Cântecul lui Roland
Descoperirea manuscrisului
Henri Monin a descoperit în 1832 un poem numit La Chanson de
Roland în biblioteca regelui. Francisque Michel a publicat o primă
ediție a textului în 1837, care era bazată pe un alt manuscris păstrat
la biblioteca din Oxford, în Anglia. Pe urmă, alte manuscrise au fost
descoperite la Veneția, la Versailles, la Lyon și la Cambridge.
Totuși, manuscrisul de la Oxford prezintă cea mai mare autoritate.
El a fost scris de mâna unui scrib anglo-normand și datează din
jurul anului 1170.
Subiectul operei
Poemul se întemeiază pe un incident istoric mărunt, bătălia de
la Roncesvalles din 15 august 778, când ariergarda francilor
lui Carol cel Mare, aflat în retragere, a fost atacată de basci și
nimicită. În această luptă, descrisă de biograful Éginhard
în Viața lui Carol cel Mare (scrisă în jurul anului 830), se
spune că oștenii din ariergardă, traversând niște trecători
primejdioase, au fost prinși de basci în ambuscadă,
împingându-i într-o vale și ucigându-i pe toți pentru jaf.
Printre dânșii, se afla și un anume „Hruodland, prefect al
mărcii Bretaniei.
Poemul nu este o reprezentare fidelă a realității. Autorul
pornește de la un fapt istoric concret, dar nu se socotește dator
să-l urmeze în mod strict. Roland este considerat nepotul lui
Carol, bascii sunt considerați sarazini, iar Carol, în loc să-și
continue drumul spre nord pentru a-i supune
pe saxonii răsculați în lipsa sa, se întoarce în Spania să
răzbune moartea cavalerilor lui. Autorul poemului nu avea
nici cunoștințe despre islam, reprezentat ca o religie idolatrică,
nici despre basci. De fapt, expediția lui Carol a fost dusă în
contra creștinilor basci. Francii au comis nelegiuiri mai ales
împotriva femeilor, ceea ce a revoltat populația locală. Cu
toate că o parte a armatei îi fusese nimicită la Roncesvalles,
Personajele Cântecului
Ganelon
Oliwier
Regele Marsile
Blancandrin
Carol cel Mare
Baligant
Bramimonde
Naimonâ
Turpin
Roland
Tema operei
Acest poem epic este un exemplu de cântec de gesta, o
specie literară ce a înflorit între secolele al XI-lea și al XIV-
lea și care proslăvește faptele de vitejie, onoarea și credința.