Universitatea “POLITEHNICA” din București

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

• utile (alternativ!) pentru obţinerea criteriilor de similitudine (şi a
ecuaţiilor criteriale) când se cunoaşte mai puţin (sau deloc!)
ecuaţia (fizică a) fenomenului şi se caută o dependenţă empirică
• rămân a fi determinate prin regresie (corelare, reconciliere)
câteva constante – cât mai puţine!

John William Strutt, lord Rayleigh Edgar Buckingham, 1867-1940 1

1842-1919, Nobel fizică 1904
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

• Enunţ teorema : dacă un fenomen fizic este

caracterizat de n mărimi fizice şi constante
dimensionale, dintre care k sunt mărimi fundamentale
sau primare, fenomenul fizic respectiv poate fi
reprezentat ca o funcţie de (n – k) grupuri
adimensionale de tip monom, j:
F(Π1, Π 2, ,Π n  k )  0
• Demonstraţia – vezi bibliografia… (nu-i necesară
pentru aplicarea teoremei!) 2
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

• Important: noţiunea de fundamental nu face trimitere
la un sistem anume; mărimile “primare” se aleg astfel
încât să “simuleze” un sistem (să conţină cel puţin o
dată fiecare dimensiune fundamentală)

• Algoritm de aplicare teorema Π:

1. Se identifică (!) mărimile fizice şi constantele dimensionale de
care poate depinde fenomenul considerat;
2. Se scriu formulele dimensionale (Maxwell) ale tuturor
mărimilor şi constantelor dimensionale;
27.04.23 BIC 3
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

3. Se identifică numărul de dimensiuni fundamentale k ce
caracterizează problema respectivă (în sfera ingineriei
chimice vor fi – de regulă! – 3 sau 4, după cum problema
este hidrodinamică, respectiv termică sau de difuzie);
4. Se aleg k mărimi fizice sau constante dimensionale ca fiind
primare (comune grupurilor adimensionale ce vor fi
construite) astfel încât fiecare dimensiune fundamentală să
figureze cel puţin o dată în totalitatea formulelor
dimensionale;
5. Se alcătuiesc cele (n – k) grupuri adimensionale j fiecare
conţinând câte una din mărimile rămase raportată la un
monom format din cele k mărimi primare ridicate la
exponenţi necunoscuţi; 4
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

6. Se află exponenţii nedeterminaţi din condiţia de
adimensionalitate a fiecărui grup;
7. Se identifică din fiecare grup criteriul obţinut (sau
combinaţia de criterii), utilizând la nevoie artificii
(amplificare, simplificare, ridicare la putere).
 Rămâne de ales o formă a funcţiei F –
Nusselt a propus tot monom… şi de găsit
(prin regresie pe date experimentale)
constantele (coeficient, exponenţi).
Ernst Kraft Wilhelm Nusselt
1882-1957
27.04.23 BIC 5
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

Exemplu: Căderea corpurilor în vid, în câmpul
gravitaţional terestru.
1. Fenomenul depinde de z – înălţimea de la care cade (sau este
lansat) corpul şi t – timpul scurs de la lansare. Câmpul
gravitaţional va fi prezent prin constanta dimensională g;
deoarece căderea se efectuează în vid, masa corpului nu
influenţează fenomenul (problema este de cinematică); n = 3.
2. [z] = L; [t] = τ; [g] = L×τ-2.
3. k = 2 (L, τ); prin urmare, fenomenul va fi descris de un singur
grup adimensional (n – k = 1).

