Material pentru examen

An universitar 2021 - 2022

• Legile ecologiei, ale lui Barry
Commoner
–Toate se leagă de toate
–Totul trebuie să ducă undeva
–Natura se pricepe cel mai bine
–Nimic nu se obţine pe gratis
• Paradigma poluării: Sursă-Cale-
Receptor-Efect
Scopurile prevenirii poluării
 DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE PRIVIND
PREVENIREA SI CONTROLUL INTEGRAT AL POLUARII

Obiectiv
realizarea unui sistem integrat pentru prevenirea si controlul poluarii
provenite de la activitatile specificate in Anexa I.

Scop
• implementarea de masuri de prevenire sau de reducere a emisiilor
in atmosfera, apa si sol, inclusiv a masurilor privind managementul
deseurilor, pentru activitatile mentionate in Anexe;
• atingerea unui inalt nivel de protectie a mediului ca un intreg,
• stabilirea cadrului legal de emitere a acordurilor/autorizatiilor
integrate de mediu pentru activitatile industriale prevazute in Anexe,
cu respectarea legislatiei in vigoare si a obligatiilor din conventiile
internationale din acest domeniu, la care Romania este Parte.
DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE PRIVIND PREVENIREA SI CONTROLUL
INTEGRAT AL POLUARII

Obligatii ale titularilor de activitate

• Titularul activitatii are obligatia sa obtina de la autoritatile

competente pentru protectia mediului:
• acordul integrat de mediu pentru toate activitatile noi sau/si
extinderi, schimbarea modului de exploatare a instalatiei;
INAINTE DE INCEPEREA ACTIVITATII (IN FAZA DE
PROIECTARE)
• autorizatie integrata de mediu pentru activitatile aflate in
desfasurare. DUPA TERMINAREA CONSTRUCTIEI SI APOI
PERIODIC
• luarea tuturor masurilor de prevenire eficienta a poluarii, in special
prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile;

• luarea masurilor care sa asigure ca nici o poluare importanta nu va

fi cauzata;
 DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE PRIVIND PREVENIREA SI CONTROLUL
INTEGRAT AL POLUARII
• evitarea producerii de deseuri, iar in cazul in care aceasta
nu poate fi evitata, valorificarea lor, iar in caz de
imposibilitate tehnica si economica, neutralizarea si
eliminarea acestora, evitandu-se sau reducandu-se
impactul asupra mediului;
• utilizarea eficienta a energiei;

• luarea masurilor necesare pentru prevenirea accidentelor si

limitarea consecintelor acestora;
• luarea masurilor necesare, in cazul incetarii definitive a
activitatilor, pentru evitarea oricarui risc de poluare si pentru
aducerea amplasamentului si a zonelor afectate intr-o stare care
sa permita reutilizarea acestora.
 DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE PRIVIND PREVENIREA SI CONTROLUL
INTEGRAT AL POLUARII

• Sa informeze autoritatile competente pentru protectia

mediului despre orice schimbare pe care doreste sa o aduca
instalatiei sau procesului tehnologic.

• In cazul modificarilor, cererea de autorizare se va face

pentru partile de instalatie si pentru elementele respective,
susceptibile de a fi modificate.

• Titularul activitatii este obligat sa respecte conditiile din

acordul si/sau din autorizatia integrata de mediu in
desfasurarea activitatii din instalatie.
 DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE PRIVIND PREVENIREA SI CONTROLUL
INTEGRAT AL POLUARII

• Titularul activitatii este obligat sa informeze cu regularitate

autoritatea competenta pentru protectia mediului despre
rezultatele monitorizarii emisiilor din instalatie si, in termenul
cel mai scurt, despre orice incident sau accident care
afecteaza semnificativ mediul.

• Titularul activitatii este obligat sa ajute si sa puna la dispozitie

autoritatii competente pentru protectia mediului toate datele
necesare pentru desfasurarea controlului instalatiei si pentru
prelevarea de probe sau culegerea oricaror informatii pentru
respectarea prevederilor autorizatiei integrate de mediu.
 Directiva Seveso II (96/82/EC)
● Directiva se aplica obiectivelor in care sunt prezente
substante periculoase in cantitati suficiente ca sa existe
pericolul producerii unui accident major
● Scopul acestei Directive este de a preveni accidentele
majore in care sunt implicate substante periculoase si de
a limita consecintele acestora pentru populatie si mediu
● Titularii de activitate au obligatii sa ia masuri preventive
pe baza unor proceduri privind planificarea, inspectia,
raportarea si accesul publicului la informatii

Risc = probabilitatea x impactul (paguba)

