8.

ASPECTELE PSIHOLOGICE ALE CONFLICTELOR DE MUNCĂ

8.1 Conceptul de conflict. Cauzele și simptomele conflictelor
8.2 Tipologia conflictelor
8.3 Strategiile și tehnicile de soluționare a conflictelor
 Bibliografie
1. Chise, I. D. Managementul conflictelor [Link]

2. Drăgănescu, O. Comunicarea şi managementul conflictului.

[Link]

3. Hinescu, A., Moișă, C. Conflictele şi managementul rezolvării lor.

[Link]

4. Ionescu, D. Managementul conflictelor. [Link]

5. Managementul conflictelor din firmă şi rolul liderului. Proiect cofinan țat din Fondul Social European prin
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.
[Link]
[Link]

6. Parfentiev, L., Ciobanu, M. Soluţionarea conflictului la locul de muncă.

[Link]

7. Stanciu, L. Abordări teoretice ale conflictului organizaţional.

[Link]

8. Stoica, C. Fundamente teoretice ale conflictului

[Link]

9. Tripon, C., Dodu, M., Penciu, G. Managementul conflictelor şi tehnici de negociere. Suport de curs pentru
8.1 Conceptul de conflict.
Cauzele și simptomele
conflictelor
 Ca termen, conflictul derivă din latinescul „conflictus”, care înseamnă „a ţine
împreună cu forţa”, iar ca fenomen, potrivit dicţionarului de sociologie, semnifică
„opoziţia deschisă, lupta între indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunităţi,
state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale divergente sau
incompatibile, cu efecte distructive asupra interacţiunilor sociale” .

Dicţionarul de psihologie defineşte conflictul drept ”luptă de tendinţe, de

interese, situaţie în care se găseşte un individ supus unor forţe vectorial opuse şi
de puteri aproape egale”.

Conflictul este o stare tensională care apare atunci, când două sau mai multe
părţi din cadrul organizaţiei trebuie să intre în interacţiune pentru a îndeplini o
sarcină, a lua o decizie şi a realiza un obiectiv, sau a soluţiona o problemă.
 Cauzele esenţiale ale conflictelor:
Puncte de vedere diferite asupra obiectivelor prioritare.
Puncte de vedere diferite asupra metodelor folosite.
Diferenţe în modul de percepere sau în sistemul de valori.
Lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă care duce la
apariţia unor neînţelegeri.
Competiţia privind resursele insuficiente.
Diferenţe de putere, statut şi cultură.
Competiţia pentru supremaţie.
Ambiguitatea.
Schimbarea mediului extern al organizaţiei.
Agresivitatea şi încăpăţânarea etc.
 Simptome ale stării de conflict:
• violența;
• tensiunea;
• neînțelgerea;
• incidente;
• disconfort.
 
8.2 Tipologia conflictelor
 Benefic (funcţional sau constructiv) - apare ca o
confruntare de idei între indivizi sau grupuri, cu posibile
soluţii pentru creşterea performanţelor.
Tipuri de
conflict din
punct de vedere
al efectelor pe
care le produc
asupra
organizaţiei în
general şi a
performanţelor
ei, în special Distructiv (disfuncţional) - se referă la orice confruntare
sau interacţiune între persoane sau grupuri a căror
acţiune împiedică realizarea obiectivelor propuse.
 Conflicte intrapersonale (interioare) - se produc când
există o incompatibilitate, o inconsistenţă între
elementele cognitive corelate, aceasta afectând
capacitatea de prezicere şi autocontrol a individului.

Tipuri de Conflicte interpersonale - apar şi se amplifică între doi

conflict din sau mai mulţi indivizi din acelaşi grup, sau din grupuri
punct de vedere diferite, formale sau informale; sunt cauzate de reguli, de
al sferei de diferenţe de personalitate, de diferenţe cu privire la valori,
cuprindere interese şi atitudini, sau de unele stări afective negative
(antipatie, invidie, ură).

Conflicte intergrupuri - apar frecvent între grupuri cu

interese şi obiective diferite şi au, de regulă, un caracter
complex datorită atât cauzelor care le generează, cât şi a
efectelor pe care le pot antrena.
 Conflictele esenţiale, de substanţă, determinate de
existenţa unor obiective diferite ce se manifestă cu o
mai mare intensitate atunci, când indivizii îşi satisfac
propriile interese prin intermediul grupului.

Tipuri de
conflict din
punct de vedere Conflictele afective, generate de stări emoţionale care
al esenţei lor vizează relaţiile interpersonale.

Pseudoconflictele sau conflictele de manipulare, cu o

pondere importantă în societăţile totalitare şi
posttotalitare, fiind un rezultat al nesincerităţii şi
dedublării indivizilor.
 Spontan, declanşat de cauze aleatoare şi apărute brusc.

