HÂRTIA

PROIECT REALIZAT DE –ACHIM IOAN

-SILAGHI RAREȘ
 Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa
pe care se poate scrie, desena, tipări, picta. Este considerat un material de bază în
d o m e n i u l   a m b a l a j u l u i , a l c r e ă r i i d e fi l t r e e t c . D o u ă d i n d i m e n s i u n i l e c o l i i d e
hârtie (lungimea și lățimea) sunt, de regulă, mult mai mari decât grosimea sa.
H â r t i a e s t e o b ț i n u t ă d i n fi b r e d e   c e l u l o z ă   a m e s t e c a t e , c a r e s e m e n ț i n î m p r e u n ă
f ă r ă u n a l t   l i a n t   c u e x c e p ț i a l e g ă t u r i l o r d e   h i d r o g e n   ș i a î m p l e t i r i i fi b r e l o r .
D e ș i c e l e m a i că u t a t e m a t e r i a l e c e l u l o z i c e p e n t r u f a b r i c a r e a h â r t i e i s u n t p u l p a
lemnoasă a unor specii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor,
d a t o r i t ă e x i s t e n ț e i fi b r e l o r d e ce l u l o z ă î n s t r u c t u r a o r i c ă r e i p l a n t e , d e l a i e r b u r i
p â n ă l a a r b o r i , s e p o t f o l o s i ș i m u l t e a l t e fi b r e , a ș a c u m a r fi c e l e a l e p l a n t e l o r
de bumbac, in, cânepă sau orez.
Istoric
Î n j u r u l a n u l u i   2 0 0 î . H r .  h â r t i a e r a f o l o s i t ă d e j a î n   C h i n a , p e a t u n c i
c o n f e c ț i o n a t ă d i n c â r p e d e   m ă t a s e .  D e m n i t a r u l c h i n e z T s a i L u n ( 4 8 - 1 1 8 ) a i n v e n t a t
hârtia în varianta ei mai modernă, materialele de bază
fi i n d   c â n e p a ,   ț e s ă t u r a  ș i  b u m b a c u l  a m e s t e c a t e c u a p ă , t r a n s f o r m a t ă î n p a s t ă ș i î n t i n s ă
p e o f o a i e .   U n d o c u m e n t i n d i c ă p r e c i s c ă h â r t i a , a f o s t d e s c op e r i t ă î n a n u l  9 8 , î n s ă
p r o c e d e u l d e f a b r i c a r e a f o s t ț in u t s e c r e t p â n ă s e c o l u l a l V I I I - le a ,
c â n d   S a m a r k a n d u l   e r a u n c e n t r u î n s e m n a t d e p r od u c e r e a h â r t i e i .   H â r t i a , s u b f o r m a
p e c a r e o c u n o a ș t e m a s t ă z i , a f o s t i n v e n t a t ă î n C h i n a a n u lu i 1 0 5 d e c ă t r e u n e u n u c d e
la C u r t e a I m p e r ia lă , p e n u m e C a i L i n . H â r t i a s a r e p r e z e n t a u n a m e s t e c d e c o a j ă d e
copac, năvoade și lemn de bambus, pe care le presase și din care obținuse un material
f o a r t e s u b ț i r e , p e c a r e s e p u t e a s c r i e c u u ș u r i n ț ă . H â r t i a a a j u n s î n  B a g d a d  î n   7 9 3 ,
î n  S i r i a   ș i   E g i p t  î n c c a . 9 0 0 ș i î n A f r i c a d e N o r d p u ț i n d u p ă a c e e a .Î n   E u r o p a   h â r t i a a
a j u n s t â r z i u , a b ia p r in  a n i i 1 1 0 0 i a r p r i m a f a b r i c ă d e h â r t i e d i n E u r o p a e s t e d e s c h i s ă
î n  1 1 5 0   la   J a t i v a ,   V a l e n c i a ,   S p a n i a .   M a i t â r z i u a u a p ă r u t f a b r i c i ș i
î n  F r a n ț a ,   G e r m a n i a ,   A n g li a , i a r î n   R o m â n i a   p r i m e le f a b r i c i s - a u c o n s t r u i t
î n  1 5 3 9   la   S i b i u   ș i î n   1 5 4 6   la   Br a ș o v ,  i a r p r i m u l a c t o fi c i a l s c r i s p e h â r t i e e s t e d a t d e  
M i r c e a c e l B ă t r â n  M ă n ă s t i r ii T i s m a n a  î n a n u l   1 4 0 6.
Procedeul industrial modern