 ECONOMIA CIRCULARĂ
• Regândire, reconcepere, reducere, reutilizare,
reciclare, recuperare a resurselor: diferitele R-uri
care se află în centrul economiei circulare sunt
perfect aplicabile și în agricultură, ajutând fermierii să
„producă mai mult, cu mai puțin”. Produsele care
sunt astăzi aruncate, considerate a fi deșeuri pot fi
transformate, fiind utilizate de industria agro-
alimentară și/sau ca alimente destinate consumului
animal și producerii de bioenergie sau pot fi
incorporate în sol pentru a crește conținutul de
substanță organică din acesta, ameliorându-i
calitatea.
• Furnizori circulari – un model in mod special relevant in
industrii care au nevoie de resurse si materii prime foarte
rare; astfel, aceste resurse sunt inlocuite cu materii 100%
regenerabile, reciclabile sau biodegradabile. Telefoane
• Recuperarea resurselor – un model care asigura
eliminarea pierderilor de materii si maximizeaza valoarea
produsului, prin fluxuri de revenire a materiilor si
materialelor. Dopuri
• Extinderea duratei de viata a produselor – permite
companiilor sa prelungeasca durata de viata a unui produs
prin reparare, remanufacturare sau remarketare. Pingele
• Platforme de sharing – sunt modele de afaceri care permit
utilizatorilor sa colaboreze si sa imparta bunurile deja
detinute. UBER!!!!!
• Produsul ca serviciu – este un model care poate inlocui
clasicul model „cumpara si detine”. Astfel, un produs poate fi
utilizat de unul sau mai multi oameni, pe principiul
„inchiriaza si foloseste”. Bormașina
 Cele mai bune tehnici disponibile
Stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient inregistrat in
dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care
demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta
pentru stabilirea valorilor-limita de emisie in scopul prevenirii, iar
in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru reducerea
globala a emisiilor si a impactului asupra mediului in intregul
sau;
• cele mai bune - se inteleg tehnicile cele mai eficiente pentru
atingerea unui nivel general ridicat de protectie a mediului in
ansamblul sau. In determinarea celor mai bune tehnici
disponibile trebuie luate in considerare;
• tehnici - atat tehnologia utilizata, cat si modul in care instalatia
este proiectata, construita, intretinuta, exploatata si scoasa din
functiune;
• disponibile - acele tehnici care au inregistrat un stadiu de
dezvoltare ce permite aplicarea lor in sectorul industrial
respectiv, in conditii economice si tehnice viabile, luandu-se in
considerare costurile si beneficiile, indiferent daca aceasta este
sau nu utilizata ori produsa sau nu in Romania, astfel incat
titularul activitatii sa poata avea acces in conditii rezonabile.
 Amprentele
• “Amprenta” de CO2 sau de apă: cantitatea
consumată de către o persoană/ instituţie timp de
un an sau pentru obţinerea unei unităţi de produs.
• Factorii care influenţează “amprenta de apă” sunt:
• volumul de apă utilizat
• modul de utilizare a apei (consum ridicat sau
scăzut de carne)
• climatul (condiţiile de creştere/cultivare)
• tipul de agricultura (eficienţa de utilizare a
apei)
• SUA are o “amprentă de apă” de 2480 m3/pers/an,
China 700 m3/pers/an. Media pe glob este de 1240
m3/pers/an.
 Exemplu: carnea de vită
• 3 ani până ajunge la maturitatea de tăiere (200 kg
carne macră)
• În acest interval a consumat aprox. 7200 kg furaje
(iarbă, fân, siloz) plus 1300 kg cereale (grâu,
porumb, orz, ovăz), a băut 24.000 litri de apă, alţi
7.000 litri fiind folosiţi pentru întreţinere.
• Amprenta de apă pentru hrană: 3.070.000 litri
(1.670.000 pentru furaje, plus 1.500.000 pentru
cereale)
• Amprenta per kg carne macră: 15.600 litri apă
• Pentru un hamburger (150 gr): 2.400 litri
STANDARDELE DE MEDIU
 Constituția României
ARTICOLUL 35
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei
persoane la un mediu înconjurător sănătos
şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru
exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au
îndatorirea de a proteja şi a ameliora
mediul înconjurător.
Standardele de mediu servesc unor scopuri
diferite în cadrul politicii de gospodărire a
apelor. Principalele clase de standarde de
mediu utilizate pentru stabilirea unei politici
de gospodărire a apelor sunt:
• standardele ambiante (sau standardele de
calitate, sau obiective de calitate in
Uniunea Europeană) şi
• standardele de emisie.
Standardele ambiante pentru mediile acvatice stabilesc
nivelurile maxim admisibile ale unui poluant într-un
mediu receptor (aer, apă sau sol). Ele constituie o
metodă simplă pentru a stabili priorităţi, deoarece în
zonele în care sunt îndeplinite cerinţele standardelor
ambiante aplicabile, nu se impun măsuri suplimentare
pentru ameliorarea respectivului receptor, în timp ce
alte zone pot fi ierahizate, în funcţie de gradul de
depăşire al concentraţiilor stabilite prin standard.
Întocmirea standardelor ambiente pentru mediile
acvatice, necesită stabilirea explicită a obiectivelor
de calitate pentru respectivul mediu de apă.
 Standardele de emisii stabilesc cantitatea maximă a
unui poluant dat, care poate fi evacuată de o instalaţie
industrială sau de o altă sursă. Standardele de emisii au
fost iniţial stabilite în termenii concentraţiilor de
poluanţi care pot fi emişi, dar tendinţa actuală este de
a utiliza standarde bazate pe indicatori de calitate,
adică pe valorile limită admisibile ale încărcării emisiei
cu poluanţi în punctul de evacuare într-un mediu
receptor. Această tendinţă reflectă mai direct obiectivul
general de reducere a încărcării mediului acvatic cu
poluanţi.

