Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad

Facultatea de Medicinã, Farmacie şi Medicinã Dentarã

OSUL HUMERUS

[Link]. Piţiş Bogdan

 os lung, pereche

 Orientare
superior: extremitatea prevăzută cu un cap sferic
medial: suprafaţa ei articulară
anterior: şanţul profund pe care această extremitate îl
prezintă

 CORPUL
aproape cilindric în porţiunea superioară, prismatic
triunghiular în cea inferioară
prezintă 3 feţe şi 3 margini, (bine diferenţiate în
porţiunea inferioară, cu mult mai slab în porţiunea
superioară)
 Faţa antero-laterală
prezintă (ceva mai sus de mijlocul ei) o rugozitate în
formă de “V”, numită tuberozitatea deltoidiană pe
braţul ei superior se inseră m. deltoid, iar pe
braţul inferior m. brahial
sub tuberozitate, se află un şanţ puţin pronunţat,
care pleacă de pe faţa posterioară, şanţul nervului
radial prin care trec n. radial şi a. brahială
profundă
deasupra tuberozităţii, faţa antero-laterală este
înconjurată de n. axilar (poate fi interesat în
fracturile osului)
 Faţa antero-medială
prezintă:
1) gaura nutritivă a osului
2) şanţul intertubercular care descinde de la epifiza
superioară
3) o impresiune rugoasă pentru inserţia m.
coracobrahial
 Faţa posterioară
străbătută oblic de şanţul n. radial
deasupra şanţului se inseră capul lateral al m. triceps
brahial
dedesubtul șanțului se insera capul medial al m.
triceps brahial
 Marginea anterioară
 este bine pronunţată
 Marginea laterală şi marginea medială
 prezintă caractere comune
 punţi pronunţate în jumătatea proximală a corpului, ele
devin adevărate creste în jumătatea distală a lui,
 amândouă se recurbează, terminându-se pe epicondilul
corespunzător
 marginea laterală se continuă cu creasta
supracodiliană laterală care se termină pe epicondilul
lateral
 marginea medială se continuă cu creasta
supracondiliană medială care se termină pe
epicondilul medial
 EPIFIZA sau EXTREMITATEA SUPERIOARĂ

 unită cu corpul prin colul chirurgical al osului (cele mai

frecvente fracturi ale humerusului se întâlnesc la nivelul colului
chirurgical)
 capul humerusului
 este o suprafaţă articulară netedă, reprezentând o treime
dintr-o sferă
 priveşte medial, în sus şi puţin posterior
 se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei
 axul său formează cu axul diafizei un unghi de 130°
 colul anatomic
 este un şanţ circular, care separă capul humerusului de
restul epifizei
 tuberculul mare
 situat pe partea laterală a capului în partea superioară
 prezintă trei feţişoare pentru inserţii musculare (spre post.)
 feţişoara superioară se insera m. supraspinos (ant)
 pe cea mijlocie m. infraspinos (post)
 iar pe cea inferioară m. rotund mic (post)
 tuberculul mic
 situat pe partea anterioară a epifizei
 se insera m. subscapular
 șanţul intertubercular sau culisa bicipitală
 vertical, pleacă de pe faţa anterioară a epifizei şi se termină pe faţa
antero-medială a diafizei
 limitat de creasta tuberculului mare, situată anterior (m. pectoral
mare) şi de creasta tuberculului mic, situată posterior (m. rotund
mare)
 prin şanţ trece tendonul capului lung al m. biceps brahial
 EXTREMITATEA sau EPIFIZA INFERIOARĂ
 prezintă 2 condili formați dintr-o formațiune articulară și una nearticulară
A. Condilul humerusului
 prezintă, la rândul lui, două categorii de formaţiuni
1. Suprafeţe articulare
 reprezentate de către: trohleea humerusului și capitulul
humerusului şi un şanţ intermediar
Trohleea humerusului
 răspunde scobiturii trohleare de pe ulnă
Capitulul
 este o proeminenţă rotunjită, situată lateral de trohlee
 răspunde fosetei articulare de pe capul radiusului
Şanţul intermediar
 separă trohleea de capitul
 este articular, răspunzând marginii fosetei articulare de pe capul
radiusului
2. Epicondilii
 sunt două proeminenţe, care servesc pentru inserţii musculare, putându-
se palpa
 Epicondilul m e d i a l
 o puternică proeminenţă triunghiulară, la care se termină creasta
supracondiliană medială a diafizei
 faţa lui posterioară prezintă şanţul n. ulnar pe unde trece nervul omonim
 se inseră mm. pronatori ai antebraţului, respectiv flexori ai antebraţului, ai
mâinii şi degetelor (rotundul pronator, flexor radial al carpulu, palmar
lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial al degetelor)
 Epicondilul l a t e r a l
 mai mic decât cel medial, la el se termină creasta supracondiliană
laterală a diafizei
 un reper important (ca şi epicondilul medial) pentru proiecţia formaţiunilor
de la nivelul antebraţului
 pe el se inseră mm. supinatori ai antebraţului, respectiv extensori ai
antebraţului, mâinii şi degetelor (scurt extensor radial al carpului,
supinator extensor al degtelor, extensor al degetului mic , extensor ulnar
al carpului, anconeu)
B. Fose
 fosa coronoidă
este situată deasupra trohleei, pe faţa anterioară a
epifizei
în ea pătrunde procesul coronoidian al ulnei, în
mişcările de flexiune ale antebraţului
 fosa radială
este situată deasupra capitulului
în ea pătrunde capul radiusului, în mişcările de flexiune
 fosa olecraniană
este situată deasupra trohleei, pe faţa posterioară a
epifizei
în ea pătrunde olecranul, în mişcările de extensiune
ale antebraţului