Tipuri de
conflict din
punct de vedere Acut, generat de cauze evidente (are o evoluţie scurtă dar
al duratei şi cu manifestări intense).
modului de
evoluţie

Cronic, este cel provocat de cauze disimulate care ţin de

latura ascunsă a personalităţii umane (ambiţii, dorinţa de
putere, inamiciţii, vechi răfuieli, etc.).
8.3 Strategiile și tehnicile de
soluționare a conflictelor
Fig. 8.1. Strategiile de soluționare a conflictelor
Sursa: Elaborat de autor în baza (Ionescu, p.18)
 Situațiile în care este utilă:
• miza rezultatului nu este
una foarte mare;

• motivele pentru implicarea

în confruntarea conflictuală
Strategia orientată spre
nu sunt suficient de
ocolire (evitare) - deși puternice;
conflictul este recunoscut
de către parţi, acestea nu • menținerea unei relații
doresc să se confrunte. amiabile este o prioritate în
momentul dat de timp;

• există anumite constrângeri

de timp, fapt ce justifică
evitarea conflictului.
 Situațiile în care este utilă:
• aplicarea ei poate oferi un credit social în
perspectiva ivirii unor probleme viitoare
mai importante, sau când situaţia este,
scăpată de sub control;

Strategia orientată spre • prin intermediul acestei strategii,

managerul poate demonstra bunul simţ în
acomodare (adaptare) - este condițiile manifestării unui comportament
o strategie în care părţile agresiv de către ceilalți;
aflate în conflict nu insistă
asupra propriului punct de • menţinerea unor relaţii favorabile este
prioritară în momentul dat de timp;
vedere sau propriilor
interese, ci acționează • conflictul se referă la relaţia subordonat–
pentru satisfacerea superior;
nevoilor celorlalți.
• rezultatul nu are o semnifica ție foarte
mare;

• problemele trebuie soluționate într-un

interval de timp foarte scurt.
 Situațiile în care este utilă:
• se dispune de multă putere și există
siguranţa realităţii faptelor;

• situaţia este realmente de tipul

Strategia orientată spre „câştig-pierdere”;
competiţie - presupune • problemele sunt foarte importante,
atingerea propriilor interese implică valori și politici şi trebuie
și dăunează celuilalt grup soluționate prin acţiuni ferme;
sau persoană.
• există convingerea că punctul de
vedere este corect;
Mai este enunțată ca strategie
de tip „câştig-pierdere”, • este necesară adoptarea unor decizii
„câştigător-necâştigător" sau imediate şi rapide;
„câştigător-învins".
• este implicată relaţia dintre superior şi
subordonat/subordonați;

• menţinerea unei relaţii distante nu

este criticabilă.
Strategia orientată spre Situațiile în care este utilă:
compromis - părţile aflate în •problemele care stau la baza
conflict, conştientizând tensiunii apărute sunt complexe şi
riscurile aferente amplificării destul de importante;
conflictului, acceptă un
oarecare compromis între • nu există alte soluţii accesibile;
interesele proprii și cele ale
• interesele părților pentru
oponentului. problema care face obiectul
disputei/conflictului sunt aceleași;
Prin negociere se adoptă
soluția care duce la un câştig • situaţia este potrivită pentru
redus şi o pierdere limitată din negociere;
punctul de vedere al relaţiilor
interpersonale şi al • atunci când părţile sunt motivate
să dezvolte o relaţie durabilă.
obiectivelor.
 Situațiile în care este utilă:
•problemele implicate au ajuns
la un punct critic;
Strategia orientată spre
colaborare reprezintă acel ·menţinerea unei relaţii de
durată reprezintă o miză foarte
mod de abordare a
importantă;
conflictelor, care e bazat
pe maximizarea atât a  pentru rezolvarea
impunerii propriului interes situaţiei conflictuale, nu există
și punct de vedere, cât și a constrângeri de timp;
cooperării și satisfacerii
nevoilor celorlalți.  situaţia conflictuală implică
persoane cu poziții ierarhice
diferite.
Studiu de caz. În calitate de șef al unui departament, urmează
să remediați un conflict în care sunt implicate 6 membri ai
grupului de muncă. Din spusele altor membri ai grupului ați aflat
că conflictul a demarat odată cu anunțarea rezultatelor unui
concurs în profesie: una din persoanele implicate consideră că i-
au fost „furate” niște idei de către un coleg, în timp ce colegul
respectiv afirmă că și-a prezentat propriile idei. Fiecare din
oponenți este susținut de către doi prieteni.
Identificați o strategie de soluționare a conflictului respectiv ,
argumentați relevanța acesteia.