structurale in oţelurile
Duplex
 Azotul are o acţiune favorabilă importantă la sudare prin efectul
gamagen, împiedicând descreşterea nefavorabilă a raportului
austenită-ferită. Efectul azotului se estimează prin relaţia ESPY:
Nie = Ni + 30C + 0,87Mn + 0,33Cu + ( N2 - 0,045)X
X = 30, dacă N2 ( 0 ; 0,2 )%;
X = 20, dacă N2 ( 0,21 ; 0,25 )%.
 De exemplu, 0,15% N2 are efectul echivalent pentru 3,15% Ni.
 În cazul încălzirii şi răcirii rapide (ex. sudare) este întârziată atât
transformarea γ → δ la încălzire cât şi δ → γ la răcire în zonele din
ZIT încălzite peste 1200°C.
 Efectul se ia în considerare prin timpul de răcire t 12/8 adică, similar
cu t8/5, timpul în care se efectuează răcirea între 1200 şi 800°C. Ni
şi N2 decalează favorabil începutul transformării δ → γ către
temperaturi mai mari în condiţii de răcire continuă.
 Fenomene de precipitare
Oţelurile duplex moderne prezintă o înclinare moderată
spre precipitare de carburi din cauza conţinutului
scăzut în C şi a alierii cu Ni. Acest fapt, împreuna cu
conţinutul ridicat de Cr, face ca sărăcirea în Cr
determinată de o precipitare slabă de carburi, să nu fie
suficientă pentru a produce o sensibilizare faţă de
coroziunea intergranulară.
 Pe lângă carburi se poate produce şi o precipitare a
fazelor σ, chi sau nitruri.
 Fenomene de precipitare
 În aliajele Fe-Cr, faza σ este un compus intermetalic
FeCr , cu cca 45% Cr în procente de greutate, reţea
tetragonala cu aranjament alternativ al ionilor de Fe şi
Cr, foarte dură şi fragilă.
 Faza χ (chi) este un compus intermetalic de tip
Fe36Cr12Mo12 putând conţine, în unele cazuri, şi carbon.
Aceasta este, de asemenea, foarte dură şi fragilă.
 În unele situaţii, este posibilă şi apariţia fazei η, un
compus intermetalic Fe2Mo, foarte dur şi fragil.
 Fenomene de precipitare
 Precipitarea combinată a fazei χ şi a nitrurilor determină o
oarecare creştere a vitezei de coroziune în cadrul probelor dure
de tip Huey, precum şi o scădere drastică a rezilienţei. Din
acest punct de vedere se evită tratamentele termice în intervalul
650÷950°C.
 Se poate manifesta totodata şi fragilizarea la 475°C, ceea ce
impune evitarea tratamentelor termice la 300÷500°C.
 Actualmente, compoziţiile chimice tipice pentru otelurile cu
CrMoNi sunt: C<0,03% până la 0,05%; Cr= 18,5%; Mo = 2,7%; Ni
= 5%; sau Cr = 21%; Mo = 2,5%; Ni = 6,5% + 1,5% Cu, sau Cr =
25%; Mo = 1,5%; Ni = 6%; N2 = 0,17%.
 Aceste oţeluri au limitele de curgere în jur de 450 N/mm 2,
rezistenţa la rupere de 620N/mm2, alungirea la rupere 25%,
gâtuirea la rupere 45%.