JURNALUL
ANNEI FRANK
Grigor Samira
Anne Frank, o fetiță evreică din Amsterdam, prime ște un
jurnal cu coperți albe și roșii în ziua de 12 iunie 1942, cu
prilejul aniversării vârstei de 13 ani. După o scurtă
introducere pe 12 iunie, ea începe s ă noteze primele
însemnări două zile mai târziu, descriindu-și familia și colegii
de școală, unele întâmplări școlare și flirtul cu Hello
Silberberg; ea menționează periodic schimb ările survenite în
viața evreilor după ocuparea Țărilor de Jos de către
Germania Nazistă (obligația de a purta Steaua lui David,
interdicția de a călători cu mijloacele de transport sau de a
se afla pe stradă în orele nopții, interdicția de a frecventa
teatrele, cinematografele, terenurile de sport sau alte locuri
de divertisment, obligarea elevilor evrei de a frecventa doar
școli evreiești etc.). Resimțind lipsa unor prieteni adev ăra ți,
fata decide pe 20 iunie 1942 s ă- și numeasc ă jurnalul „Kitty”,
dorind ca acesta să devină o prieten ă răbd ătoare c ăreia s ă îi
poată împărtăși cele mai intime gânduri și sentimente.
Jurnalul Annei Frank este o carte formată din fragmente dintr-un jurnal
intim în limba neerlandeză ținut de fetița evreică Anne Frank în cei doi ani cât
a stat ascunsă, împreună cu familia ei, în perioada ocupației naziste a Țărilor de
Jos.
Însemnările sunt realizate începând din 12 iunie 1942, înainte de mutarea familiei
Frank în ascunzătoare, și se întind pe aproape tot parcursul recluziunii forțate (6 iulie
1942 – 4 august 1944).[5] Cei opt locuitori ai Anexei Secrete (patru membri ai familiei
Frank și alți patru cunoscuți evrei) au fost arestați în 4 august 1944, iar Anne Frank a
murit de tifos în lagărul de concentrare Bergen-Belsen la începutul anului 1945.[6]
Jurnalul a fost salvat de secretara Miep Gies, care l-a dat tatălui Annei, Otto Frank,
singurul supraviețuitor cunoscut al familiei, imediat după încheierea războiului.[
Publicat pentru prima dată în 1947 sub titlul Het
Achterhuis. Dagboekbrieven van 14 Juni 1942 – 1
Augustus 1944 (Anexa secretă. Note de jurnal din 14
iunie 1942 – 1 august 1944) de editura
Contact din Amsterdam, jurnalul a beneficiat de o
atenție sporită din partea publicului și a criticilor literari
odată cu publicarea în 1952 a traducerii sale în limba
engleză Anne Frank: The Diary of a Young Girl de către
editurile Vallentine, Mitchell & Co. (Marea Britanie)
și Doubleday & Company (SUA). Versiunea publicată
este o combinație între versiunea originală a jurnalului
și versiunea refăcută ulterior de Anne Frank.
Popularitatea sa a inspirat piesa Jurnalul Annei
Frank (1955) scrisă de soții Frances
Goodrich și Albert Hackett, care au adaptat-o apoi
pentru filmul omonim din 1959. Cartea a fost
publicată în peste 70 de limbi străine și este inclusă
în mai multe liste ale celor mai bune cărți publicate
în secolul al XX-lea.
Dreptul de autor asupra versiunii în limba neerlandeză a
jurnalului, publicat în 1947, a expirat la 1 ianuarie 2016, la
70 de ani după moartea autoarei, ca urmare a unei norme
generale ce reglementează legislația drepturilor de autor în
țările Uniunii [Link]ă această dată, versiunea
originală în limba neerlandeză a devenit disponibilă
online, dar Fondul Anne Frank (fundația elvețiană care
deține drepturile de autor) a anunțat că drepturile de autor
sunt încă în vigoare deoarece Otto Frank ar fi coautorul
legal al jurnalului ca urmare a combinării însemnărilor din
ambele versiuni ale jurnalului (care erau incomplete și
parțial suprapuse) și transformarea acestora într-un „fel de
colaj”.
În anul 2009 organizația internațională UNESCO a inclus manuscrisele Jurnalului Annei
Frank în Registrul Memoria Lumii a documentelor cu o valoare universală excepțională.