STRUCTURA

CELULEI

Profesor: Gornea Corina

Astăzi vom studia:
 Introducere
• Există două nivele de organizare celulară:
celula eucariotă și celula procariotă.
Deosebirea principală dintre acestea este
lipsa nucleului la celula procariotă și prezența
unui nucleu bine conturat la cea eucariotă.
• Toate celulele eucariote au la bază trei
elemente fundamentale: membrana, nucleul
și citoplasma
 I. Membranele biologice

Membrana citoplasmatică (palsmalema)

- Structură periferică a
citoplasmei, care separă
conţinutul citoplasmatic de
mediul extern şi realizează
interacţiunea între aceste două
medii.
 I. Membranele biologice
Funcții biologice ale membranei citoplasmatice

 Menţine integritatea celulei.

 Apără conţinutul celular de acţiunea factorilor mediului extern.
 Recepţionează semnalele venite din mediul extern – “recunoaşte” factorii
chimici.
 Asigură transportul selectiv, graţie structurii sale semipermiabile, astfel
asigurând:
 celula cu substanţe nutritive;
 menţinerea pH-ului şi concentraţiei ionice optice pentru activitatea
selectivă a enzimelor celulare;
 evacuarea deşeurilor metabolice din interiorul celulei.
 I. Membranele biologice
Peretele celular (PC)

Celulele procariote, micotice, vegetale şi unele celule

animale (epiteliale) sunt acoperite cu un strat rigid, dens,
deseori pluristratificat – peretele celular.

PC este format din 2 componenţi:

 matrice – structură amorfă,
gelatinoasă, care reprezintă baza
peretelui celular.
 sistemul fibrilar inclus în
matrice.
 I. Membranele biologice
Funcţiile peretelui celular:

 Conferă o anumită formă celulei;

 Reprezintă un sistem de susţinere
mecanică;
 Participă la endocitoză (fagocitoză şi
pinocitoză);
II. Citoplasma şi organitele ei
1. Citoplasma

Citoplasma (din gr. “kytos” = cavitate, celulă;

“plasma” = formaţiune, substanţă) reprezentă
conţinutul intern al unei celule (protoplasma),
cuprins între membrana celulară şi membrana
nucleară.
Ea este alcătuită din:
matrice citoplasmatică;
citoschelet;
organite citoplasmatice.
II. Citoplasma şi organitele ei
HIALOPLASMA

Hialoplasma (din gr. “hyalos” = sticlă, transparent)

reprezintă mediul lichid a celulei (mediul celular în care
se află organitele celulare şi diferite incluziuni).
II. Citoplasma şi organitele ei
Funcţiile hialoplasmei:

 Hialoplasma furnizează materie pentru

construcţia membranelor celulare,
microtubulilor, filamentelor şi microfilamentelor.
Asigură legarea şi interacţiunea chimică între
toate structurile celulare.
Realizează transportul intracelular;
Serveşte ca depozit pentru substanţele de
rezervă – amidon, glicogen, picături de grăsimi.
 CITOSCHELETUL

Citoscheletul reprezintă o reţea densă de microtubuli

(filamente subţiri), care străbat toată hialoplasma, fixând
organitele celulare.
Citoscheletul formează carcasul celulei, orientează
enzimele în activitatea lor şi poate servi ca receptori la
factorii mediului extern.
ORGANITE C E L UL A R E
 Organite celulare bimembranare
NUCLEUL

Nucleul (din latină “nucleus” = sâmbure) este un

organit celular caracteristic tuturor celulelor
eucariote şi constituie materialul genetic celular.

5 1 1. Membrana
externă
4
2. Membrana internă
3. Spaţiu perinuclear
4. Pori
5. Nucleol
6 7 6. Cromozomi
7. Cromatină
3 2
 Funcţiile nucleului

Nucleul este depozitul informaţiei

ereditare.
ADN-ul nuclear este organizat din gene,
care reglează întreaga activitate celulară.
Diviziunea nucleului se află la baza
înmulţirii celulare, deci, şi a reproducerii.
În nucleolii nucleari are loc sinteza ARNr şi
asamblarea unităţilor ribosomale.
 MITOCONDRIILE

Mitocondriile (din greacă “mitos” = fir,

“chondros” = grăunte) sunt corpusculi de
formă ovală, sferică sau alungită
caracteristici pentru toate celulele eucariote.

