Richard Strauss
Compozitor și dirijor german, născut la
München în 1864;
Tatăl său Franz a fost cornist renumit ce
activa în orchestra teatrului curții din
München;
Primele noțiuni muzicale le-a însușit din
familie;
Etapa de formare
La 4 ani cânta la pian împreună cu
mama sa, iar mai târziu s-a dedicat
studiului viorii împreună cu unchiul
său;
Primele lucrări din tinerețe se află sub
influența lui F. M. Bartholdy și R.
Schumann;
La 16 ani l-a întâlnit pe Hans von Bülow, un
celebru dirijor al vremii, care l-a ajutat să
descopere muzica lui Wagner;
Bülow dirijează primele lucrări ale lui R.
Strauss, între care amintim primul concert
pentru corn, ce datează din 1885;
Bülow îl recomandă pe Strauss la
Meiningen, unde este numit dirijor;
Un an mai târziu, compozitorul va pleca în
Italia, unde va compune poemul simfonic
Aus Italien.
1886 – Strauss se căsătorește cu soprana
Pauline von Anna, căreia îi va dedica
numeroase lieduri.
Revenind în Germania obține un post de dirijor la
München;
Va compune poeme simfonice noi: Macbeth, Don Juan;
În 1889 se mută la Weimar, unde i se oferă postul de
capelmaistru;
Odată cu acest eveniment scrie lucrarea Moarte și
transfigurație;
Călătorește în Italia și Grecia, unde schițează prima
lui operă, Guntram;
Pe măsură ce Strauss s-a afirmat în calitate
de compozitor, a crescut și reputația sa de
dirijor.
În 1898, l-a succedat pe Felix Weingartner
ca dirijor la Opera Regală din Berlin și a
ocupat acest post până în 1918, după ce a
devenit codirector al Operei din Viena.
Paralel cu activitatea dirijorală, în jurul
anului 1898, Strauss compunea Till
Eulenspiegel, Așa grăit-a Zarathustra și Don
Quijote;
În cele trei lucrări se remarcă un simț
deosebit al polifoniei.
Cea de-a doua operă Feuersnot (1901), a avut succes, deși
muzica ei nu este îndepărtată de sonoritățile wagneriene;
De remarcat este că reputația internațională a
compozitorului începe să ia amploare;
În 1904 dirijează la New York în primă audiție Simfonia
Domestica.
Cu privire la poemele sale simfonice Strauss a acordat o
importanță deosebită detaliilor extramuzicale (Macbeth,
Don Juan, Moarte și transfigurație, Till Eulenspiegel, Așa
grăit-a Zarathustra, Don Quijote, O viață de erou);
1905 – Este momentul în care Strauss se va
consacra teatrului muzical, odată cu premiera
operei Salomea, unde compozitorul transpune o
muzică deosebit de îndrăzneață, scrisă în franceză
de Oscar Wilde.
O altă operă provocatoare a secolului a fost
Elektra, care a creat dificultăți cântăreților și
orchestrei.
Elektra l-a apropiat pe Strauss de libretistul
Hugo von Hofmannstahl, cu care
compozitorul a lucrat timp de 25 de ani;
Alte opere realizate împreună cu acest
libretist: Cavalerul rozelor; Ariadna la
Naxos, Femeia fără umbră, Elena din Egipt;
Arabella.
Joseph Gregor, un alt dramaturg este cel
care îi va furniza lui Strauss câteva librete
la opere de inspirație mitologică: Daphne și
Iubirea lui Danae;
Dintre lucrările instrumentale ale perioadei
târzii amintim: Metamorfoze și ultima
lucrare lirică – Capriccio.
1945 – compune Metamorfoze, un studiu
pentru 23 de instrumente de coarde;
Cu câteva luni înaintea morții sale, în 1949,
Strauss scria melodii pentru soprană și
orchestră – Ultimele lieduri orchestrale.
În primele decenii ale secolului XX, Strauss a fost
considerat novator, însă nu de factura lui A.
Schönberg și I. Stravinski.
Prelungind o tradiție moștenită din sec al XIX-lea,
el realizează o sinteză modernă: aceea a unui
romantism aflat în prelungirea idealului clasic.