27.04.23 BIC 6
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

4. Alegerea celor două mărimi primare este simplă în acest caz
fiindcă este imposibil de neglijat vreo dimensiune
fundamentală, oricare ar fi alegerea făcută. Dacă se aleg z şi t
mărimi primare (chiar dimensiunile fundamentale!), grupul
adimensional va avea expresia:
2
g [g] Lτ
5. Π     
z e1  t e 2 [z]e1  [t]e 2 Le1  τ e 2

 e1  1 g  t2
6. []  1   
e 2  2 z
7
27.04.23 BIC
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

7. Deoarece avem un singur criteriu, forma funcţiei este simplu de
ales – cea mai simplă posibil, egalarea cu o constantă (ce
rămâne a fi determinată experimental); Galilei a constatat că
valoarea acestei constante este 2; s-a ajuns deci la ecuaţia fizică
criterială ce descrie fenomenul considerat, echivalentă cu forma
cunoscută de la studiul mecanicii:
g  t2 g  t2
 const.  2  z 
z 2
Ce criteriu s-a obţinut? Din consultarea unei LISTE(!) –
combinaţie – de exemplu, amplificarea fracţiei cu v2z conduce la
Th2Fr…

27.04.23 BIC 8
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

Joseph John Thomson William Froude, 1810-1879

1856-1940, Nobel fizică 1906

Ecuaţia nu trebuie să depindă de alegerea mărimilor:

4. dacă se aleg z şi g primare, respectiv v derivată
5. v [v] L  τ 1  e1  0,5
Π  e e     e e
  2 e e
1 
6. g 1 z 2 [g] 1  [z] 2 [L  τ ] 1  L 2 e 2  0,5
27.04.23 BIC 9
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

7. S-a obţinut acum un criteriu cunoscut (dacă se ridică la pătrat!)
– forma funcţiei va fi aceeaşi, iar constanta determinată
experimental are evident aceeaşi valoare. Ecuaţia fenomenului
este chiar ecuaţia lui Galilei (numită uneori şi Torricelli) ce
calculează viteza de coborâre a corpului, scrisă aici în ambele
forme (adimensională şi dimensională):
2
v v
   Fr  const.  2  v  2  g  z
gz gz
Forma adimensională este mai corectă – ce se întâmplă cu forma
dimensională dacă g este în FPS, v în SI iar z în CGS?
Indicaţie: factorul adimensional (!) 2 rămâne aşa?
27.04.23 BIC 10
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

• Metoda Rayleigh – alternativa mai rapidă – postulează
forma de monom şi extinde metoda exponenţilor
nedeterminaţi şi pentru cei rămaşi a fi aflaţi din date
experimentale; în final, criteriul ce conţine mărimea
derivată dorită este obţinut ”descompus”
• Uneori – obligatoriu de utilizat! (vezi ecuația de stare a
gazului ideal)
• Punctul de pornire îl reprezintă tot identificarea celor n
mărimi ce descriu fenomenul şi a celor k dimensiuni
fundamentale implicate, precum şi scrierea tuturor
mărimilor sub formă de monom (Maxwell).
27.04.23 BIC 11
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

Relaţia se poate (re)obţine (!) şi prin aplicarea teoremei Π.

Exemplu: Ecuaţia de stare a gazului ideal.

1. Fenomenul e caracterizat de n = 4 mărimi: presiunea p,
temperatura T, volumul molar VM şi constanta dimensională
RG (constanta gazelor perfecte)
2. Formulele dimensionale:
[p] = M×L-1×τ-2; [VM] = L3×N-1; [T] = T;
[RG] = M×L2×τ-2×T-1×N-1
3. k = 5 dimensiuni fundamentale, dar nu ştim câte grupuri
adimensionale rezultă (în nici un caz numărul acestora nu
27.04.23 poate fi negativ!)… BIC 12
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

4. Se utilizează deci (obligatoriu!) metoda Rayleigh pentru p:

5. p  const.  R   G e1 e2
 VM e3
T 

M τ 2 1

 L  const.  M  L  τ 2 2 1
 N T   L  N 
1 e1 3 1 e 2
T e3

6. Identificarea exponenţilor din condiţia de omogenitate

dimensională conduce la un sistem supradeterminat! Din
fericire însă, nu şi incompatibil, astfel că se obţine rezultatul
aşteptat:
e1  1
 RG T G
e
 2   1  p  const.   p  VM  const.  R T
e  1 VM 13
 3
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

7. Se ştie că (vezi chimia-fizică!) din determinări experimentale,
valoarea constantei s-a dovedit a fi (aproximativ) unitară.
Criteriul de similitudine ce caracterizează gazele este factorul
de compresibilitate Z.