• Procesarea fibrelor
Celulele plantelor sunt alcătuite din fibre celulozice conectate. În timpul procedeului de
extragere a pulpei celulozice, aceste fibre microscopice sunt separate unele de altele, iar acolo
unde lanțul polimolecular a fost rupt chimic sau mecanic, suprafețele "libere" intră în contact una
cu alta creând punți hidrogenate care conferă duritate, dar și elasticitate viitorului material.
• Procedeul chimic
Procedeul chimic utilizat astăzi pe scară largă este un complex de tratări chimice numite Procesul
Kraft. Scopul acestei tratări chimice este eliminarea structurii ligninei (din pulpa supusă
procesului), care este liantul organic care menține fibrele împreună, prin folosirea unui amestec
care o dizolvă. După eliminarea acesteia, fibrele rămase pot fi folosite pentru realizarea unei
hârtii de culoare maroniu nedefinit, nefinisată, utilizată la realizarea de pungi de hârtie sau a
cutiilor din carton. Materialul brut astfel obținut poate fi folosit în continuare, printr-o purificare
accentuată a ligninei rămase, conducând la obținerea pulpei de calitate superioară, pentru hârtie
albă pentru scris și tipărit.
Deși procedeul chimic este mai scump decât cel mecanic, permițând o folosire de maximum 45 -
50 % din pulpa inițială, totuși este un procedeu larg folosit datorită calității produsului final și al
menținerii, aproape nealterată, a lungimii inițiale a fibrelor materialului folosit, care este un factor
de menținere a unor calități mecanice ridicate a hârtiei. Un alt avantaj al acestui procedeu este
folosirea integrală a ligninei rezultate din proces ca și combustibil pentru încălzirea
și electricitatea necesare procesului.
 CURIOZITĂȚI
O tonă de hârtie reciclată salvează de la tăiere 17 arbori maturi.
Procesul de reciclare al hârtiei generează cu 70% mai puţină poluare decât producerea hârtiei din materie primă.
Sub forme diferite, hârtia ocupă aproximativ 41 % din totalul gunoiului menajer pe care îl producem.
Cu tehnologiile actuale, hârtia poate fi reciclată de 4 – 6 ori. Cu fiecare reciclare, fibra de celuloză își pierde din calitate și ajunge traptat să nu mai poată fi utilizată.
O fabrică producătoare de hârtie folosește cu 40% mai puțină energie dacă utilizează hârtie reciclabilă, în locul fibrei noi de celuloză.
Aproximativ 35% din copacii tăiați pe întreaga planetă sunt folosiți pentru producerea de hârtie.
Pentru a compensa pierderea de copaci din ultimul deceniu, ar trebui ca fiecare persoană de pe Pământ să planteze 2 copaci pe an şi să-i îngrijească timp de 10 ani.
Producerea hârtiei din lemn consumă mai multe resurse decât producerea hârtiei din deșeuri. Spre exemplu, o tonă de hârtie reciclată poate economisi 3200 litri de apă, 380
KWh energie electrică, 17 de copaci de vârsta de 20 de ani și evită eliberarea în atmosfera a aproape 850 grame de dioxid de carbon.
Un angajat obişnuit ce îşi desfăşoară activitatea într-un birou generează anual între 54 şi 68 kilograme deşeuri de hârtie albă ce poate fi recuperată.
Reciclarea hârtiei se justifică economic, chiar dacă un top de hârtie reciclată are un preț puțin mai ridicat decât hârtia obişnuită, deoarece:
•se fac economii la costul serviciului de salubrizare, deoarece nu mai există costuri de depozitare în gropile de gunoi sau de ardere a deșeurilor de hârtie în incineratoare;
•asigură locuri de muncă pe măsură ce managementul deşeurilor, inclusiv colectarea hârtiei, devine o industrie din ce în ce mai puternică. Pentru fiecare 15.000 tone de ziare
reciclate anual, sunt create 30 de posturi pentru colectarea hârtiei, alte 40 de posturi pentru procesarea ei și 75 pentru fabricarea hârtiei de ziar.
Hârtia are nevoie de aproximativ 5 ani pentru a se biodegrada, iar un produs secundar al acestui proces este metanul, un puternic gaz cu efect de seră, ce reţine în atmosferă
de 21 de ori mai multă căldură decât dioxidul de carbon (conform EPA – Environment Protection Agency, USA / Agenţiei pentru Protecţia Mediului SUA). Astfel, reducând
cantitatea de hârtie şi carton care ajunge în gropile de gunoi, reducem încălzirea globală.
PREDECESORII HÂRTIEI

