Tehnici Informationale

Computerizate
 Ce este Tehnologia informației și
comunicațiilor (TIC) ?
• este un termen extins pentru tehnologia informației (TI), care
subliniază rolul comunicațiilor unificate și integrarea
telecomunicațiilor (linii telefonice și semnale wireless) și
calculatoare, precum și software-ul necesar pentru întreprinderi
, sisteme de stocare și audiovizuale, care permit utilizatorilor să
acceseze, să stocheze, să transmită și să manipuleze informații.
 Informatii generale
• Termenul TIC este de asemenea utilizat pentru a face referire la
convergența rețelelor audiovizuale și telefonice cu rețelele de computer
printr-un singur sistem de cabluri sau legături. Există stimulente
economice mari pentru a îmbina rețeaua de telefonie cu sistemul de rețea
computerizată folosind un sistem unic de cablare, distribuție de semnal și
gestionare. TIC este un termen umbrelă care include orice dispozitiv de
comunicare, care cuprinde radio, televiziune, telefoane mobile, hardware
și rețea, sisteme de satelit și așa mai departe, precum și diversele servicii
și aparate cu acestea, cum ar fi conferința video și învățarea la distanță.
Concepte de baza in Tehnologia Informatiei
• IT si societate
• Cantitatea de informatii existenta in lume se dubleaza la fiecare 5-6 ani. S-
a trecut de la munca preponderent fizica la cea majoritar intelectuala.
Deci, suntem in plina societate informationala, si de aceea sunt necesare
calculatoarele precum si cunostinte asupra modului lor de utilizare
eficienta.
• Lumea in care traim a devenit o lume digitala. Putem cumpara lucruri
direct de acasa, prin intermediul site-urilor de comert electronic, putem
plati facturile si controla bugetul personal utilizand serviciile de finante
electronice (e-Banking), putem comunica cu oricine, aflat oriunde in lume
prin e-mail, chat. etc. Servicii de tipul e-research (cercetare bazata pe
calculatoare, documentare si schimb de informatii in mediul virtual), e-
Culture (carti, biblioteci, muzee virtuale), e-Learning (sistem educational
computerizat) nu ar putea fi accesate fara ajutorul calculatorului.
 Calculatorul
• Un calculator, numit si computer sau ordinator, este o masină de
prelucrat date si informatii conform unei liste de instructiuni numita
program.
• Cu mai bine de 300 de ani in urma, si anume in 1642, inventand prima
masina de calcul aritmetic, Blaise Pascal (1623-1662)-matematician,
fizician, scriitor si filozof francez- si-a dat seama ca acest mecanism,
reprezentand o unealta a gandirii, este si va ramane o creatie tehnica.
 Principalele caracteristici ale calculatoarelor
de tip PC
• raport preţ/putere de calcul - scăzut
• interfaţă "prietenoasă" cu utilizatorul
• gamă de aplicaţii imensă: o gestiuni de baze de date
• procesare de texte, procesare tipografică
• proiectare asistată de calculator
• comunicaţii (reţele de calculatoare, poşta electronică)
• calcul matematic, ştiinţific
• aplicaţii în învăţământ, activitatea medicală
• jocuri etc.
• Din punct de vedere fizic un sistem compatibil IBM-PC se compune din:
• - calculatorul propriu zis (unitatea sistem)
• - monitorul, tastatura
• - echipamente periferice (imprimantă, scanner, mouse, boxe etc.)
• Calculatorul propriu-zis cuprinde într-o carcasă:
• - placa de bază (motherboard)
• - sursa de alimentare - unitatea de disc fix (hard disc)
• - unitatea sau unităţile de discuri flexibile (floppy)
• - unitate de CD (cititor de CD, inscriptor de CD, DVD).
• Din punct de vedere funcţional se disting următoarele blocuri: - unitatea
centrală de prelucrare (UCP), memoria - dispozitivele de intrare-ieşire (I/E)
Placa de bază cuprinde: unitatea centrală, memoria, conectori, adaptoare
standard.
