RUJETUL
Boală infecțioasă, septicemică, frecventă la porc,
dar și la alte mamifere, păsări și om, produsă de
[Link], caracterizată prin hipertermie, tulburări
generale grave, leziuni cutanate.
Istoric:
1878 – KOCH – bacilul septicemiei șoarecelui, nu
face corelație cu boala de la porc
1882 – PASTEUR – izolează, dar nu în cultură
pură;
1885 – LOFLER – identifică cele două izolate,
denumește boala;
TREVISANN - [Link]
1909 – ROSENBACH – Erizipeloid
1989 – LECLAINCHE – ser pe cal
1993 – LORENZ – ser pe porc
Răspândire și importanță economică
- pe tot globul, frecventă în țările temperate;
- Europa – enzootie în lunile calde;
- Nordul Africii, Asia – zone limitrofe oceanice –
pește;
- Australia și Noua Zeelandă – miei, oi;
- America de Nord – 1920 – 1930 – porci, curci
- Listată OIE
Etiologie: Erysipelotrix insidiosa (Erysipelotrix
rhusiopathiae)
Morfologie: bacil fin, scurt, subțire, 1-2 µm/0,3 µm; grupat în
perechi, filamente
Tinctorialitate: G labil (G+); aerob
Medii uzuale:
bulion – turbiditate uniformă
la agitare = fum; depozit vechi = filament
agar – colonii mici, punctiforme, cenușii – albicioase, aderente
Sensibilitate:
- în culturi – 6 luni;
-în carne – 4 luni - sărare și afumare; 25 ore – în bucăți de
25 cm la fierbere,
- în cadavre, putrefacție - 7 luni;
- în sol și ape stagnante - 9 luni.
- 70oC – 5-10 min; soare – 12-14 zile;
penicilină, tetraciclină,
rezista la polimixină, neomicina, kanamicină,
dezinfectante uzuale – 5-15 min: NaOH (5%), formol (2%),
fenol (5%), clorură de var (1%)
Rezistă la alcool şi apă oxigenată
EPIDEMIOLOGIE (I)
Receptivitate
porcul: vârsta, rasa, individ, sex;
- alte mamifere: ovine, taurine, cabaline tinere; mamifere sălbatice;
- păsări: curci, pui găină, raţă, fazan, porumbel, papagal, prepeliţă;
- animale de laborator: şoarece şi porumbel.
Factori de risc: - stres alimentar şi termic;
- intoxicaţia subclinică cu aflatoxine
EPIDEMIOLOGIE (II)
Surse de infecţie
primare: - portaj în tonsile 30 – 60% din porcii clinic sănătoşi;
- animale cu septicemie: fecale, urină, salivă, jetaj;
secundare: hrană, apă, aşternut, sol;
alte specii sursă : rozătoare (½ din vectorii animaţi), peştii;
Vectori: insecte şi larve de strongili.
Căi de transmitere: - autoinfecţie; digestivă, mai rar cutanată;
- prin pielea scarificată – experimental.
Dinamica epidemiologica:
- sursa endogenă: sporadico-enzootică fără tendinţă de difuzare;
- surse exogene: contagiu enzoo-epizootic staţionar, apare
periodic în gospodăriile populaţiei.
FORMA SEPTICEMICĂ
A) SUPRAACUTĂ, RARĂ
- hipertermie (42oC şi peste);
- tulburări generale: inapetenţă, abatere,
decubit, hiperemia mucoaselor, fără
modificări cutanate, “rujet alb”;
- 12-24 ore, mortalitate de 100%.
B) ACUTĂ
- peste 42oC + sindrom febril grav;
- tulburări digestive discrete (vomizări,
constipații, diaree);
- după 24-48 de ore apare eritemul
cutanat;
- insuficienţă cardiacă şi respiratorie →
edem pulmonar, cianoză;
- mortalitate 80 – 90%, cronicizări.
FORMA CUTANATĂ SUBACUTĂ
- debut mai discret;
- urticaria – persistă 3-12 zile în regiunile cu piele groasă;
- durata evoluției: 8 – 18 zile
- se finalizează prin :
- vindecare
- septicemie
- cronicizare.
FORMA CRONICĂ
-Cardiacă: slăbire, dispnee, tuse
-Articulară
- Cutanată.
Rujet – leziuni cutanate
Tabloul lezional
FORMA SUPRAACUTĂ: diateză hemoragică, splenită
hiperplastică;
FORMA ACUTĂ: dermatită eritematoasă, hipertrofie şi congestie
sistem limfatic, splenită hiperplastică, glomerulo-nefrită
hemoragică, gastroenterită hemoragică, edem + congestie
pulmonară, exsudate în cavităţi, peteşii seroase.
FORMA CUTANATĂ SUBACUTĂ: dermatită urticariformă.