Tot la chimie-fizică s-a discutat că factorul de compresibilitate al

gazului ideal este unitar, în vreme ce pentru gazele reale, acesta
este supraunitar – de aici, relaţiile de corecţie ale acestuia, ce
conduc la ecuaţii de stare pentru gazele reale (de exemplu,
ecuaţia virială de stare).

27.04.23 BIC 14
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

Exemplu: Deducerea ecuaţiei ce calculează pierderea de
presiune la curgerea fluidelor prin conducte circulare.

suprafaţă liberă (lichid)

canal (channel)
channel canal (channel)!
channel conductă (pipe)
pipe
27.04.23 BIC 15
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

1. Mărimile de care depinde ”căderea” de presiune p = p1 – p2
se consideră a fi:
 g – acceleraţia gravitaţională, mai ales când conducta nu este
orizontală
 v – viteza (medie) de curgere a fluidului
 d – diametrul interior al conductei (constant)
 L – lungimea conductei (aferentă pierderii de presiune)
  – densitatea
  – viscozitatea dinamică
(ale fluidului)
n = 7 (inclusiv Δp!)

27.04.23 BIC 16
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

2. [Δp] = M×L-1×τ-2; [g] = L×τ-2; [v] = L×τ-1; [d] = [L] = L;
[ρ] = M×L-3; [μ] = M×L-1×τ-1
2. k = 3, Π = 4… dar:
e1 e2 e3 e4 e5 e6
– Δp  const.  g  v  d  L  ρ  μ

– Ecuaţia trebuie să fie omogenă dimensional, aşa că se scrie în

dimensiunile fundamentale (trei la număr!); din condiţiile de
omogenitate se pot identifica trei din cei şapte exponenţi,
restul rămânând a fi calculaţi prin regresie pe date
experimentale:
p  ML1τ 2  (Lτ 2)e1 (Lτ 1)e 2 L 3 Le 4 (ML3) 5 (ML1τ 1) 6
e e e
17
e 5  e 6 e1  e 2  e 3  e 4  3e 5  e 6  2e1  e 2  e 6
M L τ
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

6. Se aleg trei exponenţi care vor fi substituiţi funcţie de
ceilalţi trei (aici intervine experienţa celui care aplică
metoda) din sistemul de trei ecuaţii obţinut (o alegere
”nefericită” va conduce la combinaţii de criterii de
similitudine ce vor reclama artificii suplimentare pentru a le
identifica). Trebuie ţinut cont şi de faptul că trebuie
explicitat cel puţin câte unul din exponenţii fiecărei
dimensiuni fundamentale. Dacă se explicitează, de exemplu,
e2, e3 şi e5 se obţine:
e5  1  e6

e 2  2  2e1  e6 
e  e  e  e
 3 1 4 6
e1 2  2e1  e 6 e1  e 4  e 6 e4 1 e 6 e6 18
Δp  const.  g  v d L ρ μ
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

7. Se grupează după exponenţii rămaşi şi se identifică
criteriile:
e1 e4 e6
2  gd   L   μ 
Δp  const.  v  ρ   2        
 v  d  v d ρ 
e4
2 L  e1 e 6
 const.  v  ρ     Fr  Re
d
Invariantul găsit este coeficientul de zvelteţe
al conductei cilindrice. Se observă că mărimile
rămase alcătuiesc criteriul Eu (Euler).
Leonhard Euler, 1707-1783
27.04.23 BIC 19
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

Din date experimentale rezultă că, mai ales pentru conducte
orizontale, criteriul Fr este mai puţin important (şi în consecinţă
exponentul e1 se dovedeşte a fi practic nul). Se mai constată şi că
exponentul e4 este aproximativ unitar. Ecuaţia capătă forma:
2  const. L v 2 L v2
Δp  e6
   ρ  λf    ρ
Re d 2 d 2
şi se numeşte Fanning sau Darcy – Weisbach.