Există două criterii majore care fundamentează

întocmirea standardelor de emisii:
• rezultatele care se pot obţine prin utilizarea
tehnologiilor disponibile şi
• impactul emisiilor asupra mediului ambiant.
• Standardele întocmite pe criteriul tehnologiei, se
bazează pe cunoştinţele disponibile privind
rezultatele la care se poate ajunge utilizând
echipamentele şi practicile actuale. În acest sens, au
fost utilizate o serie de principii cunoscute sub
denumirile de “cea mai bună tehnologie practicabilă”
(best practicable technology - BPT), “cea mai bună
tehnologie care nu presupune costuri excesive” (best
available technology not entailing excessive cost -
BATNEEC) şi “cea mai bună tehnologie
disponibilă” (best available technology - BAT).
• Toate aceste abordări sunt deschise interpretărilor
care caută să identifice care sunt cele mai bune
echipamente şi performanţe care pot fi solicitate în
mod practic instalaţiilor industriale (sau surselor de
poluare în general), fără a necesita costuri
prohibitive.
Standardele întocmite pe criteriul impactului
emisiilor asupra mediului, se bazează pe
stabilirea estimativă a acelor emisii care să
asigure că mediile acvatice receptoare aflate în
vecinătatea sursei de emisii poluante vor
îndeplini criteriile de calitate stabilite prin
propriile standarde ambiante pentru poluantul
în cauză. Această abordare presupune
existenţa unor informaţii ample şi detaliate
privind sursa poluatoare şi starea mediului
acvatic receptor, a căror specificitate este
diferită de la o zonă la alta.
• O nouă abordare constă în elaborarea unor
standarde de performanţă pentru noi surse, care
reprezintă standarde specifice de emisii, aplicabile
numai instalaţiilor noi. In situaţiile în care aceste
standarde sunt mult mai stricte decât cele impuse
instalaţiilor existente, conformarea este mai
costisitoare şi rezultatul real al impunerii lor,
influenţat şi de alţi factori economici şi tehnologici
poate fi cel de prelungire a duratei de viaţă a
instalaţiei existente. Pe de altă parte, în cazul unei
noi instalaţii, este mult mai facilă încorporarea iniţială
în proiect a cerinţelor impuse prin standard, decât
retehnologizarea unei instalaţii existente
 Tendinţa recentă, inclusă şi în Directiva cadru a
apei în Uniunea Europeană este aceea de a
combina cele două tipuri de abordări, care
constă în controlul cantităţilor de poluanţi
emişi în mediul acvatic simultan cu
îmbunătăţirea calităţii mediilor acvatice
receptoare.
În general acestea necesită utilizarea în mai
mare măsură a principiului precauţiei: evitarea
poluării, în locul încercării de a limita poluarea.
Pentru implementarea acestei noi abordări
combinate se recomandă utilizarea mai
eficientă a principiului poluatorul plăteşte şi
o mai amplă integrare, cu luarea în calcul a
posibilelor efecte ale poluării cauzate de
planificarea teritorială.
În România au fost adoptate o serie de legi şi
acte normative care au ca obiectiv alinierea
legislaţiei şi a standardelor naţionale la cele
ale Uniunii Europene.
METODE ŞI ECHIPAMENTE DE EPURARE
A AERULUI ŞI A GAZELOR DE ARDERE
 Poluarea atmosferei
Poluarea atmosferei poate fi cauzată de
modificarea proporţiilor normale ale constituenţilor
naturali ai atmosferei, datorită introducerii în
atmosferă a unor compuşi străini care se
dovedesc a fi toxici sau periculoşi.
Poluanţii atmosferici se găsesc în atmosferă
în principal fie din: arderea combustibililor, trafic,
industrie, agricultură; fie ca rezultat al unor
fenomene naturale: omul şi animalele, plantele,
solul, materii organice în descompunere, vulcanii,
surse radioactive, descărcări electrice, furtuni de
praf, nisip.
 Surse de poluare a atmosferei
În cazul localităţilor urbane, care au
platforme industriale, unii din principalii poluanţi ai
atmosferei se regăsesc în gazele de ardere sau
vaporii evacuaţi în atmosferă, ce au rezultat din
diverse procese tehnologice.
Există două tipuri de noxe în gazele de
ardere şi anume: praful şi substanţele gazoase.
 Obiectivele Strategiei privind protecţia atmosferei:
• menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi
aglomerările în care aceasta se încadrează în limitele
prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de
calitate;
• îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător în zonele şi
aglomerările în care aceasta nu se încadrează în limitele
prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de
calitate;
• adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la
eliminarea efectelor negative asupra mediului, inclusiv în
context transfrontier;
• îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele
internaţionale ia care România este parte şi participarea la
cooperarea internaţională în domeniu.
 Principiile generale ale gestionării
integrate de mediu:
• principiul precauţiei - implică evaluarea preliminară a
riscurilor de poluare şi evitarea acestora;
• principiul prevenirii - stabileşte că măsurile de
prevenire sunt prioritare în raport cu cele de eliminare
a efectelor poluării;
• principiul utilizării durabile a resurselor naturale -
stabileşte minimizarea şi eficientizarea utilizării
resurselor primare, în special a celor neregenerabile,
punând accent pe utilizarea celor secundare.
• Resursele naturale trebuie exploatate astfel încât să
nu le fie compromisă disponibilitatea pe termen lung.
 Obligatiile de baza ale titularului
activitatii
a) luarea tuturor masurilor de prevenire eficienta a
poluarii, in special prin recurgerea la cele mai
bune tehnici disponibile;
b) luarea masurilor care sa asigure ca nici o
poluare importanta nu va fi cauzata;
c) evitarea producerii de deseuri, iar in cazul in
care aceasta nu poate fi evitata, valorificarea lor,
iar in caz de imposibilitate tehnica si economica,
neutralizarea si eliminarea acestora, evitandu-se
sau reducandu-se impactul asupra mediului;
 FILTRE CU SACI
Materialul filtrant din care sunt confecţionaţi sacii diferă după condiţiile de lucru şi
performanţele impuse: ţesături din fibră naturale sau sintetice, fibre de sticlă, teflon.
Sacii sunt realizaţi sub formă cilindrică sau dreptunghiulara, având diametrul
elementelor 200-300 mm şi lungimea 5-10 metri.
Filtrele Dalamatic

Aerul încărcat cu particule este

trimis în carcasa exterioară a
filtrului, unde i se reduce viteza si
are loc o separare iniţială,
gravitaţională. Particulele fine sunt
colectate pe suprafaţa exterioară
a sacului, înăuntru intrând aer
curat, care apoi este evacuat în
atmosferă.
 CONVERTORUL CATALITIC

•Convertorul utilizează două tipuri diferite de

catalizatori, un catalizator de reducere şi un
catalizator de oxidare. Ambele tipuri constau
dintr-o structură ceramică acoperită cu un
catalizator metalic, în general platină, rodiu
şi/sau paladiu. Ideea este de a crea o
structură care expune o suprafaţă maximă de
catalizator la fluxul de eşapament, minimizând
în acelaşi timp cantitatea de catalizator
necesară (catalizatorii sunt foarte scumpi).
 Rol

„Catalizatorul” asigură arderea mai completă a

hidrocarburilor, oxidarea CO la CO2 (Pt și Pd) și
reducerea NOx la N2 (rodiul).
Pb îl „otrăvește”
 ECHIPAMENTE DE EPURARE A AERULUI
Cicloanele şi multi-
cicloanele: Ciclonul este
un aparat de separare
solid/gaz, format dintr-
un corp cilindric
asamblat cu un trunchi
de con. Aerul poluat
intră în ciclon printr-un
ajutaj cu secţiune rectan-
gulară care determină o
viteză periferică de
intrare de cca. 25 m/s.
 ELECTROFILTRUL
Este un aparat care utilizează forţa electrostatică pentru a reţine particulele
solide sau lichide din gazele de ardere. Gazele trec printr-un câmp electric
intens creat între electrozi de polarităţi opuse. Electrozii de descărcare încarcă
particulele cu sarcină negativă. Aceste particule sunt apoi atrase de electrozii
de colectare, care sunt încărcaţi pozitiv. Particulele formează astfel un strat pe
electrozii colectori (pozitivi), care este eliminat printr-un sistem de scuturare
mecanică şi colectat relativ uşor.