6
1. Membrana externă
2. Membrana internă
3 7 3. Spaţiu intermembranar
9 8 4 4. Matrice
5 2 1
5. Criste
6. Oxizomi
7. ADN
3 8. Ribozomi
54
9. Proteine
 Funcţiile mitocondriilor

 În mitocondrii se desfăşoară etapa finală de

biodegradare a substanţelor de rezervă, din care
rezultă ATP (energie), CO2 şi H2O.
 În mitocndrii are loc biosinteza acizilor graşi.
 Sintetizează proteine pentru necesități proprii.
 Are loc etapa a III a procesului de fotorespiraţie.
 PLASTIDELE

Plastidele (din
limba greacă “plastos”
= format, ”lidion” =
diminutiv)
sunt nişte organite
celulare caracteristice
doar regnului vegetal.
 Stuctura plastidelor
1

[Link] externă
2
[Link] internă
7 [Link]ţiu
7
intermembranar
4 5
[Link]ă
2 [Link] granei

6
[Link]ă
3 [Link] stromei
 Clasificarea și funcțiile plastidelor

Cloroplaste, care conţin

clorofilă şi sunt implicate în
fotosinteză.
Cromoplaste, care conţin
carotină şi xantofilă şi dau
culoare la flori, fructe, unele
frunze.
 Leucoplaste, care nu conţin
pigmenţi şi în care se depozitează
amidonul.
Organitele celulare unimembranare
Reticulul endoplasmatic (RE)

Reticulul endoplasmatic (din latină “reticulum” = plasă

cu ochiuri mici, gr. “endon” = înăuntru) reprezintă o reţea
de canale, cisterne şi vezicule, care străbate citoplasma
de la nucleu până la plasmalemă.
Conţinutul intern al cavităţilor RE - matricea – un
lichid lipsit de structură definită, conţine proteine
solubile, fosfolipide, enzime.
RE rugos (REr) sau RE neted (REn) sau
granular – are suprafaţa agranular nu conţine
externă a membranelor ribosomi pe
suprafaţa externă şi
acoperită cu ribosomi, care
se presupune că este
pot fi solitari sau formează secundar în raport cu
îngrămădiri sub formă de REr, deoarece
spire, struguri, etc. provine de la acesta.
 Funcţiile RE rugos Funcţiile RE neted

 Sinteza, depozitarea,  Sinteza lipidelor.

transportarea şi  Biosinteza
eliminarea proteinelor polizaharidelor.
de secreţie.  Detoxificarea
 Glicolizarea (legarea medicamentelor,
glucidelor de proteine) toxinelor, poluanţilor
şi modificarea etc.
proteinelor.  Metabolizarea
 Geneza membranelor substanţelor străine.
celulare.
 Aparatul Golgi (AG)

AG prezintă un sistem de dictiozome. Fiecare

dictiozom este format din 5-10 cisterne (sacule)
membranare aranjate în teanc, de la care pornesc tuburi,
ce formează o reţea de vezicule secretorii – veziculele
golgiene.

Zona distală
3
2 1. Dictiozomi
2. Cisterne
3. Vezicule golgiene
1 Zona
proximală
 Funcţiile AG

 Acumularea şi secreţia substanţelor sintetizate de

RE.
 Modificarea chimică a mucopolizaharidelor,
polizaharidelor, proteinelor.
 Evacuarea substanţelor sintetizate în celulă.
 Generator de lizozomi şi vacuole (celula vegetală).
 Participarea la reînnoirea şi regenerarea
plasmalemei.
 Vacuolele

Vacuolele (din latină “vacuus” = gol) reprezintă un

spaţiu situat în citoplasma unei celule şi delimitat de
o membrană numită tonoplast.
tonoplast

Conţinutul vacuolar reprezintă

suc celular – soluţie apoasă de
substanţe organice şi neorganice, a
cărui conţinut calitativ şi cantitativ
depinde de: tipul de plantă, organ,
ţesut, starea fiziologică celulară.
 Funcţiile vacuolelor

 Menţine turgescenţa şi asigură regimul de apă

celular.
 Reprezintă depozit pentru produsele
metabolismului cu rol de substanţe de rezervă şi
toxice.
 Sucul vacuolar conţine pigmenţi antocianici de
culoare roşie, albastră, etc., care determină
culoarea petalelor, fructelor, etc.
 Sucul vacuolar conţine enzime hidrolitice, deci
vacuolele au rol de lizozomi secundari în celulele
vii şi de autofagozomi în celulele moarte.
 Lizosomii

Lizosomii (din greacă “lysis” = distrugere, “soma” = corp) reprezintă

structuri celulare monomembranare, care încorporează diverse tipuri
de enzime, în deosebi hidrolaze acide. Au fost descoperiți în anul 1958
de C. De Duve, prezente în majoritatea celulelor eucariote,
predominând în cele animale.