John Thomas Fanning Henry Philibert Gaspard Darcy Julius Ludwig Weisbach 20
1837-1911 1803-1858 1806-1871
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Teorema Π şi metoda Rayleigh

• Avantajele ecuaţiilor criteriale:
 disponibilitatea lor în literatură (uneori chiar dificil
de ales!)
 lipsa constantelor dimensionale (generatoare de
erori)
 formele lor (şi valorile numerice ale criteriilor şi/sau
ale exponenţilor acestora) sugerează modalitatea de
desfăşurare a fenomenului (ponderea unor influenţe)
 posibilitatea ridicării (transpunerii) la scară (“scale-
27.04.23
up”) BIC 21
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

• Chimia, fizica, ingineria – ştiinţe experimentale…
• Experimente – în scopul elucidării dependenţelor între
mărimi, calitative şi cantitative…
• Experimental = supus erorilor; cauze interne sau
externe, respectiv sistematice, întâmplătoare, neştiute…
• Rigoare ştiinţifică = experimente îngrijite, repetate,
reproductibile… cu eliminarea erorilor grosolane şi
cuantificarea influenţelor (vezi presiunea
”atmosferică”)
• Corelare pentru obţinerea unei dependenţe “portabile”
(tabel pentru interpolare, curbe de etalonare, ecuaţii) 22
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

• Nu trebuie exagerată “rafinarea” dependenţelor –
dispare tocmai portabilitatea! (vezi relaţia Margules)
• Extrapolarea – în principiu interzisă… acceptabilă cu o
marjă de 10% ... rezultă domenii de valabilitate!
• Însă “extrapolarea” ecuaţiilor de corelare – permisă!
(lipsa determinărilor serioase a devenit cronică;
superficialitatea…)
• Rezultate experimentale:
 proprii – reclamă prelucrare primară!
 preluate, adoptate, prelucrate primar?
27.04.23 BIC 23
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

• Corelare (fitting against experimental data) y = f(x):
 f cunoscută (forma) – verificare, identificare constante…
 f necunoscută – se adoptă forme simple, fără sens fizic…
ecuaţii empirice (exprimă dependenţe limitate, nu fenomene
sau legi)
 mixt – o lege fizică conţine idealizări, aproximări,
simplificări – precizie insuficientă, ulterior corecţii (ecuaţii
semi-empirice)

27.04.23 BIC 24
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

• Regresie liniară – metoda celor mai mici pătrate…
 postulată forma, găsite constantele a şi b:
(slope - panta, intercept - ordonata)
y  f ( x )  b0  b1  x

 minimizarea pătratelor abaterilor:

(least square method)
n
y  y 
 k,exp k,calc  min
2

k 1

 procedeu grafic echivalent… subiectiv!

27.04.23 BIC 25
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

 prelucrare (first partial derivatives):
   n 2
 
  y k ,exp  b 0  b1  x k  0

 b 0  k 1 
 n

  2

 b1 

  y k ,exp  b 0  b1  x k  0

  k 1 
 n

  2   y k ,exp  b 0  b1  x k  0 
 k 1
 n
 2  x  y
  k 
k ,exp  b 0  b1  x k  0 
k 1
27.04.23 BIC 26
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

 în formă matriceală:

b0 b1 
 1  xk  y k ,exp
2 
 x k  x k  x k  y k,exp
 coeficientul de corelaţie liniară:
n   x k  y k ,exp   x k   y k ,exp
ry  x 
n   x 2k
2

  x k   n   y 2k ,exp   y k,exp  
2

 Excel – ideal pentru calcularea sumelor etc.

 Regresia liniară pare extrem de limitată, dar se poate extinde!
27.04.23 BIC 27
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

 extensii: multi-liniară, parabolică, polinomială etc. – bordare
y  f ( x )  b 0  b1  x  b 2  z
1  x k  zk  y k,exp
b0 b1 b2   x k  k  z k  x k   x k  y k ,exp
x 2

 k  k k  k
z z  x z 2
 z k  y k ,exp
y  f (x)  b0  x 0  b1  x1  b 2  x 2
 xk0
 1
xk  xk 2
 k  y k ,exp
x 0