Fig. 1 Principiul filtrului electrostatic: 1-electrozi de descarcare la polaritate negativa; 2-

particule încărcate negativ; 3-particole neîncărcate; 4-ieșire gaz curat; 5-intrare gaz; 6-
electrod plat legat de pamant
Aparate de curăţire prin spălare
A. Turnurile de spălare
Turnurile de spălare sunt aparate cilindrice verticale
prevăzute cu umplutură sau goale în interior, în care are loc
curgerea în contra curent a aerului şi lichidului de spălare.
În figura este prezentat un turn de spălare cu
umplutură, în care lichidul stropit curge de sus
în jos, iar aerul impurificat trimis sub grătarul
pe care se află aşezată umplutura, circulă de
jos în sus şi iese pe la partea superioară a
aparatului.
Turn de spălare cu umplutură
Reamintire principiile epurarii
apelor uzate
 Rolul treptei de epurare biologică în procesul de epurare a apelor
uzate
Epurarea biologică continuă procesele de epurare din treapta
mecanică, contribuie la reţinerea substanţelor organice coloidale şi
dizolvate din apele uzate, dar reţin în mică măsură unele substanţe
denumite „refractare” cum ar fi azotul, fosforul şi compuşi ai acestora.
Pentru reţinerea acestor substanţe este necesară o tratare specială a
apelor uzate epurate mecano-biologic, tratare care constituie treapta de
epurare avansată (denumită uneori, impropriu, epurare terţiară) .
Epurarea biologică trebuie precedată de treapta de epurare mecanică a
apelor uzate. Epurarea biologică are loc în instalaţii special prevăzute
în acest scop şi reprezintă un complex de fenomene biochimice
realizate cu ajutorul unor microorganisme care mineralizează parţial
substanţele organice pe bază de carbon aflate în apele uzate sub formă
coloidală sau dizolvată, transformându-le în material celular sau
biomasă, care este reţinută sub formă de nămol biologic în
decantoarele secundare.
• Deoarece impurităţile industriale se referă la
încărcarea organică, definită pe bază de CBO5
(luându-l pe locuitor şi pe zi) şi la suspensii, este
necesar un indicator care să reunească aceste date.
Astfel este folosit indicatorul “locuitori echivalenţi”,
care defineşte unele caracteristici principale de
poluare, în cazul de faţă CBO5 şi suspensii.
• Locuitorul echivalent (l.e.) reprezintă unitatea de
măsura pentru poluarea biodegradabilă şi
stabileşte dimensiunea poluării provenită de la o
aglomerare umană. Se exprimă ca media acelei
poluări produsă de o persoană într-o zi – în
directivă s-a fixat valoarea de 60 grame consum
biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) pe zi.
• Modul de calcul al locuitorilor echivalenţi pentru
o aglomerare umană este dat de raportul dintre
încărcarea totală în CBO5 a apelor uzate şi
valoarea de 60 g CBO5/zi corespunzătoare unui
locuitor echivalent.
un locuitor echivalent (p.e.) = 60g CBO5/zi.
• Unităţile industriale mici, care evacuează ape
uzate fără poluanţi specifici, pot fi evaluate, ca şi
activităţile casnice în locuitori echivalenţi.
Unităţile economice mari pot fi evaluate separat,
pe baza determinărilor (monitorizării) emisiilor la
sursă.
Staţii de epurare a apelor
uzate municipale
• Apa uzată reprezintă un amestec
multicomponent şi polidispers de particule
în suspensie şi microorganisme, substanţe
organice dizolvate şi în suspensie, săruri
minerale şi ioni de metale grele. În etapele
primare de epurare, apa uzată se
eliberează de particulele solide şi cele mai
grele particule în suspensie.
Rolul de bază îl are însă purificarea biologică
în aerotancuri. Aerotancurile trebuie să fie
precedate de blocul de pregătire prealabilă a
apei în scopul detoxificării şi distrugerii parţiale
a substanţelor biologic greu oxidabile.
Aerotancul reprezintă un rezervor cu
adâncimea 3-6 m care are suprafaţă de
aeraţie.
Apa uzată care vine în aerotanc se amestecă
cu nămol activ, sub formă de fulgi, format din
aglomerări de microorganisme.
 Procese si procedee de epurare
In timpul epurarii apelor uzate intervin
procese de epurare de natura:
- mecanica
- chimica
- biochimica
• Procesele de natura mecanica: au aplicare
in cadrul decantarii apelor uzate, datorita
acestora cea mai mare parte din materiile
solide in suspensie,sunt indepartate.
• Procesele de natura chimica: au loc in apelor
uzate cu o anumita compozitie (substante
care trebuiesc tratate chimic pentru a putea fi
indepartate).
• Procesele de natura biochimica: rezulta din
interactiunea proceselor chimice si biologice,
cand are loc descompunere (mineralizarea)
materiilor organice din apele uzate, in special
a celor menajere.
Procesele biologice care au loc la
descompunerea substantelor organice sunt :
• procese aerobe,in cadrul carora se produce
oxidarea substantelor organice,cu eliminare de
caldura
• procese aerobe in cadrul carora se produce
reducerea oxigenului, cu consum de caldura.
Epurarea biologica implica numai procese
aerobe, care depind de existenta bacteriilor
aerobe, iar acestea la randul lor de prezenta
oxigenului furnizat de apa sau atmosfera. La
epuizarea oxigenului isi incep activitatea
bacteriile anaerobe.
• Bacteriile aerobe se gasesc in bazinele
cu namol activ sub forma de flocoane.
In filtrele biologice, ele constituie
membrana biologica ce acopera
elementele constitutive ale stratului
filtrant. Pentru a trai, bacteriile consuma
substanta organica din apa uzata, prin
absorbtie, transformand-o in compusi ca
CO, CO2, NH3, H2S etc.
• Bacteriile anaerobe produc mineralizarea
namolului din rezervoarele de fermentare a
namolului din decantoare, fose septice, etc.
Fermentarea anaeroba a namolului are loc in
doua etape: fermentare acida si fermentare
alcalina. In cadrul proceselor aerobe sub
actiunea bacteriilor de nitrificare se produce
oxidarea compusilor azotului transformandu-i
in nitriti si ulterior in nitrati. Cand toti compusii
azotului s-au oxidat, epurarea apelor uzate se
considera completa.
Procedeele de epurare corespunzatoare proceselor
caracteristice precum si instalatiile respective de
epurare, sunt :
Procedeele de epurare mecanica, care au ca scop:
• Retinerea corpurilor si suspensiilor mari, operatie
realizata in instalatii ca gratare, dezintegratoare
• Flotarea (separarea) grasimilor si uleiurilor, realizata in
separatoare de grasimi si decantoare cu dispozitive de
retinere a grasimilor si uleiurilor
• Sedimentare sau decantare pentru separarea
materiilor solide in suspensie din apa uzata, prin
instalatii de deznisipare, decantare, fose septice si
decantoare cu etaj
• Prelucrarea namolului.
Procedeele de epurare mecano-chimica
se bazeaza in special,pe actiunea
substantelor chimice asupra apelor uzate
si au ca scop:
• Epurarea mecanica
• Coagularea suspensiilor din apa, realizata
in camerele de preparare si dozare a
reactivilor, de amestec si de reactie
• Dezinfectarea apelor uzate, realizata in
statiile de clorinare si bazinele de contact.
Procedeele de epurare mecano-biologica se bazeaza
pe actiunea comuna a proceselor mecanice si biologice,
avand ca scop :
• Epurarea mecanica
• Epurarea naturala a apelor uzate si a namolurilor,
realizata pe campuri de irigare si filtrare, iazuri biologice
etc., pentru apele uzate; in bazine deschise, de
fermentare naturala a namolurilor, pentru namoluri
• Epurarea artificiala a apelor uzate si a namolurilor,
realizata in filtre biologice, bazine cu namol activ,
aerofiltre, filtre biologice (pentru apele uzate), iar pentru
namoluri in fose septice, concentratoare sau
ingrosatoare de namol, platforme pentru uscarea
namolului, filtre vacum si presa, incineratoare etc.
Schema tip a unei staţii de epurare
a apelor uzate orăşeneşti:

