Determinarea pH-ului

• Definitii:
• pH- ul este prescurtarea de la "pondus hydrogenii". Notiunea a
fost introdusa de catre omul de stiinta danez S.P.L. Sorensen, in
anul 1909, pentru a exprima concentratii mici de ioni de hidrogen
si a fost definita ca logaritmul zecimal cu semn schimbat
al concentratiei (activitatii) ionilor de hidrogen.
• Majoritatea reactiilor chimice si biologice sunt insa guvernate
de activitatea ionior de hidrogen.
• Acesta definitie este in stransa legatura cu definitia operationala
a pH-ului, care se exprima in mod curent prin folosirea unui
electrod normal de hidrogen si a solutiilor tampon standardizate.
• Valoare a pH-ului : Logaritmul zecimal negativ al
raportului hidrogen molar – activitate ionică (aH)
• pH= -lg aH = -lg ( mH γH / m°)
• în care:
• aH – activitatea relativă a ionilor de hidrogen ( în bază
molală)
• γH – coeficientul activităţii molale a ionilor de
hidrogen la mH
• mH – molalitatea ionilor de hidrogen, în mol per
kilogram
• m° - molalitate standard
• Soluţii tampon – Soluţiile tampon denumite şi sisteme tampon sunt
soluţii policomponente ce prezintă proprietatea de a-şi menţine
constantă valoarea pH-ului atunci când se adaugă volume limitate de
baze sau acizi. Soluţiile tampon pot fi preparate în laborator sau
achiziţionate din comerţ, pe baza lor efectuându-se etalonarea pH-
metrului.
• Domeniu de lucru: Interval stabilit experimental şi verificat statistic
prin etalonarea procedurii, situat între concentraţia sau masa cea
mai mică şi concentraţia sau masa cea mai mare. Limita unui
domeniu de lucru care se situează cel mai jos posibil este limita de
cuantificare a unei metode analitice.
• Etalonare: ansamblul de operaţii prin care se stabileşte, în condiţii
specificate, relaţia dintre valorile indicate de un aparat de măsurare
sau de către un sistem de măsurare, cu valorile prezentate de către
un etalon de referinţă.
• Masurarea pH-ului
• pH-ul este masurat cu ajutorul unui aranjament de
doi electrozi: un electrod de lucru (indicator) si un
electrod de referinta, sau un electrod combinat ce
poate indeplini ambele functii.
• Cand cei doi electrozi sunt introdusi in solutie se
formeaza o mica celula galvanica al carei potential
este dependent de ambii electrozi.
• Conditiile ideale de masura se indeplinesc atunci cand
numai potentialul electrodului de lucru variaza la
modificarea pH-ului, in timp ce potentialul
electrodului de referinta ramane constant.
 Constructia electrodului
In figura 2  se prezinta electrodul de sticla tipic si un electrod de referinta de calomel
• Atat structura membranei de sticla a electrodului de sticla,
sensibila la variatii de pH, cat si compozitia solutiei tampon
interne au influenta asupra potentialului dezvoltat.
• Raspunsul electrodului consta in diferenta de potential
dintre suprafata interioara si cea exterioara a membranei
de sticla. Acesta tensiune este proportionala cu diferenta
de pH dintre solutia interna si cea a probei de masurat.
Potentialul electrodului este determinat de schimbul de
ioni de H+ intre membrana de sticla si proba, schimb ce este
dependent de concentratiile ionilor de H+ din cele doua
solutii. Daca structura membranei de sticla nu este
uniforma se poate dezvolta un potential asimetric chiar
daca pH-ul este acelasi la ambele suprafete.
 • Electrodul de referinta poate fi un electrod argint/clorura de
argint -Ag/AgCl reversibil in raport cu Cl-, format din Ag aflat in
contact cu sarea sa greu solubila AgCl si imersat in solutie saturata
de KCl. Jonctiunea lichida, contactul cu solutia de masurat, este
realizata prin materialul ceramic poros. Deoarece expunerea
prelungita la lumina intensa poate deteriora electrodul prin
reducerea AgCl la Ag, acesta se introduce intr-o manta de sticla
rosie. Activitatea ionilor de argint intr-o solutie saturata de AgCl este
dictata de solubilitatea acestui compus ce poate fi caracterizata
cantitativ prin constanta produsului de solubilitate. Potentialul
electrodului este determinat de produsul de solubilitate al clorurii de
argint si concentratia solutiei de KCl si din acesta cauza este constant.