FORMA CRONICĂ: endocardită vegetantă, tromboendocardită
ulceroasă, congestii pasive, edeme declive, gangrena uscată a
pielii, artrite, necroze cartilaje, proliferări – vegetaţii membranare.
Proliferări cu aspect conopidiform la nivelul
valvelor cardiace (endocardită) ca urmare a
cronicizării rujetului
Eroziuni cartilaginoase severe,
consecinţă a rujetului
Rujet – carcasă cu leziuni cutanate
Rujet la purcel avortat – leziuni cutanate multifocale
DIAGNOSTICUL
Diferenţial: pesta porcină, salmoneloza, pasteureloza, antraxul,
şoc caloric, intoxicaţii.
Material patologic: rinichi, splină, ficat, oase lungi – de la animale formă acută
tonsile, lnn – de la animale aparent sănătoase
de prezumţie: epidemiologic, clinic, lezional;
de confirmare: bacteriologic (frotiu, izolare)
patogenitatea* (şoarece şi porumbel):
* tulpina VR2 (-) şoarece, (+) porumbel
Erysipelothrix rhusiopathiae –Cultură, agar+sânge
Erysipelothrix rhusiopathiae –
Frotiuri din cultură, coloratie Gram
TRATAMENT
ser + antibiotice
Ser: i.v. sau i.p. 0,5-1 ml/kg viu cu repetare la 24 ore
Penicilină 2000 – 4000 UI/kg viu, tratament simptomatic.
Seroterapie şi/sau vaccinare de necesitate.
[Link] este [Link]ă la penicilină.
La animale în faza acută – administrare penicilină x 2/zi, 3 zile.
Alternativ, se mai poate interveni cu penicilină retard - doză unică
(astfel încât să acopere 48 de ore de tratament) şi apoi repetată.
Administrare i.m - 1ml per 10kg (300,000iu/ml).
Seroterapie simultan cu antibioterapia
Ameliorarea stării – în cca.24-36 de ore
Dacă boala se declanşează într-un efectiv nevaccinat -
seroterapie şi/sau vaccinare de necesitate
C MANAGEMENTUL CONTROLULUI ŞI PROFILAXIEI - MĂSURI
O
N Combatere şi profilaxie
T
R Combatere
O Boală declarabilă şi supusă măsurilor de carantină de
L gradul II.
Ş Dacă un vier este febril + prezintă leziuni cutanate -
I
excludere de la reproducţie min. 4 săpt. + tratament aplicat
de urgenţă.
P
R
Se recomandă utilizarea la montă a animalelor care nu au fost infectate (nu
O
au avut boala) sau utilizarea IA (inseminare artificială).
F Carantină profilactică 30 zile înainte de introducerea animalelor recent
I achiziţionate în efectiv.
L
A Vaccinarea tuturor masculilor şi a vierilor tineri de două ori,
X la interval de două/patru săpt. (urmând instrucţiunile
I
producătorilor) de la vârsta de 14 săpt.
E
C
O
Profilaxie
N Următoarele acţiuni pot fi considerate predispozante:
T mişcarea animalelor – lotizarea - după dispariţia Ac maternali.
R
O furaj cu micotoxine (++aflatoxina).
L
stres termic, alimentar.
Ş parazitismul intern – ([Link]) porţi de intrare
I intestinale.
P popularea adăposturilor în mod continuu, fără aplicarea
R măsurii “totul plin-totul gol”
O
F proceduri periodice de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare.
I
L prezenţa altor patogeni în efectiv- PRRS sau SI (swine
A influenza).
X
I
E
C
O
N
T dacă izbucneşte un focar în ciuda măsurilor de vaccinare
R aplicate, poate fi vorba de contaminarea mediului – prin apă,
O hrană, fecale, excreţii/secreţii etc. Se asigurară igiena în
L adăpost şi aplicarea măsurilor tip “totul plin-totul gol”.
Ş
I boala poate să apară la animalele vaccinate fie datorită
presiunii mediului (prea mare), animalul a fost “sarit” la
P
vaccinare, vaccinul nu s-a administrat corect, vaccinul nu a
R
O
acoperit şi tulpina respectivă, nu a fost stocat într-un mediu
F corespunzător etc.
I
L
A
X
I
E
La OM:
Boala (erisipeloidul lui Baker-Rosenbach) se întâlneşte la anumite categorii
profesionale – contact direct cu animalul sau prin produsele acestora:
- măcelari
- îngrijitorii din fermele de porci
- zootehnişti
- piscicultori
Incubaţie: 10-14 zile
Rosenbach – consecinţa inoculării bacilului în ţesut subcutanat
La locul inoculării apare o papulă dureroasă cu tendinţă la extinderea în suprafaţă
-Evoluţie: vindecare spontană, sau:
- limfangită şi limfadenită
-infecţie sistemică cu febră şi flictene la locul inoculării
-sepsis şi endocardită
Erizipeloid – papule dureroase, însoţite de edem,
hiperemie şi prurit la nivelul pielii