1 [Link]
[Link]
bilipidic
[Link]
hidrolitice
[Link]
2 ne de transport
3 4
 Funcţiile lizosomilor

 Participă la descompunerea
biopolimerilor celulari de natură
endo- şi exogenă.
 Reprezintă depozit pentru enzime.
 Serveşte drept depozit pentru
reziduurile nedigerate.
Organitele celulare amembranare
Ribosomii

Ribosomii (din latină “ribos” = boabă“ “soma”

= corp) au fost descoperiţi pentru prima dată de
savantul român Gh. Palade (1953), din care cauză
mai sunt numiţi şi granulele lui Palade.
 Ribosomii

Numărul ribosomilor în celulă este variabil, dar

deosebit de mare (de la 10 000 până la câteva
milioane).
Ribosomii sunt alcătuiţi din două subunităţi:
-subunitatea mare şi
-subunitatea mică.

Semnificaţia biologică a ribosomilor

Ribosomii sunt componenţii esenţiali în

valorificarea informaţiei genetice,
reprezentând fabrici de proteine.
 Centrosomul

Centrosomul sau centriolii (din greacă “kendrom” =

centru, “soma” = corp) reprezintă un organit celular
amembranar prezent în citoplasma celulelor animale şi a
plantelor inferioare.
Centrosomul este localizat lângă nucleu şi constă din doi
centrioli perpendiculari.

Funcţiile centrosomului

 Participă la diviziunea celulară formând fusul de

diviziune (acromatic).
 Determină structura “scheletului” celular şi al
organitelor de mişcare a celulei (flagelilor, cililor).
 Structura centrosomul

Fiecare centriol este format din 9 triplete de microtubuli.

Cei 2 centrioli formează o diplosomă. În jurul fiecărui
centriol se localizează centrosfera – zonă cu structură
fibrilară. Astfel, centrosomul este constituit din diplosomă şi
centrosferă.

Centrosom

Microtubuli

Centrioli
Microtubuli
Structura celulei eucariote
Structura celulei procariote

Celulele procariote au o organizare structurală

mai simplă, dar un potenţial ecologic şi fiziologic

comparabil cu cel al celulelor eucariote.

Citoplasmă
Ribosomi
Nucleoid
Membrana plasmatică
Peptidoglican
Perete
Alţi componeţi
celular membranari
Capsulă
Deosebirile dintre celula procariotă şi eucariotă

Nr. Celula procariotă Celula eucariotă

1. Dimensiuni ~ 1–10 μm Dim. ~ 10–100 μm
2. Nu are nucleu bine Are unul sau mai multe
diferenţiat (nucleoid – nuclee.
moleculă de ADN
superspiralizată inelară).
3. Lipseşte membrana Este prezentă membrana
nucleară. nucleară dublă.
4. Lipseşte nucleolul Sunt prezenţi unul sau
mai mulţi nucleoli.
5. Este prezent un singur Materialul ereditar este
“cromozom” bacterian concentrat în mai mulţi
(nucleoidul) cromozomi.
6. Se divid simplu. Sunt caracteristice
mitoza şi meioza.
Nr. Celula procariotă Celula eucariotă
7. Citoplasmă cu structură Citoplasmă cu structură
simplă complexă cu membrane
intracitoplasmatice şi
citoschelet.
8. Lipsesc o serie de În diferite tipuri de
organite: celule eucariote acest
-Mitocondriile organite sunt prezente.
-RE
-AG
-Plastidele
-Lizosomii
9. Pot forma capsule Nu se caracterizează
(învelişuri polizaharidice). prin formarea
capsulelor.
10. Pot exista şi în lipsă de Nu pot exista în lipsă
oxigen. de oxigen
 Tema pentru acasă
• Studiați individual structura celulei
animale și vegetale
• Realizați un tabel comparativ care să
cuprindă asemănările și deosebirile
dintre aceste tipuri de celule
 VĂ
MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE!