PRINCIPIILE ORIENTATIVE ALE
CONVENŢIEI CU PRIVIRE LA DREPTURILE
COPILULUI
Pentru înţelegerea CDC sunt deosebit de importante cele patru articole (Art. 2, 3, 6, 12) în care Comitetul pentru Drepturile
Copilului a identificat patru principii generale. Se pune un accent deosebit pe aceste principii deoarece, dacă sunt luate
împreună, ele pot oferi o orientare pentru orice demers în domeniu, de la programele naţionale de implementare la elaborarea
codurilor de conduită pentru activitatea unei organizaţii nonguvernamentale. Chiar în absenţa unei înţelegeri profunde a
anumitor articole, aplicarea acestor patru principii în soluţionarea problemelor cu care se confruntă copiii va contribui în
mare măsură la realizarea anumitor drepturi.
Principiile CDC
Principiul supravieţuirii şi dezvoltării copilului
Principiul dreptului la exprimarea liberă a opiniilor
Principiul interesului superior al copilului
Principiul nediscriminării
Principiul supravieţuirii şi dezvoltării copilului- Articolul 6
1. Statele părţi recunosc dreptul inerent al fiecărui copil la viaţă.
2. Statele părţi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a asigura supravieţuirea şi dezvoltarea copilului.
Cel mai fundamental drept al omului, dreptul la viaţă, dăruit tuturor
fiinţelor umane.
Unul dintre obiectivele evidente ale CDC este facilitarea dezvoltării
copilului. Se recunoaşte faptul că dezvoltarea trebuie să fie holistă, să
acopere tot spectrul dezvoltării copilului – fizică, mentală, spirituală,
morală şi socială.
Pentru a se putea atinge obiectivul dezvoltării, sunt necesare şi celelalte
40 de articole de substanţă.
Când un stat ratifică CDC, acesta îşi asumă o răspundere în faţa
comunităţii internaţionale şi a propriului popor. Statul trebuie să pună la
dispoziţie cât se poate de multe resurse pentru a asigura dezvoltarea
copilului. Astfel, statul are obligaţia de a modifica politicile şi
prevederile bugetare pentru a putea veni în sprijinul dezvoltării
copilului.
Principiul nediscriminării- Articolul 2
1. Statele părţi se angajează să respecte şi să garanteze drepturile formulate în prezenta convenţie tuturor copiilor care țin de
jurisdicția lor, fără nici un fel de discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie,
2. Statele părţi vor lua măsurile adecvate de protecţie a copilului împotriva oricărei
forme de discriminare sau pedeapsă în baza considerentelor
Discriminarea continuă să rămână un obstacol fundamental care trebuie depăşit
pentru a se putea realiza viziunea demnităţii umane.
Să nu excludem nici un copil este în aceeaşi măsură o problemă personală cât şi o
problemă instituţională sau legislativă. Orice instituţie care luptă pentru ca
discriminarea să devină inacceptabilă social şi ca cei dezavantajaţi să se bucure de
aceleaşi drepturi ca majoritatea are de învins obstacole majore.
În multe dintre ţările unde se manifestă discriminarea, mediul şcolar şi segmentul de
tineret au constituit punctele de pornire în construirea unei înţelegeri a diversităţii şi
în combaterea prejudecăţilor.
Principiul interesului superior al copilului- Articolul 3
1. În toate acţiunile care privesc copiii întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, instanţele
judecătoreşti, autorităţile administrative sau organele legislative, va prima interesul superior al copilului.
Prin acest articol, Convenţia cere ca interesele copiilor să fie luate în
considerație în toate deciziile care îi privesc. Interesele lor trebuie să primeze
în orice situaţie, asigurându-se în acelaşi timp echilibrarea intereselor lor pe
termen scurt şi lung.
Adulţii au astfel responsabilitatea, atât la nivel individual, cât şi la nivel
instituţional, să reflecteze serios la implicaţiile acţiunilor pe care le întreprind.
Principiul se aplică în egală măsură în audierile din instanţă ale unor copii sau
în alocarea resurselor de la bugetul de stat. Factorii de decizie au obligaţia de a
ţine seama în deciziile lor de opiniile copilului şi punctele de vedere ale
copilului, precum şi de a obţine informaţii şi date care să le permită să ia
decizii corespunzătoare.
Principiul dreptului la exprimarea liberă a opiniilor Articolul 12
1. Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-şi exprima liber
opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului urmând să fie luate în
considerare ţinându-se seama de vârsta sa şi de gradul său de maturitate.
Articolul 12 al Convenţiei stipulează dreptul fundamental al copilului de a-şi
exprima opiniile în privinţa deciziilor care îl privesc. Adulţii au obligaţia de a
asculta şi de a ţine seama de opiniile copiilor.
Participarea copiilor la luarea deciziilor variază de la o cultură la alta, iar în
cadrul fiecărei culturi – după vârstă, sex şi capacităţi. În unele culturi, copiii
pot fi implicaţi încă de la o vârstă fragedă în discuţiile importante pentru
familie sau în asigurarea unor resurse pentru familie.
În alte situaţii, se poate întâmpla invers. Adulţii şi copiii au de rezolvat
probleme diferite – copiii trebuie să-şi dezvolte abilitățile şi încrederea de a
se exprima, iar adulţii adesea trebuie să-şi dezvolte deprinderile sau
atitudinea necesară pentru a asculta şi pentru a crea un mediu de susţinere a
copiilor.