 • Un electrod de referinta similar este electrodul de
mercur/clorura mercuroasa (calomel). Un astfel de electrod nu
este potrivit atunci cand au loc variatii de temperatura sau la
temperaturi care depasesc 60 C.
• Potentialul electrodului de referinta trebuie sa fie constant
indiferent de solutia in care este imersat. Acesta situatie ideala
apare daca transportul prin porii materialului ceramic implica
numai ionii K+ si Cl-si daca acestia au aceeasi mobilitate.
Acesta este cazul majoritatii probelor, in domeniul de pH 1-13
si daca se foloseste o punte de sare ce contine KCl 3M. In
cazul in care nu se indeplineste acesta situatie optima se
creaza asa numitul potential de jonctiune lichida.
 •Electrozi de sticla
• Electrozii de sticla sunt disponibili in diferite forme si sunt de diferite
lungimi, astfel incat sa se potriveasca intr-un numar mare de aplicatii. Exista
electrozi foarte subtiri de tip lance, electrozi cu membrana plata pentru
masuratori de suprafata si asa mai departe. Forma , marimea si tipul
electrodului de referinta intern poate varia, ca si compozitia membranei de
sticla. Compozitia membranei de sticla, sensibila la variatiile de pH, determina
potentialul electrodului, timpul de raspuns si sensibilitatea la alti ioni, altii
decat H+. Ionii de sodiu, litiu si, intr-o mai mica masura, ionii de potasiu pot
interfera la valori mai mari de pH (>pH 11). Aceasta interferenta este
denumita eroare de alcalinitate. Daca ionii de sodiu sunt in numar prea mare
fata de ionii de hidrogen, acestia pot patrunde in membrana de sticla. Aceasta
inseamna ca electrodul va detecta concentratii ionice mai mari (datorate in
realitate Na + si nu H+) iar pH-metrul va inregistra o valoare de pH mai mica
decat cea reala.
• Electrozii de sticla prezinta doua dezavantaje. Unul este
ca solutiile de masura pot deteriora membrana de sticla
si cel de al doilea este ca acesta membrana se poate
sparge. Cea mai utilizata alternativa a electrodului de
sticla este electrodul de stibiu. Stratul subtire de oxid
format la suprafata stibiului metalic este sensibil la pH.
• Electrozi de referinta
• Exista diversi electrozi de referinta care difera prin:
• Constructia jonctiunii lichide
• Compozitia puntii de sare
• Compozitia electrochimica a electrodului
• Cel mai obisnuit tip de jonctiune lichida este formata din
sticla poroasa (frita). Depinzand de aplicatie se pot folosi
si alte tipuri, cum ar fi: jonctiuni ceramice circulare,
jonctiuni tip manson sau o jonctiune deschisa printr-un
tub subtire de sticla. Acestea pot asigura un flux mai mare
al solutiei puntii de sare, care este benefic atunci cand se
masoara solutii cu tarii ionice foarte mari sau foarte mici.
Anumite probe si solutii tampon, de exemplu, tampon
TRIS sau solutiile tulburi cer astfel de jonctiuni lichide.
• In fig. 4 sunt prezentate 4 tipuri diferite de jonctiuni
lichide. Este indicat , de asemenea, si modul tipic de
curgere al solutiei de KCl.
• KCl nu poate fi utilizat ca solutie pentru puntea de sare daca:
• Interfera cu solutia de masurat
• Exista riscul de a se bloca jonctiunea lichida datorita precipitarii
• Este nemiscibil cu proba
• Electrozi combinati
• Deoarece este mai simplu sa se manuiasca un electrod in locul a doi
electrozi, electrozii combinati sunt foarte utilizati. Electrodul de sticla si
electrodul de referinta sunt usor de construit intr-o singura entitate.
Astfel cei doi electrozi se afla la aceeasi temperatura in timpul operarii.
• Constructia optima pentru a se asigura temperatura egala pentru ambii
electrozi este cea a electrozilor combinati cu legare simetrica a
electrozilor. In aceste cazuri electrodul intern al electrodului de sticla
este de acelasi tip (Ag/AgCl) si de aceleeasi dimensiuni ca si electrodul
de referinta, iar solutiile interne sunt identice (solutii saturate cu KCl).
• Alegerea electrodului potrivit
• Alegerea unei dimensiuni potrivite pentru electrod este dependenta de
cantitatea de proba si de dimensiunea vasului ce trebuie folosit pentru
masurare. Daca electrozii vor fi folositi in conditii dure cele mai potrivite
tipuri sunt cele cu tija din plastic si cu capac de protectie. Daca
masuratorile se vor face direct la suprafata este necesar un electrod plat,
si asa mai departe.
• Masuratorile la temperaturi ridicate restrictioneaza alegerea electrodului
avand in vedere faptul ca numai anumite sisteme electrochimice sunt
stabile la temperaturi ridicate. Electrodul de calomel, de exemplu, nu
poate rezista la temperaturi peste 60ºC. In acest caz electrodul de
calomel poate fi inlocuit cu un electrod de referinta Ag/AgCl.
• Temperatura scazuta prelungeste timpul de raspuns al electrozilor. Un
timp de raspuns lung este de obicei cauzat de rezistenta electrica mare a
membranei, care apare la membrane mici sau subtiri si la compozitii ale
sticlei care sunt rezistente la solutii alcaline.
• Pentru valori mari de pH si solutii saline concentrate se folosesc electrozi cu
membrane de sticla rezistente la solutii alcaline. In celelalte cazuri trebuie sa se
foloseasca un electrod cu membrana de sticla cu compozitie standard.
Cand se fac masuratori in emulsii sau solutii lipidice este importanta alegerea
corecta a jonctiunii lichide. Este, de asemenea, important ca jonctiunea lichida sa
poata fi inlocuita si curatata usor. Din acesta cauza sunt recomandate jonctiunile
lichide deschise sau jonctiunile cu manson. Aceste tipuri de jonctiuni pot fi folosite ,
in unele cazuri, si pentru masuratori in solutii neapoase. De obicei este preferabil sa
se foloseasca o punte de sare ce contine clorura de litiu. LiCl este solubila in multe
medii organice in timp ce KCl are solubilitate limitata in medii neapoase.
• In cazul in care clorura poate interfera/ contamina trebuie folosit un electrod acarui
referinta este lipsita de clorura (de exemplu Hg/Hg 2SO4 cu punte de sare de K2SO4),
sau un electrod de referinta cu constructie dubla a puntii de sare.
Masuratorile de pH in apa pura si alte solutii cu tarie ionica mica pot cauza
[Link] trebuie sa se evite contaminarea solutiei de masura este necesar un
flux mare de KCl pentru a minimiza potentialul jonctiunii lichide. Sunt recomandate,
de aceea, jonctiunile circulare. Pot fi utilizate si jonctiunile cu manson, desi
potentialele lor sunt mai putin stabile.
• Intretinerea electrodului
• Intretinerea corespunzatoare a electrodului asigura:
• Un raspuns rapid
• Masuratori mult mai sigure
• Un timp de viata mai lung.
• Electrodul de sticla si electrodul de referinta trebuie intretinuti diferit
si de aceea sunt prezentati separat. Informatiile referitoare la electrozii
de sticla si de referinta sunt aplicabile si la electrozii combinati.
• Membrana de sticla trebuie mereu curatata. Pentru masuratori in
solutii apoase este suficienta clatirea cu apa distilata. Este benefica si
clatirea, o data pe saptamana, cu o solutie putin concentrata de
detergent. Masurartorile realizate in solutii ce contin grasimi sau
proteine necesita agenti de curatare mai puternici, cum ar fi o solutie
alcalina de hipoclorit.
• Intre masuratori electrodul de sticla trebuie sa fie pastrat in apa distilata
sau intr-un tampon slab acid. Utilizarea prelungita in solutii puternic
alcaline sau chiar in solutii mai putin concentrate de acid fluorhidric
reduce foarte mult durata de viata a electrodului deoarece membrana de
sticla se va dizolva in timp.
Electrozii combinati trebuie pastrati, imersati in solutie de
reumplere. In cazul in care electrodul nu se utilizeaza doua saptamani
sau o perioada si mai mare este recomandata o pastrare uscata, iar
inainte de o noua folosire trebuie foarte bine umectat.
• Pentru ca in jurul membranei sensibile la pH sa se formeze un strat stabil
si hidratat de sticla, inainte cu cateva ore de utilizare un electrod uscat
sau unul nou trebuie sa fie inmuiat in apa distilata. Un timp de raspuns
normal va fi obtinut dupa aproximativ 24 ore, dar pentru electrozii mici
este necesara o perioada de inmuiere mai lunga. Daca este necesar sa se
realizeze masuratori inainte de aceasta perioada calibrarile trebuie sa fie
repetate mai des datorita drifturilor de potential.