b0 b1 b2   x1k  x 2k  x 3k   k  y k ,exp
x 1

 x 2k  x 3k  x 4k  k  y k ,exp
x 2

27.04.23 BIC 28
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Corelarea datelor experimentale

 prelucrări pentru liniarizare (şi inverse pentru revenire!)
o logaritmare (ecuaţia Arrhenius): b1 x
y b0
 Ea   Ea   1 
k  k 0  exp   G  ln k  ln k 0    G    
 R T   R  T
k 0  exp  b0 
o combinare variabile (ecuaţia Antoine):
B0
ln p V  B1 
B2  T
T  ln p V  B1  B 2  B0  B1  T  B 2  ln p V
y b0 b1 x b2 z
B0  b1  b 2  b0
27.04.23 BIC 29
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Transpunerea la scară
• Teoria similitudinii (numită şi teoria modelelor) =
ansamblu de metode şi tehnici utilizate pentru
deducerea criteriilor de similitudine destinate
transpunerii la scară a rezultatelor obţinute în
instalaţia model (în laborator) la prototip (instalaţia
pilot sau cea semi-industrială).
• Ridicarea la scară se numeşte ”scale-up” – există şi
“scale-down”; pentru ca ea să fie posibilă, fenomenele
ce au loc în cele două instalaţii trebuie să fie similare
(pe cât posibil), din punct de vedere geometric,
fenomenologic şi material (desigur că vor exista
anumite restricţii, impuse de teoria modelelor).
27.04.23 BIC 30
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică
Transpunerea la scară
• Restricţiile – sintetizate în trei teoreme de similitudine:
 Două fenomene similare sunt caracterizate de criterii de
similitudine având aceleaşi valori numerice – înseamnă că
ridicarea la scară trebuie să păstreze aceleaşi valori numerice
ale criteriilor la model şi prototip;
 Ecuaţiile criteriale ce descriu fenomene similare sunt identice
– deci ecuaţiile deduse pentru model sunt valabile şi pentru
prototip;
 Fenomenele fizice complexe sunt similare dacă sunt identice
din punct de vedere calitativ – au aceeaşi formă a ecuaţiilor
matematice şi cantitativ – aceleaşi valori numerice pentru
principalele criterii de similitudine.

27.04.23 BIC 31
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Transpunerea la scară
• Similitudinea între două fenomene poate fi:
 completă, adică toate criteriile de similitudine au aceleaşi
valori numerice;
 parţială, când numai o parte din criterii au aceleaşi valori,
celelalte fiind imposibil de reconciliat.
• La fenomene simple poate exista similitudine completă (de
exemplu, similitudinea geometrică poate fi completă), în vreme
ce fenomenele de transport nu pot avea decât o similitudine
parţială. Acest lucru se întâmplă deoarece există criterii
incompatibile (care nu pot avea simultan valori egale). Nici
măcar similitudinea hidrodinamică nu poate fi completă; când
sunt prezente şi transportul / transferul de căldură şi / sau
substanţă nici nu se mai pune problema. 32
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Transpunerea la scară
• Criterii incompatibile din ecuaţia Fanning (scrisă
pentru regim laminar):
2
const L v 2
const L model v
Δp     ρ; Δp model    model
ρ
Re d 2 Re model d model 2

 se urmăreşte calculul (estimarea) lui p pentru prototip prin

ridicare la scară, pe baza datelor cunoscute pentru model şi a
celor măsurabile (sau estimate) pentru prototip (căderea de
presiune este cea mai dificil măsurabilă în cazul unei
conducte foarte lungi…)

27.04.23 BIC 33
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Transpunerea la scară
 densitatea este identică pentru ambele şi la fel va fi şi
viscozitatea – este de presupus că se lucrează cu acelaşi fluid
 conductele vor avea acelaşi coeficient de zvelteţe (similitudine
geometrică completă)
 criteriile Re trebuie să fie şi ele identice:
v  d  v model  d model 
Re  Re model  
 
 v  d  v model  d model  v model  v
 ultima consecinţă provine din presupunerea că prototipul este
mai mare (geometric) decât modelul, adică dmodel  d
 prin regruparea ecuaţiei se obţine şi Eu = Eumodel 34
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Transpunerea la scară
 există similitudine hidrodinamică completă? Ar trebui ca:
2 2
v v
Fr  Frmodel    v model  v
model
g  d g  d model

 contradicţie! În concluzie: criteriile Re şi Fr sunt

incompatibile, deci se va studia mai profund fenomenul
pentru a stabili care dintre ele este mai important şi, prin
urmare, care va trebui păstrat (ca valoare) la scale-up... Aici
este vorba de Re... De ce?

27.04.23 BIC 35
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Concluzii
• Nici un număr (cu excepţia criteriilor de
similitudine) nu va fi lipsit de unităţi de măsură
complete:
 un inginer nu foloseşte numere pure nici în vorbirea
curentă
 atenţie la mărimile aşa-zis adimensionale
 inginerii chimişti sunt deseori în situaţia de a
reconcilia date (şi formule) din surse diverse

27.04.23 BIC 36
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Concluzii
• Se va acorda întotdeauna prioritate exprimării
în SI (dar nu în unităţi tolerate!) pentru a
simplifica schimbul de informaţii tehnice:
 se impun transformări la utilizarea surselor mai
vechi
 ele trebuie efectuate cu atenţie, mai ales în cazul
unităţilor derivate ce ”maschează” prefixe:
g kg kg
  3 deci densitatea gazelor SI…
L kL m
27.04.23 BIC 37
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică
Concluzii
Aceste transformări pot fi surse de erori:
• relativ mici (de exemplu, unităţile de presiune bar şi atm
sunt destul de apropiate)
• medii (o calorie este sensibil mai mare decât un joule)
• imense (un pascal este de sute de ori mai mic decât un
Torr)
Există şi cazuri în care transformări neglijente conduc la
erori variabile(!), de exemplu la lucrul cu presiuni efective
(relative la presiunea atmosferică) – erori mici
(neglijabile) la câteva zeci sau sute de atmosfere, respectiv
de 50 – 100 în domeniul cuprins între 1 şi 2 atmosfere...
38
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Concluzii
Acelaşi lucru se întâmplă dacă pentru temperatură se
utilizează (eronat!) exprimarea în grade Celsius în locul
celei SI (kelvin) – erorile vor fi tolerabile poate în
domeniul plasmei (mii sau zeci de mii de grade) dar
uriaşe în cel al apei lichide…

• Se recomandă utilizarea kilomol (kmol) ca

unitate fundamentală pentru a nu manevra valori
numerice foarte mici pentru masele şi volumele
molare;
27.04.23 BIC 39
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Concluzii
• Orice relaţie preluată din literatură va fi
verificată dimensional (trebuie să fie omogenă!);
atenţie la exponenţi, unităţi tolerate, constante
dimensionale, relaţii empirice mixte, domenii de
valabilitate (şi eventual condiţii);
• Extrapolările sunt, în principiu, interzise; se
poate totuşi accepta o ”extensie” (de fiecare
parte) cu maximum 10% a domeniului de
valabilitate pentru ecuaţiile ori datele
respective; 40
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Concluzii
• De câte ori este posibil, valorile criteriilor de
similitudine vor fi verificate ca ordin de mărime
pentru a se încadra între valori cunoscute
(plauzibile) ale fenomenului studiat;
• Vor fi preferate ecuaţiile criteriale dacă sunt
disponibile – acestea prezintă avantajul că sunt
întotdeauna algebrice, deci soluţionabile analitic;

27.04.23 BIC 41
 Universitatea “POLITEHNICA” din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică și Biochimică

Concluzii
• Ecuaţiile dinamice sunt diferenţiale, eventual şi
cu derivate parţiale (pentru rezolvare necesită
condiţii iniţiale şi la limită, sunt uneori
irezolvabile fără aproximaţii drastice şi reclamă
metode numerice);
• Se va verifica şi compatibilitatea criteriilor
reţinute pentru ecuaţiile criteriale în vederea
utilizării acestora în ”scale-up”.

27.04.23 BIC 42