1 - grătare şi site (curăţire gunoaie); 2 - deznisipator; 3 -

decantor primar; 4 - recuperare depuneri solide; 5 - bloc de
prelucrare a scurgerilor limpezite, care alimentează
epuratorul biologic; 6 - aerotanc; 7 - decantor secundar; 8
- nămol recuperat şi reintrodus în aerotanc; 9 - utilizare
exces de nămol activ (de ex. biogaz); 10 - bloc de epurare
terţiară (opţional), înainte de evacuarea lor în emisar.
 Epurarea biologică
Epurarea biologică continuă procesele de epurare din treapta
mecanică, contribuie la reţinerea substanţelor organice coloidale
şi dizolvate din apele uzate, dar reţin în mică măsură unele
substanţe denumite „refractare” cum ar fi azotul, fosforul şi
compuşi ai acestora. Pentru reţinerea acestor substanţe este
necesară o tratare specială a apelor uzate epurate mecano-
biologic, tratare care constituie treapta de epurare avansată
(denumită uneori, în mod impropriu, epurare terţiară)
Epurarea biologică trebuie precedată de treapta de epurare
mecanică a apelor uzate. Epurarea biologică are loc în instalaţii
special prevăzute în acest scop şi reprezintă un complex de
fenomene biochimice realizate cu ajutorul unor microorganisme
care mineralizează parţial substanţele organice pe bază de carbon
aflate în apele uzate sub formă coloidală sau dizolvată,
transformându-le în material celular sau biomasă, care este
reţinută sub formă de nămol biologic în decantoarele secundare.
În bazinele cu nămol activat se amestecă trei elemente:
- apa uzată, conţinând substanţe organice care constituie hrana
bacteriilor mineralizatoare (aşa numitul substrat organic),
- aerul, care conţine oxigen şi care este furnizat prin procedee
mecanice, pneumatice, mixte sau cu jet,
-nămolul activat de recirculare, care conţine materialul celular viu
necesar menţinerii unei anumite concentraţii a nămolului activat în
bazinul de aerare, corespunzătoare unui anumit grad de epurare necesar.
Cele trei elemente trebuie să se găsească într-o anumită proporţie pentru
o epurare corespunzătoare. Mixarea celor trei elemente trebuie să se
facă astfel încât, indiferent de procedeul de aerare, să se îndeplinească
trei condiţii esenţiale:
- să se introducă oxigenul necesar desfăşurării proceselor biochimice
din bazinul de aerare;
- să se realizeze o bună omogenizare a celor trei elemente (apa uzată,
aerul şi nămolul activat de recirculare);
- să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol în orice punct din
bazinul de aerare.
Bacteriile participante în proces sunt mai ales de tip
aerob. Ele se găsesc întotdeauna în apa uzată
decantată primar şi se pot adapta sau nu la condiţiile
aerobe din bazin. În bazinul cu nămol activat sunt
create în mod artificial condiţii de dezvoltare şi de
înmulţire intensivă a microorganismelor care, în
procesul lor de viaţă, transformă substanţele organice
biodegradabile pe baza de carbon aflate în apa uzată
sub forma coloidală sau dizolvată, în material celular
viu. Acesta se reuneşte în flocoane şi este reţinut în
decantoarele secundare prevăzute în aval.
 Tratarea biolologică
• Acesta este procedeul de eliminare biologica,
din apa pretratata mecanic, a substantelor
poluatoare de natura organica sub forma
dizolvata. Este un procedeu de tratare mixt
aerob şi anaerob, utilizat pentru eliminarea
carbonului organic şi partial a azotului organic
din apa uzata menajer şi industrial.
Procesul presupune două faze distincte:
• 1. faza de formare a nămolului activ, care
presupune introducerea volumului de apa bruta,
recircularea unui debit de nămol din decantorul
secundar şi supra-aerarea amestecului, pana la
formarea nămolului activ.
• 2. faza de functionare propriu-zisa, presupune
tratarea propriu-zisa prin efectuarea de reglaje
continue în functie de analizele de laborator
privind calitatea apei brute şi parametrii de
functionare stabiliti în regulamentul de
exploatare. Functionarea în aceasta faza are
loc în mod continuu pana la aparitia unor
factori perturbatori care readuc sistemul în
prima faza de functionare. În aceasta faza are
loc extragerea de nămol în exces.
 Bazine de aerare (aerotancuri)
• În ele se aerează puternic
un amestec de apă uzată
primară şi microorganisme
folositoare care consumă
materia organică. Creşterea
microorganismelor este
accelerată de amestecarea
datorită aerului cu nămolul
activ şi apa uzată. Raportul
nutrienţi / oxigen este
monitorizat continuu şi
reglat.
Aerotanc
 nămol activ

difuzori de aer
 În bazinul de aerare (aerotanc), nămolul activ
“digeră" substanţele poluante uşor asimilabile şi trece
împreună cu apa în bazinul de sedimentare secundar
(de liniştire), unde are loc separarea lui de apa
reziduală curăţită. Nămolul depus în bazinul de
sedimentare secundar revine parţial în aerotanc.
O parte a aerotancului, care nu vine în contact cu apa
reziduală, se numeşte regenerator. Aici nămolul "se
odihneşte", asimilând substanţele poluante adsorbite şi
pregătindu-se să primească o nouă "porţie" de
substanţe biodegradabile. Regeneratorul ocupă, de
obicei, 25-50% din volumul aerotancului. Constructiv,
aceasta se realizează prin separarea aerotancului prin
câteva coridoare, din care o parte servesc pentru
regenerarea nămolului.
 Decantoarele finale
• Permit microorganismelor
să se depună gravitaţional.
90-95% din acest amestec,
denumit “nămol activat” se
introduc din nou în bazinul
de aerare. Cele 5-10%
rămase trec la metanotanc
(fermentaţie anaerobă).
 
• Efluentul “curat” poate fi deversat în emisar.
 Nămolul în exces, din bazinele de
sedimentare secundare (decantoarele
final), este transferat în metanotancuri
unde fermentează cu ajutorul unor bacterii
speciale, în mediu anaerob şi produce
biogaz, format îndeosebi din metan.
Înaintea evacuării apei epurate biologic în
bazinul acvatic sau înaintea reîntoarcerii
ei în sistemul de recirculaţie se poate
aplica purificarea aprofundată sau
sterilizarea apei.
Decantor secundar
 Metanotancurile
• Nămolurile primare şi cele
activate trec la fermentarea
anaerobă în metanotancuri, la
o temperatură de 35ºC.
Metanotancul reprezintă un
bazin închis, folosit pentru
prelucrarea anaerobă a
reziduurilor la fel şi a nămolului
în surplus din aerotancuri.
Intensificarea distrugerii
compuşilor organici se atinge
printr-o încălzire artificială şi
amestecul reziduului.
Metanotanc
- alimentare verticală;
- încălzitor;
- sediment suprafermentat
- biogaz;
-agitator

Majoritatea metanotancurilor se
exploatează în condiţii de fermentare a
reziduului la temperatura 303-308K, mai
rar la 303-328K.
Descompunerea substanţelor organice
se realizează cu aceleaşi grupe de
microorganisme, care acţionează şi în
bazinul de sedimentare.
Mărirea temperaturii intensifică procesul
şi îl face mai eficient.
Gazometru Mohu
 Generatorul de aburi şi electricitate
• Gazul metan rezultat este
utilizat ca şi combustibil
pentru un generator de
electricitate, folosită în
proces. Căldura reziduală
este folosită pentru
încălzirea clădirilor şi a
metanotancului.
Epurarea apelor menajere –
gospodării individuale
Fose septice
 Sisteme individuale de epurare a apelor
uzate
• Art. 3.1 al Directivei Apei menţionează că “Atunci când
instalarea unui sistem de colectare a apelor uzate nu se
justifică, fie pentru că nu produce beneficii pentru mediu, fie
pentru că necesită costuri ridicate, se utilizează sisteme
individuale sau alte sisteme adecvate care să asigure
acelaşi nivel de protecţie al mediului”. Această prevedere a
fost transpusă integral în legislaţia românească în H.G.
188/2002, Art. 4(2), cu menţiunea că, la elaborarea
Planurilor de urbanism, trebuie să se ţină seama de aceste
cerinţe de colectare şi epurare corespunzătoare, iar în H.G.
352/2005, Art. 5(12), se completează noţiunea de epurare
corespunzătoare ca fiind “epurarea apelor uzate prin orice
proces şi/sau sistem care, după evacuarea apelor uzate,
permite receptorilor să întrunească obiectivele relevante de
calitate prevăzute în normele tehnice şi în avizele şi
autorizaţiile de gospodărire a apelor în vigoare”, aşa cum a
fost cerută în art. 2(9) al Directivei.
• Există două abordări posibile pentru
conformarea cu cerinţele art. 3, respectiv aceea
referitoare la dotarea cu sisteme individuale de
epurare corespunzătoare pentru aglomerări cu
mai mult de 2000 l.e. unde, pe lângă sisteme de
colectare centralizate, se acceptă şi sisteme
individuale de epurare, acolo unde condiţiile
tehnico-economice şi geografice nu permit
colectarea centralizată a apelor uzate.
• Sistemele individuale de colectare a apelor uzate
recomandate de ghidurile Comisiei Europene sunt în
principal bazine de colectare sau alte tipuri de
containere, care sunt impermeabile, iar apele uzate
sunt colectate şi transportate în mod regulat la o
staţie de epurare. În acest sens, în România erau
acceptate, conform H.G. 352/2005 Art 6, Anexa 1,
aliniatul (2), doar bazinele etanş vidanjabile şi nu
fosele septice.
• De asemenea, referitor la sistemele individuale de
epurare a apelor uzate sunt acceptate acele procese
de epurare care să asigure efluenţi a căror calitate să
nu aibă efecte adverse asupra mediului (art. 1 al
directivei), cum ar fi: lagune cu stabilizare, staţii de
epurare mecano-biologice monobloc (ce pot include
şi procedeul de dezinfecţie), etc.
Cele trei elemente trebuie să se găsească într-o
anumită proporţie pentru o epurare
corespunzătoare. Mixarea celor trei elemente
trebuie să se facă astfel încât, indiferent de
procedeul de aerare să se îndeplinească trei
condiţii esenţiale:
- să se introducă oxigenul necesar desfăşurării
proceselor biochimice din bazinul de aerare;
- să se realizeze o bună omogenizare a celor trei
elemente (apa uzată, aerul şi nămolul activat de
recirculare);
- să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol
în orice punct din bazinul de aerare.
• Bacteriile participante în proces sunt de tip aerob.
Ele se găsesc întotdeauna în apa uzată decantată
primar şi se pot adapta sau nu la condiţiile aerobe
din bazin. În bazinul cu nămol activat sunt create
în mod artificial condiţii de dezvoltare şi de
înmulţire intensivă a microorganismelor care, în
