Zidul berlinului

DAVID CHITESCU
Cauzele

Conceput de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobat de liderul
sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată
Germană timp de aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost
divizată), în efortul de a stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu
migrația zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest.

Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul
comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea
occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați.
Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la
relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei est-germane, care au dus, în cele din urmă, la demonstrații de masă și
căderea guvernului comunist.
Definirea conceptului Cortinei de fier
Churchill vorbeste pentru prima data in public despre diferenta profunda intre
statele democrate si statele satelitare URSS-ului.
Construirea zidului

Zidul avea peste 155 km lungime. În iunie 1962, a început lucrările la un al doilea gard
paralel, la o distanță de până la 90 m înspre interior, casele cuprinse în această fâșie fiind
demolate, iar locatarii mutați la alte adrese. A fost creat un teritoriu al nimănui între cele două
bariere, cunoscut în scurtă vreme ca "fâșia morții". Fâșia era pavată cu nisip greblat cu grijă,
ceea ce făcea foarte ușor de sesizat urmele pașilor unor eventuali evadați. Zona nu oferea nicio
posibilitate de camuflare, era minată și împânzită cu capcane din sârmă și, cel mai important,
oferea un câmp de tragere vast pentru gărzile care păzeau Zidul.
De-a lungul timpului, Zidul a trecut prin patru faze de construcție:

[Link] din sârmă ghimpată de bază (1961)

[Link] din sârmă ghimpată îmbunătățit (1962-1965)
[Link] din beton (1965-1975)
[Link] 75 (Zidul de graniță 75) (1975-1989)
Imiginea disperarii

Numeroase familii au fost despărțite. Mulți est-germani au fost opriți să-și mai desfășoare
activitatea în Berlinul Occidental, pierzându-și o valoroasă sursă de venit. Berlinul Occidental a
devenit o enclavă aproape total izolată într-un teritoriu ostil. Vest-berlinezii au demonstrat, în frunte
cu primarul lor, Willy Brandt, împotriva zidului, criticând cu vigoare Statele Unite pentru lipsa de
reacție.
Existența timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației
de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 - între 1962 și 1989.
Tentativele de evadare
În timpul existenței Zidului, au fost aproximativ 5.000 de tentative de evadare din Berlinul Rasăritean, încununate de succes.
Diferitele rapoarte apreciază că numărul celor morți în timpul tentativelor de trecere a Zidului ar fi între 192 și 239 de persoane. Mulți
alții au fost răniți când încercau să evadeze.
Primele tentative reușite de evadare au fost acelea ale persoanelor care au sărit peste gardul de sârmă ghimpată, sau care au sârit de la
ferestrele apartamentelor de-a lungul liniei de demarcație, dar astfel de încercări au fost zădărnicite de modernizarea Zidului. Tentativele
încununate de succes de mai târziu au inclus: evadarea prin tunele săpate pe sub zid; traversarea acestuia agățați de cablurile aeriene;
zborul cu avioane altraușoare. A fost, de asemenea, un caz al unei persoane care a reușit să se strecoare cu o mașină sport joasă, pe sub
bariera de la Checkpoint Charlie.

O tentativă, încununată de succes, de evadare pe calea aerului a fost cea a lui Thomas Kruger, care a folosit un avion ușor Zlin Z-42M al
Gesellschaft für Sport und Technik (o organizație de pregătire militară a tineretului est-german) și a aterizat pe aeroportul militar britanic
Gatow. Acest avion, cu numărul de înmatriculare DDR-WOH, a fost demontat și returnat est-germanilor de autoritățile militare britanice
având pictate pe fuselaj lozinci ironice precum "Wish you were here (Am fi dorit să fiți și voi aici)" și "Come back soon (Vino repede
înapoi)". Avionul DDR-WOH, cu un alt număr de înregistrare, mai zboară și azi în Germania.

Cea mai cunoscută tentativă eșuată de evadare a fost cea a lui Peter Fechter, care a fost împușcat și lăsat să sângereze până la moarte în
fața martorilor occidentali (inclusiv din presă), pe 17 august 1962. Ultima persoană împușcată în timp ce încerca să traverseze granița a
fost Chris Gueffroy, pe 6 februarie 1989.
“Perestroika” lui Gorbaciov
Un bileţel pe care erau formulate pe scurt noile reglementări a ajuns în mâinile lui Günter
Schabowski, membru al Biroului Politic din Berlinul de Est, care nu era însă informat despre
detaliile noilor prevederi. Pe baza unor informaţii incomplete, el a declarat în seara de 9 noiembrie
1989 la o conferinţă de presă că noile reglementări ("Noile prevederi îi permit fiecărui cetăţean al
RDG să călătorească în străinătate prin punctele de frontieră ale Germaniei de Est...“) vor intra în
vigoare imediat. În aceeaşi seară, Zidul a căzut.
Caderea zidului
Zeci de mii de est-berlinezi au auzit în direct declarația lui Schabowski la
televiziunea est-germană și au luat cu asalt toate punctele de control, pretinzând să intre
neopriți în Berlinul Occidental. Grănicerii, depășiți numeric și nedumeriți, au dat
numeroase telefoane superiorilor lor, dar, în scurtă vreme, a devenit clar că nu exista nicio
posibilitate de stăvilire a mulțimilor de est-berlinezi fără folosirea armelor de foc.
Cum nimeni nu dorea să-și asume o asemenea responsabilitate, grănicerii au deschis
barierele punctelor de trecere, lăsând mulțimea să treacă după un control sumar sau chiar
fără de nicio formalitate. Mulțimile de est-berlinezi aflați în extaz au fost întâmpinate
într-o atmosferă euforică de vecinii lor din vest, barurile din preajma graniței făcând
cinste noilor veniți. Ziua de 9 noiembrie este, astfel, sărbătorită ca zi a Căderii Zidului. În
zilele următoare, berlinezii au venit la Zid cu baroase pentru a smulge suveniruri, reușind
să dărâme porțiuni întregi ale barierei în acest timp. Acești oameni au câștigat porecla de
"Mauerspechte" (ciocănitori de zid).
Bibliografie:
[Link]://[Link]/wiki/Zidul_Berlinului
2.
[Link] 3. gra
%C5%A3ie-dat%C4%83-dictaturii/a-4871389

[Link]://[Link]/watch?v=Ei1HnWwzmNk
[Link]://[Link]/watch?v=X2FM3_h33Tg