 Unitatea centrală
• conţine în mod obişnuit următoarele componente:
• - procesorul şi circuite aferente
• - sistemul de întreruperi
• - sistemul de acces direct la memorie
• - generatorul de timp programabil
• - interfaţa pentru tastatură
• - generatorul sonor programabil
• - adaptoare „on board” pentru sunet, monitor, fax-modem, reţea, imprimantă etc.
 Memoria internă
• În memoria internă se încarcă și se execută programele software. Acestea
sunt programe de sistem (drivere și programe ce compun sistemul de
operare) și diverse alte programe de aplicație realizate de firme de
software sau chiar de utilizatorii sistemului de operare. Primele sisteme de
tip IBM-PC, realizate cu Intel 8086 (8088), aveau memoria de 1 Mega
octet
 Unităţile (dispozitivele) de intrare – ieşire
Tastatura
Este un dispozitiv de intrare. Tastele sunt grupate în mai multe zone:
-partea similară maşinii de scris (caracterele alfanumerice, simbolurile speciale)
-tastele funcţionale programabile
- tastatura numerică auxiliară
- tastele pentru editare
Există un număr de taste funcţionale: SHIFT, CTRL, ALT, care, utilizate simultan
cu tastele normale modifică semnificaţia acestora. Aceste combinaţii sunt foarte des
utilizate în programele de editare și vor fi menționate la prezentarea acestora
 Sistemul video
• Din punct de vedere hardware, sistemul video se compune din:
• - monitorul TV (Display sau Screen)
• - adaptorul video
• Monitorul utilizat la calculatorul personal este color si are accesibile pentru
operator:
• - buton de punere sub tensiune;
• - controlul luminozităţii, contrastului, dimensiunii şi centrării pe orizontală şi
verticală etc., comandate digital prin intermediul unor meniuri.
 Dispozitive de memorare externe
• Memoria externă este constituită din discuri magnetice (unele sisteme de
calcul performante sunt dotate şi cu unitate de bandă magnetică
"streamer").
• În prezent există şi o puternică orientare spre diversificarea memoriei
externe prin răspândirea dispozitivelor de memorat de tipul discurilor
optice reinscriptibile (spre exemplu inscriptoare de CD-uri, DVD-uri) sau
memorystick.
• Discurile magnetice sunt de două tipuri: discuri amovibile (floppy-deja
nu se mai folosesc) şi discuri fixe. De regulă se lucrează mai ales cu discul
fix.
 Mouse
• Reprezintă un dispozitiv de intrare care permite stabilirea unei legături
între mişcarea cursorului pe ecran şi mişcarea mouse-lui pe o suprafaţă
dreptunghiulară. Elementul esenţial îl constituie o sferă, aflată în contact
cu suprafaţa mesei (tăbliţei) pe care se deplasează mouse-ul. Rotirea
sferei, ca urmare a deplasării dispozitivului este convertită în deplasare în
aceeaşi direcţie a cursorului pe ecran. În plus dispozitivul mai dispune de
două sau trei butoane pentru a genera comenzi odată adus cursorul în
poziţia dorită.
 Scanner
• Este un dispozitiv de intrare care permite introducerea ("digitizată") în
memorie a unei reprezentări grafice (text, desen, diagramă etc.). Imaginea
de scanat este pusă pe suprafaţa transparentă a dispozitivului si apoi
"citită" prin metode electrooptice prin deplasarea cititorului de-a lungul ei.
Există şi dispozitive de scanat mobile, de rezoluţie şi precizie mai
coborâte (handy scanner).
 Imprimanta
• Este un dispozitiv de ieşire care permite înregistrarea pe hârtie a unor
texte sau, în cazul imprimantelor grafice, şi a unor desene sau construcţii
grafice. Din punct de vedere al interfeţei cu calculatorul imprimantele pot
fi seriale sau paralele iar din punct de vedere al posibilităţilor de
înregistrare pot fi alfanumerice sau grafice.
 Hardware si software
• Calculatorul este alcatuit din doua componente principale:
• • hardware - echipamente fizice;
• • software - programe si date.
• Hardware-ul reprezinta echipamentele fizice din care este alcatuit un sistem de calcul,
in care circuitele electronice prelucreaza automat informatiile si asigura comunicarea
intre utilizator si sistem. Hardware-ul trebuie sa asigure urmatoarele functii:
• 1. functia de memorare;
• 2. functia de comanda si control;
• 3. functia de prelucrare;
• 4. functia de intrare/iesire.
 Software
• Software-ul este format din doua componente:
• sistemul de operare;
• programele de aplicatie.
• Sistemul de operare cuprinde programele de baza care controleaza
intreaga activitate a calculatorului. Acesta asigura legatura dintre
componentele logice si fizice ale sistemului, si este furnizat impreuna cu
sistemul de calcul de catre firma producatoare.
 Pornirea si închiderea calculatorului,
repornirea calculatorului
1. Pornirea calculatorului: se realizeaza prin apasarea butonului POWER sau ON de pe
carcasa calculatorului.
2. Închiderea calculatorului:
• Click pe pictograma Windows (colțul stânga jos a ecranului)
• Click pe pictograma Power
• Click pe opțiunea Shut Down (oprire).
3. Repornirea calculatorului:
• Click pe pictograma Windows (colțul stânga jos a ecranului)
• Click pe pictograma Power
• Click pe opțiunea Restart (repornire)
 Principalele elemente ale ecranului Windows
• 1. Suprafața de lucru (desktop) – este întreaga suprafață vizibilă a ecranului;
• 2. Bara de aplicaţii (taskbar) – se află în partea de jos a ecranului şi conţine icoana
asociată aplicaţiei şi numele acesteia pentru toate aplicaţiile ce rulează la un
moment dat pe calculator;
• 3. Butonul Start – se află în partea stângă a barei de aplicaţii; este locul de unde
începe practic lucrul în Windows;
• 4. Zona de notificare (system tray) – se află în partea dreaptă a barei de aplicaţii şi
aici sunt grupate pictograme (icon) ale unor programe aflate în execuție;
• 5. Pictograme (icons) – sunt simboluri grafice sugestive plasate pe desktop cu
ajutorul cărora se poate lansa în execuție o aplicație direct de pe desktop.
 Operaţiile care se pot efectua cu mouse-
ul
• 1. Indicare - se menţine cursorul de mouse deasupra unui obiect. În funcţie de
obiectul indicat cursorul poate lua mai multe forme și poate afișa un text sugestiv
referitor la obiectul respectiv (tool tip);
• 2. Click pe butonul stâng - apăsarea butonului din stânga al mouse-ului şi apoi
eliberarea sa; se execută pentru selectarea unui obiect (pictogramă, fişier, dosar, etc.)
- obiectul selecat apare afişat în culoare distinctă, sau pentru apăsarea unui buton;
• 3. Click pe butonul drept - apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului şi apoi
eliberarea sa; se observă apariţia unui meniu numit meniu local sau meniu contextual
ale cărui opţiuni sunt în funcţie de locul sau obiectul unde s-a executat click dreapta;
• 4. Dublu click stânga - indicarea unui element, urmată de o dublă apăsare
rapidă pe butonul din stânga al mouse-ului, apoi eliberarea sa se utilizează
pentru a deschide un fişier, dosar sau fereastră, folosind pictograma sau
numele acestora.

• 5. Tragere și eliberare - indicarea unui element, urmată de apăsarea butonului

din stânga al mouse-ului, apoi deplasarea mouse-ul în timp ce se menţine
apăsat butonul din stânga și eliberarea butonului în locul dorit (drag and drop).
 Structura unei ferestre
• Orice aplicaţie Windows se deschide într-o fereastră. Majoritatea
ferestrelor au următoarele componente:
• 1. Bara de titlu (Title bar)
• În bara de titlu se găsesc următoarele elemente:
• pictograma aplicaţiei;
• numele aplicaţiei;
• numele documentului sau directorului afișat în fereastra respectivă
• În dreapta barei de titlu se găsesc trei butoane de manipulare a ferestrei: o
Butonul de minimizare (Minimize) – determină minimizarea ferestrei
(plasarea sa în bara de operaţii sub formă minimizată);
• Butonul de maximizare (Maximize) – determină maximizarea ferestrei pe
ecran;
• Butonul de închidere (Close) – determina închiderea aplicaţiei care
lucrează în acea fereastră.
 EXCEL
. Concepte generale despre utilizarea aplicației Excel

• Microsoft Excel face parte din pachetul de aplicaţii Microsoft Office. Este
un program utilizat pentru efectuarea de calcule tabelare. Documentul
specific pentru calcule tabelare se numeşte registru (în engleză
WorkBook). Un registru poate conţine mai multe foi de calcul (în engleză
WorkSheet). In variantele de Microsoft Office anterioare anului 2007,
orice foaie de calcul era împărţită într-o reţea de 65536 (216) rânduri
notate cu numere şi 256 (28 ) coloane notate cu litere: A, B, …, AA, AB,
…, IT, IU, IV
• Intersecţia dintre o linie şi o coloană formează celula ce poate să conţină diferite
tipuri de date sub forma de șiruri de caractere alfanumerice (text propriu zis, numere
formatate, date calendaristice și formule de calcul care prin evaluare automată sunt
considerate a fi șiruri de caractere)
• Referirea unei celule se face prin precizarea acestor două coordonate: a literei (sau
literelor) coloanei (indiferent dacă se face cu majuscule sau litere mici) şi a
numărului de linie. Exemplu: A3, h7, etc. Un grup de celule alcătuiesc un domeniu.
Domeniul se precizează prin celulele din colţul din stânga-sus şi, respectiv, cea din
dreapta-jos, separate prin „:” sau „..”. Exemplu: b3:c6 este un domeniu ce conţine
celulele: b3, b4, b5, b6, c3, c4, c5 şi c6
 Crearea unui nou registru de calcul
• Crearea unui document nou se face prin clic stânga pe opțiune „File” a
meniului, după care în fereastra rezultată se alege opțiunea „New” și
șablonul predefinit (în engleză Template) corespunzător cerințelor noului
registru.
 Salvarea unui registru de calcul
• Dacă un fișier a mai fost salvat anterior și se dorește doar salvarea actualizărilor
făcute acestuia prin operare, salvarea acestor modificări făcute în registru se face
prin apăsarea butonului salvare sau prin activarea opţiunii Salvare din meniul
Fişier, suprascriindu-se registrul existent anterior
• Dacă nu se dorește suprascierea registrului existent în forma în care a fost
deschis, sau în cazul în care se dorește salvarea operărilor efectuate pe un
registru de calcul nou creat, se recurge la activarea opţiunii Salvare ca... (în
engleză Save as …) din meniul Fişier . În fereastra rezultată se aleg opțiunile:
Save as, Computer și Browse . Rezultă fereastra Salvare ca…. unde se
navighează pentru regăsirea – identificarea locului de salvare a fișierului și
stabilirea parametrilor de salvare.
 Folosirea funcţiei “Ajutor” în Microsoft
Excel
• Utilizarea funcţiei ajutor in Microsoft Excel se face prin apăsarea tastei F1
sau prin activarea butonului “Ajutor pentru Mocrosoft Excel” în engleză
„Microsoft Excel Help (F1)”. Funcția este disponibilă în majoritarea
interfețelor Excel și are acces la o bază de date online a MIcrosoft.