PAPIRUS PERGAMENT
PAPIRUSUL

• Papirusul este un material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus, pe

care se scria în perioada Antichității, în special în Egipt.
• Papirusul a rămas suport esențial al cărții în Egipt și s-a răspândit în lumea greacă și în 
Imperiul Roman. Papirusurile care ne-au parvenit nu reprezintă decât o infimă parte a
celor care au existat. Aproape toate provin din Egipt, unde condițiile climatice au ușurat
păstrarea lor.
• Cartea din papirus se prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în
continuarea celorlalte, adesea în număr de zece. Lungimea medie a unui sul era de la 6
până la 10 metri, dar papirusul Harris (cronică a domniei lui Ramses al III-lea) depășește
40 de metri. Cartea se desfășura orizontal; ea era împărțită în coloane verticale și aproape
întotdeauna scrisă pe o parte, cea a sensului orizontal al fibrelor. Titlul se găsea la sfârșit,
uneori în interior sau pe o etichetă atârnată de cilindrul care înfășura sulul. Cea mai mare
parte a cărților din papirus care ne-au rămas din vechiul Egipt au fost găsite în morminte;
lângă corpuri se depuneau texte sacre, rugăciuni, pentru a proteja sufletele defuncților în
peregrinările lor; aceasta este originea „Cărții morților”, cunoscută chiar de la începutul
celui de-al II-lea mileniu. Acest text, devenit tradițional, era fabricat în serie de către
preoți. Exemplarele erau mai mult sau mai puțin ilustrate, după calitatea defuncților cărora
le erau destinate.
 PERGAMENTUL
•Pergamentul este o piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. Pe pergament s-a scris
începând cu secolul al doilea î.e.n.
•Pentru fabricarea pergamentului se foloseau piei de oi, capre, viței, iepuri, folosindu-se o tehnică specială de
tăbăcire. Cel mai fin pergament se obținea din pieile mieilor nenăscuți. În Antichitate, cel mai important centru
de prelucrare s-a aflat în orașul Pergamon din Asia Mică. Datorită locului de producere, romanii numeau acest
suport de scris membrana pergamena sau charta pergamena.
•Când pergamentul era făcut din piele de vițel, de miel sau ied nenăscut, purta denumirea de vellum. Acesta era
foarte fin, de foarte bună calitate dar foarte scump. De la numele său derivă denumirea actuală de hârtie velină.
•Piele de capră întinsă la uscat pentru fabricarea pergamentului
•Conform legendei, pergamentul a fost inventat în Asia Mică de Eumenes al II-lea, rege al Pergamului, care voia să
nu mai depindă de papirusul importat din Egiptul Antic. Surse istorice confirmă faptul că în jurul secolului al III-
lea î.Hr. s-a procedat deja la tratarea pieilor de animale spre a le face mai potrivite scrierii și că Pergamul a fost
un centru important de fabricare a acestui nou suport pentru scrieri. Se foloseau pieile de oaie, vițel, capră, țap și
chiar de măgar sau de antilopă, iar modalitățile de tratare nu s-au schimbat prea mult până în Evul Mediu.
•Procesul de fabricație consta în sacrificarea animalului, jupuirea pielii, spălarea acesteia și introducerea ei în apă
de var. Apoi pielea era ținută un timp mai îndelungat în soluția de tăbăcit. După tăbăcire, pielea era întinsă pe o
ramă de lemn pentru a se usca și pentru a se finisa suprafața de scriere. O suprafață de scriere netedă se realiza
prin abraziune cu piatră ponce sub formă de pudră sau pastă, săruri de aluminiu, vegetale, pastă de var, albuș de
ou amestecat cu făină sau cu var stins. În urma finisării, se putea scrie pe ambele fețe.
•Pergamentul putea fi și reutilizat în urma răzuirii textului vechi. Pergamentul rescris se
numește palimpsest sau rescript. Tehnicile moderne permit atât citirea textului "nou", cât și a celui inițial,
îndepărtat prin răzuire.
•Deși pergamentul era un material mai solid și mai suplu decât papirusul și permitea zgârierea și ștergerea
textului vechi pentru a se scrie un alt text, totuși, folosirea sa s-a generalizat lent și abia în secolul al IV-lea [Link]. a
înlocuit complet papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului a rămas ridicat din cauza relativei rarități a
materiei prime, dar și datorită costului mâinii de lucru și timpului pe care îl cerea pregătirea sa.
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE