Cutremure

 Seism sau Cutremur sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau

în vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin
roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o
activitate vulcanică.
 Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care
provoacă daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec
neobservate și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.
Cutremurul de pământ

 Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu

ajutorul unui aparat de înregistrare a cutremurului s-a constatat că aceste mișcări
ale scoarței pământului au un centru în adâncime de propagare circulară a undelor
seismice. Punctul de la suprafață, (situat deasupra hipocentrului), în care se
măsoară intensitatea cutremurului este numit epicentru.
 De aceea intensitatea cutremurului este definită nu numai de intensitatea și
direcția de propagare a undelor, ci și de profunzimea hipocentrului (adâncimi
măsurate până la 700 km). Intensitatea cutremurului, măsurată în epicentru, va fi
cu atât mai mare cu cât hipocentrul este mai aproape de suprafață.
 La un cutremur se pot deosebi mișcări orizontale, verticale și de torsiune. În funcție
de cauzele care le produc, se deosebesc: cutremure tectonice, cutremure
vulcanice și cutremure de prăbușire.
Distribuția cutremurelor
 Harta seismicității evidențiază teritoriile în care seismele se manifestă puternic și
frecvent:
• centura de foc a Pacificului, căreia îi revin circa 80% din cutremurele puternice
globale și 90% din toată energia seismică anuală
• brâul Mediteranean-Himalaian, care cuprinde și munții Carpați cu zona
seismogenă Vrancea
 Celelalte zone seismice, Oceanul Atlantic, partea interioară a Oceanului Pacific,
Riftul Est-African ș.a. au o activitate seismică mai redusă.
 Țara cu cele mai frecvente cutremure este Japonia. Cele mai puternice cutremure
din România își au focarul în munții Vrancei, fiind produse de mișcări ale scoarței
terestre.
 Există și zone unde cutremurele nu se produc. Aceste zone, numite aseismice sunt
următoarele: scutul baltic, canadian, brazilian, african, australian, platforma rusă, 
Groenlanda ș.a..
Cauzele producerii cutremurelor

 Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:

 1. Naturale:
• deplasarea plăcilor tectonice
• erupții vulcanice
• impactul cu meteoriți
 2. Antropice ( non-seismice)
• mijloacele de transport(produc minicutremure)
• explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
• edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)
Producerea cutremurelor

 În momentul în care se declanșează cutremurul, din epicentru, adică din punctul

situat deasupra vetrei cutremurului, vor porni unde de șoc. Primele valuri care vor
porni se numesc unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care
se propagă asemănător cu undele sonore: produc mișcări în sens înainte – înapoi,
în direcția de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau
undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe direcția de
mers. Al treilea tip de unde, undele de suprafață, provoacă unduirea solului și
accentuează efectul distrugător al undelor secundare.
. Unda P :

• este o undă longitudinală, de compresie

• determină mișcarea particulelor solului paralel cu direcția de propagare
• unda se deplasează prin compresie-dilatare în direcția de mers
• amplitudinea acestei unde este direct proporțională cu magnitudinea (energia
cutremurului)
• este percepută la suprafață de către oameni ca pe o săltare, un mic șoc în plan
vertical
• nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conține (transportă)
aproximativ 20% din energia totală a cutremurului
Unda S :

• este o undă transversală, de forfecare

• determină mișcarea particulelor solului perpendicular (transversal) față de direcția de
propagare
• deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui șarpe (mișcări ondulatorii stânga-
dreapta față de direcția de înaintare)
• este resimțită la suprafață sub forma unei mișcări de forfecare, de balans în plan orizontal
• este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului
• determină distrugeri proporționale cu magnitudinea cutremurului și cu durata de oscilație
• clădirile cad datorită intrării în rezonanță a frecvenței proprii de oscilație a structurii clădirii cu
frecvența undei incidente, în acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat .
 Suprafața globului este divizată în plăci tectonice. În timpul deplasării lor, acestea
inevitabil vor întâlni alte plăci tectonice în cale. Când două plăci se întâlnesc, își
lovesc și își deformează marginile astfel:

• 1. Margini divergente
 Dacă se întâlnesc două plăci a căror margini sunt formate din crustă oceanică și care se mișcă depărtându-se una de
alta, în spațiul care apare, iese la suprafață roca încinsă din manta, formându-se vulcani. Această rocă încinsă se
răcește în apa oceanului, se întărește și duce la formarea unei noi cruste oceanice. Ea împinge cele două plăci
forțându-le să se depărteze ducând la apariția cutremurelor în locul respectiv. Locul în care acest fenomen apare se
numește zonă de divergență.
• [Link] convergente
 Când două plăci se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul de
cruste de la marginea plăcilor care se ciocnesc. Astfel: - dacă se ciocnește o placă oceanică de una continentală, cea
oceanică, fiind mai subțire și mai densă va fi forțată să intre sub cea continentală care este mai ușoară și mai groasă.
Aici apare fenomenul de subducție . Crăpătura scoarței pe unde placa pătrunde în manta se numește fosă. -când se
ciocnesc 2 plăci oceanice, de asemenea una poate fi împinsă sub cealaltă. -când se ciocnesc două plăci continentale,
se creează arii de munți pentru că marginile care se ciocnesc se vor încreți, se vor compresa și vor fi împinse la
suprafață. Acesta este procesul formării munților prin încrețire (ex.: Himalaya). Zona în care două plăci se ciocnesc se
numește zonă de convergență.
• 3.Când plăcile tectonice trec unele pe lângă altele ele vor aluneca, se vor lipi, se vor freca una de alta ducând la
apariția unei presiuni care va face ca plăcile să se zguduie, să se smucească formând cutremure.
Măsurarea cutremurelor

 Amploarea efectelor cutremurelor de pământ poate fi exprimată în două modalități:

• calitativ, prin intermediul intensității seismice, a intensității distrugerilor cauzate de
acestea, care diferă de la un amplasament la altul, fiind dependentă de distanța
față de epicentru și de condițiile locale de amplasament;
• cantitativ, prin intermediul magnitudinii, o măsură a energiei eliberate de un
cutremur, o valoare unică pentru un eveniment seismic, având la bază o
măsurătoare instrumentată.