procesul lor de viaţă, transformă substanţele
organice biodegradabile pe baza de carbon aflate
în apa uzată sub forma coloidală sau dizolvată, în
material celular viu. Acesta se reuneşte în flocoane
şi este reţinut în decantoarele secundare prevăzute
în aval.
 Componentele unui sistem de
epurare a apei uzate menajere
• Conducte etanşe
• Fosă septică
• Sistem de eliminare
– Câmp de drenaj subteran (infiltrare)
• Şanţuri de absorbţie (cu ţevi perforate)
• Camere de infiltrare
– Sisteme aerobe cu sprayere
– Iazuri de retenţie
– Alte sisteme
 Apele uzate menajere
rezultate din locuinţă, compuse
din “apele uzate fecaloide” (de
la WC-uri) şi din “apele
menajere” (de la băi, duşuri,
bucătărie), sunt colectate într-
un bazin etanş de decantare
(fosa septică).
Este interzisă racordarea
apelor pluviale la acest bazin
etanş.
Bazinul asigură lichefierea
şi decantarea parţială a
materiilor solide din efluentul
brut, în scopul protejării
sistemului de infiltrare-
dispersie împotriva riscului de
colmatare.
 Evaluarea emisiilor
• Evaluarea emisiilor de poluanţi evacuaţi de sursele
punctiforme de poluare, defalcate pe ramuri de activitate
(industriale sau menajere) se poate face ţinând cont de:
• debitul apelor uzate evacuate, exprimat in m3/zi si mii
m3/an;
• cantitatea de poluant conţinută de apele uzate, care este
exprimată astfel:
• Pentru CCO, CBO5, MS, se utilizează unitatea de
măsură tone/zi, calculată astfel:
• Concentraţia de poluant (t/zi) = debit mediu (m3/zi) x
concentraţia medie (mg/l) : 1000000
• Pentru metale grele se utilizează unitatea tone/an,
calculată astfel:
• Cantitatea de ioni metalici (t/an) = debit mediu (m3/an)
x concentraţia medie de ioni metalici (mg/l): 1000000
 Fosa septică se amplasează în aval de casă (scurgere
gravitaţională)
• Distanţa de la casă la fosa septică: min. 1,5 m, max. 15 m.
• În general, apa uzată ajunge în sol (cu excepţia cazurilor când
nu este trimisă într-o mlaştină sau în emisar). În sol se
manifestă acţiunea filtrantă a particulelor de sol, iar
microorganismele aerobe din porii solului au o acţiune anti-
microbiană, distrugând germenii patogeni.
• Preluarea elementelor nutritive de către plante îmbunătăţeşte
suplimentar calitatea apei epurate.
• Iarba de deasupra fosei septice poate fi maro în timpul verii.
• Iarba de deasupra câmpului de infiltrare va fi verde în timpul
verii.
• Sistemul trebuie conceput astfel încât să nu polueze/
contamineze apa freatică.
 Fosa septică
• Bazin etanş.
• Component de bază a sistemului de epurare casnic.
• Fenomene de degradare microbiană anaerobă a dejecţiilor. bacteriile
anaerobe consumă aprox. 50% din materialele solide.
• Lichidele circulă prin fosă spre zona de infiltraţie.
• 99% din materialele care intră în fosă sunt lichide, doar 0,1% sunt
solide.
• Capacităţi: de la 3000 litri în sus (pentru 4 persoane). pentru fiecare
persoană suplimentară se adaugă încă 1000 litri.
• Folosirea (în SUA) a distrugătoarelor de resturi alimentare creşte
proporţia de materiale solide.
• La ieşirea din bazinul etanş, există încă cca. 50-70 % din poluarea
iniţială a apelor uzate menajere.
• Un dispozitiv de tratament este aşadar obligatoriu a se prevedea în avalul
bazinului etanş.
• Pe lângă caracteristicile locuinţei deservite, se vor mai lua în considerare
şi alte condiţionări legate de teren, pentru a determina configuraţia
sistemului de epurare adecvat.
Instalarea fosei septice
- Bazinul se va instala cât mai aproape de locuinţă (maxim 10 m);
- Canalizarea între locuinţă şi bazin va avea o pantă cuprinsă între 2
% şi 4 %;
- Recipientul se va aşeza pe un pat de nisip, plan şi orizontal, de 0,10
m grosime;
- Se va respecta sensul de curgere al apei printr-un dispozitiv
Intrare/Ieşire;
- Umplerea lateralelor se va face în straturi succesive de nisip
compactat, concomitent cu umplerea bazinului cu apă curată;
- În cazul solurilor impermeabile sau al existenţei apei freatice, patul
de nisip de aşezare precum şi lateralele se vor executa cu nisip
stabilizat (amestec uscat 1 m3 de nisip cu 200 kg ciment), cu o
grosime de minim 0,20 m;
- Acoperirea finală se va face cu pământ vegetal, fără pietre.
- Plantaţiile de arbori sau arbuşti deasupra lucrării sunt interzise.
- Sunt interzise orice sarcini statice sau rulante deasupra lucrării.
- Accesul pentru întreţinere va fi respectat şi uşor reperabil
(capacele bazinului).
C. Dimensionarea bazinului etanş (metoda recomandată de
Banca Mondială)
V = Nr. Dormitoarelor locuinţei/pensiunii x 2 Persoane per
dormitor x 150 litri per persoană x 3 Zile.
Exemplu de calcul pentru o locuinţă cu 3 dormitoare :
V = 3 x 2 x 150 x 3 = 2.700 litri

D. Întreţinerea
Acest dispozitiv necesită o întreţinere riguroasă. Dacă nu există
recomandări speciale din partea fabricantului, regulamentele
prevăd o vidanjare la nivel constant la fiecare 4 ani (prelevarea
nămolurilor decantate, grăsimilor şi materiilor flotante). De
acest program de întreţinere depinde în mare măsură
funcţionarea întregului sistem de tratare.
 Configuraţii sau dispozitive de dispersare
• Dispersare la mică adâncime în sol natural. Recomandate
pentru sol permeabil (ne-fisurat, predominant nisipos sau sol
vegetal):
– Tranşee de dispersie
– Tranşee de dispersie în teren în pantă
– Pat de dispersie (sol predominant nisipos)

• Dispersare în sol reconstituit.

Recomandată pentru soluri prea permeabile (roci fisurate…): Filtru
cu nisip vertical ne-drenat (FND).
Recomandată pentru soluri impermeabile (argilă, lut) :Filtru cu
nisip vertical drenat (FD) sau Filtru cu zeoliţi (Filtru
compact)
Recomandată pentru soluri permeabile cu prezenţa de apă sau
soluri hidromorfe de mică adâncime: Movilă de infiltrare

• Evacuarea apelor tratate în emisar sau în puţ de infiltrare

Infiltrare de mică adâncime, în sol natural
Pentru sol permeabil
Condiţii
- Teren plat cu panta de maxim 2 % ;
- Sol permeabil, cu permeabilitatea
cuprinsă între 15 şi 500 mm/h ;
- Suprafaţa disponibilă, peste 200 m2;
- Absenţa apei freatice şi urme de
hidromorfie până la o adâncime de
1,50 m.
Solul este utilizat drept sistem
epurator şi nu ca mediu dispersant.
Punerea în operă
• Reţeaua de infiltrare subterană va fi
alimentată de un dispozitiv care să
asigure o repartizare egală a efluentului
în reţea: căminul de repartiţie şi ţevile
de distribuţie vor fi plasate la un nivel
care să permită aceasta.
Infiltrare de mică adâncime în sol natural
Pentru sol permeabil
Condiţii
- Teren plat cu panta de maxim 2%
- Sol permeabil, cu permeabilitatea
cuprinsă între 15 şi 500 mm/h ;
- Suprafaţa disponibilă, peste 200
m2;
- Absenţa apei freatice şi urme de
hidromorfie până la o adâncime de
1,50 m.
Solul este utilizat drept sistem
Punerea în operă
epurator şi nu ca mediu dispersant.
Reţeaua de infiltrare subterană va fi
alimentată de un dispozitiv care să asigure o
repartizare egală a efluentului în reţea:
căminul de repartiţie şi ţevile de distribuţie
vor fi plasate la un nivel care să permită
aceasta.
 Evacuarea apelor tratate în emisar
În cazul imposibilItăţii dispersiei apelor tratate în sol, poate fi
luată în considerare o evacuare într-un emisar de
suprafaţă. Este cazul FILTRULUI CU NISIP VERTCAL
DRENAT.
Orice evacuare de acest tip trebuie să fie cu titlu
excepţional. O ravenă nu poate fi considerată emisar
de suprafaţă.
Calitatea minimă impusă pentru apele evacuate este de 60
mg/l MS, 40 mg/l CBO5 şi 125 mg/l CCO-Cr, (conform H.g.
188/2002 modificată prin HG 352/2005, Art.5).
Dacă evacuarea către un emisar de suprafaţă nu poate fi
realizată, prin derogare se poate realiza evacuarea către
un puţ de infiltrare realizat conform unor prescripţii
tehnice.
Evacuările de ape, chiar tratate, în ravene, puţuri
perdante, puţuri dezafectate, cavităţi naturale sau
artificiale, sunt interzise.
Înălţimea totală a puţului de infiltrare este în funcţie de
cota de ieşire a apelor tratate, de dispozitivul de
tratare şi de profunzimea stratului de sol permeabil.
Acest dispozitiv va fi utilizat în cazul solurilor cu
capacitate redusă de infiltrare. Filtrul cu nisip
constituie sistemul epurator iar emisarul de suprafaţă
sau de adâncime constituie mediul de evacuare,
numai dacă calitatea efluentului tratat o permite.
Dacă evacuarea în emisar de suprafaţă nu este
realizabilă, evacuarea în puţ de infiltrare este supusă
unei autorizaţii speciale.
Puţ de infiltrare
Prevenirea si combaterea poluarii mediului in cresterea
intensiva a porcilor si pasarilor
I.P.P.C. si B.A.T.
 Agricultura – sursă de poluare a
mediului
• Utilizarea pesticidelor – reziduuri în
alimente
• Nitraţi în apele freatice
• Eutrofizarea apelor de suprafaţă
• Poluarea mediului dată de complexele de
îngrăşare a animalelor
 APELE UZATE PROVENIND DE LA FERME
(DE EX. DE PĂSĂRI)

Caracteristicile apelor uzate provenite din

fermele de pasari si abatoarele de pasari
sunt extrem de variate, in compozitia
acestora intrând:
• dejectii,
• resturi de furaje,
• continut gastric,
• sânge,
• fragmente de carne si intestine,
• grasimi,
• resturi de pene, etc.
 Măsuri de diminuare a impactului

Asupra apelor de suprafață :

• respectarea parametrilor de evacuare în stația
de epurare orășenească pentru apele
menajere;
• nu se vor evacua apele tehnologice și
menajere în canalele de scurgere;
• se vor lua măsuri de reducere a impurificării
apelor pluviale printr-un management
corespunzător al dejecțiilor; măsuri de
prevenire a evacuărilor necontrolate de ape
uzate în perioada de execuție a investiției;
• evitarea pierderilor accidentale de
produse petroliere pe sol și substanțe
chimice, prevederea de materiale
absorbante pentru scurgerile accidentale
atât în perioada de execuție a investiției
cât și în perioada de funcționare a fermei;
• monitorizarea periodică a apei evacuate.
 Asupra apelor subterane:
- construirea de rețele de canalizare și bazine
etanșe pentru prevenirea impurificării solului și apelor
subterane;
- se vor lua măsuri de reducere a impurificării
apelor pluviale printr-un management corespunzător
al dejecțiilor;
- măsuri de control intern și de service al
conductelor de alimentare cu apă și de canalizare,
precum și al conductelor, recipienților și rezervoarelor
prin care tranzitează, respectiv sunt depozitate
substanțele periculoase;
- monitorizarea periodică a apei subterane.
 
 Considerate categorii aparte de poluanți care
afectează mediul și implicit comunitățile umane,
poluanții de natură fizică și biologică pot genera
efecte de poluare grave ireversibile, în cazul în
care prezența acestora în mediu depășește limitele
de suportabilitate. Aceștia constituie în primul rând
factori de stres având și potențial poluator puternic.
Dat fiind specificul activității, există riscul
contaminării mediului cu germeni patogeni sau
apariția vreunui impact de natură biologică.
 Apar două aspecte de risc legate de
această activitate:
- apariția unor epizootii (epidemia la animale)
- apariția de zoonoze (boală infecțioasă sau
parazitară la animale, transmisibilă omului).
Creșterea păsărilor implică riscul apariției
unor epizootii. Modul de transmitere a bolilor
este extrem de complex, depinzând de tipul
agentului etiologic, de speciile de animale
respective și de factorii de mediu.
Acţiunile de decontaminare, dezinsecţie şi
deratizare reprezintă principalele măsuri care
se impun pentru prevenirea şi combaterea
nespecifică a vectorilor sau a
microorganismelor şi paraziţilor care pot
determina la om sau animale boli
transmisibile sau disconfort. În acest scop se
organizează până la 3 săptămâni de vid
sanitar după fiecare depopulare.
 PREVENIREA SI COMBATEREA
POLUARII LA O FERMA DE CURCANI
• Sistemul de creştere a păsărilor este la sol
pe aşternut permanent uscat. Soluţia
prezintă avantaje atât din punct de vedere
ecologic (obţinându-se deşeuri uscate),
cât şi din punct de vedere tehnologic,
pentru că se obţine o mai bună calitate a
cărnii. Principiul de bază în organizarea
producţiei din cadrul halelor de creştere a
păsărilor pentru carne este : totul plin,
totul gol.
Mirosul: provine din adăposturi și din
manipularea si stocarea dejecțiilor și depinde
de sistemul de hrănire, activitățile de întreținere
și organizare a fermei, compoziția dejecțiilor și
tehnicile folosite pentru manevrarea, încărcarea
și transportul dejecțiilor. O alimentație cu un
consum redus de proteine, reduce mirosul de
aproximativ 2,5 ori.