• In solutiile apoase functionarea electrodului de sticla depinde
de hidratarea stratului de sticla care se realizeaza la suprafata
membranei sensibile la variatiile de pH in momentul inmuierii
si masurarii. Sunt posibile masuratori si in medii neapoase sau
in solutii partial neapoase atata timp cat electrodul este
frecvent rehidratat, adica inmuiat in apa sau in solutie tampon
acid. Intre masuratorile intr-un solvent neapos care este
nemiscibil cu apa si inainte de inmuiere, electrodul trebuie mai
intai clatit cu un solvent care este miscibil atat cu apa cat si cu
solventul neapos inainte de clatirea finala cu apa.
•
Datorita curentilor extrem de mici care trec prin electrodul de
sticla , cablul, mufa si conectorii trebuie sa fie mentinuti uscati,
pentru a se obtine masuratori cat mai precise.
• Durata de viata a electrodului de sticla depinde de un numar mare de
factori a caror istorie dau fiecarui electrod o individualitate proprie.
Intretinerea corespunzatoare ii prelungeste durata de viata, in timp ce
temperaturile ridicate, solutiile alcaline, lovirile repetate cat si o
intretinerea defectuoasa ii reduc timpul de viata al [Link],
compozitia membranei de sticla se deterioreaza in timp chiar si in timpul
pastrarii intr-un mediu uscat. Electrodul standard de sticla poate functiona
foarte bine timp de un an sau doi. 
•
Este, de asemenea important ca si electrodul de referinta sa fie mentinut
curat. Se poate spune ca majoritatea problemelor de electrod sunt
datorate electrodului de referinta. Acesta poate fi clatit cu aceleasi solutii
ca si cele folosite pentru electrodul de sticla.
• Daca se respecta recomandarile de mai sus se poate realiza usor o calibrare
adecvata. Daca acest lucru nu se intampla electrodul trebuie schimbat sau
examinat mult mai atent. Timpul de raspuns al electrodului poate fi
verificat in timpul calibrarii.
• Citirile de pH in doua solutii tampon trebuie sa fie
stabile timp de aproximativ un minut altfel, starea
de functionare a electrodului este neadecvata.
• In cazul in care se observa o diferenta mare intre
doua calibrari succesive se recomanda staruitor sa
se noteze valoarea de zero a pH-ului si sensibilitatea
dupa fiecare calibrare.
• Solutii Tampon
• Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru
este necesara o calibrare. In acest scop trebuie
folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. Astfel de
solutii se numesc solutii tampon.
• Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie
sa fie foarte pure si stabile, valorile pH-ului sa fie bine
stabile, iar potentialul jonctiunii lichide trebuie sa fie de
acelasi ordin de marime cu cel al solutiei de determinat.
Deoarece aceste cerinte sunt, in parte, contradictorii s-au
stabilit 2 serii de solutii tampon: asa numitele tampoane
tehnice cu o capacitate de tamponare mare si tampoanele
cu o capacitate de tamponare mai mica, care asigura o
mai buna precizie deoarece sunt in conformitate cu
definitia pH-ului.
• Trebuie mentionat faptul ca in ultimul timp solutiile
tampon sunt standardizate si se achizitioneaza in acest
mod.
• Calibrarea
• Electrozii nu pot fi produsi cu caracteristici identice. Valoarea de
zero a pH-ului si sensibilitatea pot varia in timp si , de
asemenea, variaza de la un producator la altul. Calibrarea este
operatia prin care se acordeaza pH-metrul la caracteristicile
electrozilor. Procedura de calibrare este in general realizata prin
masurarea pH-ului in doua solutii tampon.
• In cazul in care s-a efectuat recent o operatie de calibrare, sau
in cazul in care masuratorile trebuie efectuate in graba, se
realizeaza o calibrare intr-un singur punct prin masurarea intr-o
singura solutie tampon. Astfel, se determina decat valoarea
pH si se foloseste sensibilitatea determinata anterior.
Sensibilitatea este de obicei exprimata in procente din valoarea
teoretica si trebuie sa fie independenta de temperatura.
• Calibrarea trebuei realizata in aceeasi maniera, adica trebuie folosit mereu
acelasi agitator, acelasi criteriu de stabilitate sau timp de asteptare. Cele
doua medii tampon trebuie, de asemenea, sa fie la aceeeasi temperatura,
care trebuie sa fie apropiata de temperatura probei. Domeniul de masura
trebuie sa fie cuprins intre valorile de pH a celor doua solutii tampon, adica
in cazul in care pH-ul probei este in intervalul 4.5, 6.7 este necesar sa se
folosesca medii tampon cu pH 4.01 si respectiv pH 7.00. Dar aceleasi solutii
tampon pot fi utilizate si in intervalul de pH 3-8.
•
Multe instrumente controlate de microprocesoare permit
autocalibrarea. Aceasta inseamna ca instrumentul poate selecta singur,
dintr-o lista predefinita, valorile corecte de pH pentru mediile tampon. Se
are , de asemenea, in vedere si dependenta de temperatura. Este evident
ca solutiile tampon folosite la autocalibrare trebuie sa aiba valori de pH
semnificativ diferite. Folosind o solutie tampon care nu este inclus in lista,
de exemplu cu pH 6.86 fata de pH 7.00, calibrarea va fi incorecta.
• Influenta Temperaturii
• Temperatura joaca un rol important deorece de ea depinde
pH-ul probei, pH-ul solutiei tampon cat si caracteristicile
electrodului. Dependenta de temperatura a solutiilor tampon
este indicata pe spatele sticlei. Dependenta de temperatura a pH-
ului mediilor tampon de acizi anorganici este nesemnificativa, in
timp ce pentru solutiile tampon alcaline si pentru cateva medii
tampon organice aceasta dependenta este semnificativa.
•
In concluzie, proba, solutiile tampon si electrozii tebuie sa
fie la aceeasi temperatura. Se pot realiza unele compensari, dar
este imposibil sa se calculeze pH-ul unei probe de masurat la o
temperautra fata de pH-ul probei la o alta temperatura (de
referinta).
• Masuri de precautie
• Obtinerea de rezultate precise depinde de:
• Utilizarea unui echipament de calitate
• Intretinerea electrozilor
• Masuratori in conditii optime
• Aplicarea unor proceduri adecvate.
• Pentru a se obtine rezultate bune calibrarea trebuie efectuata cu
regularitate. Este foarte important sa se urmeze aceeasi procedura
pentru masuratori pe probe de acelasi tip. De exemplu, conditiile de
agitare trebuie sa fie identice atat pentru calibrare cat si pentru
probe. Similar, criteriul de stabilitatea semnalului electrodului nu
trebuie sa se modifice in timpul unei masuratori. Acest lucru este
usor de realizat folosind un pH-metru modern, cu microprocesor,
cand stabilitatea semnalului electrodului este monitorizata automat.
• Uneori pot aparea rezultatele mai neobisnuite in suspensii si coloizi. De
fapt sunt masurate trei valori de pH diferite. Daca solutia se agita puternic
se obtine o singura valoare. Pe de alta parte, la solutiile neagitate si la
care precipitatul se sedimenteaza se masoara doua valori de pH: una
masurata cand electrodul este introdus in stratul de precipitat sedimentat
si alta cand electrodul este in contact cu lichidul de deasupra.
• Electrozii trebuie fixati bine in paharele in care se fac masuratorile. De
aceea se recomanda sa se folosesca suporturi pentru electrozi, care
indeplinesc aceste conditii.
• Pentru ca temperatura sa fie sub control se utilizeaza o baie termostatata.
• Pentru masuratori in solutii cu conductivitate scazuta (acestea sunt de
obicei solutii neapoase) este necesara o ecranare metalica a paharului ce
contine solutia de masura. In unele cazuri, ca alternativa, se poate folosi o
sare (solubila) conductiva cand sunt necesari alti electrozi de referinta
care sunt compatibili cu solutiile neapoase, sau care au un flux mai mare
de solutie electrolitica.
• SCOP
• Prezenta lucrare descrie metoda de determinare a valorii pH-ului cu
scopul de a evalua caracterul alcalin sau acid al probei analizate şi nivelul
de încadrare în limitele de valori ale pH-ului specificate prin actele
normative în vigoare, precum şi responsabilităţile personalului implicat
în aceste determinări. Această metodă se aplică tuturor tipurilor de
probe biologice.
• pH-ul probei este determinat prin metoda electrometrică utilizând un
pH-metru cu electrod combinat şi senzor de temperatură integrat.
• Principiul metodei 
• Prezenta metodă presupune determinarea pH-ului prin metoda
electrochimică care se bazează pe măsurarea diferenţei de potenţial a
unei celule electrochimice.
• pH-ul unei probe este dependent şi de temperatură, datorită
echilibrului de disociere, astfel încât, temperatura unei probe este
specificată întotdeauna împreună cu pH-ul.  
• Interferenţe

• Apariţia unei supratensiuni în electrod poate determina

erori de măsurare. Diminuarea erorii se obţine dacă etalonarea
şi măsurarea se efectuează în condiţii asemănătoare.
• Îmbătrânirea şi sedimentările (acoperirile) de pe
membrana electrodului de măsurare induc o scădere a pantei
electrodului de pH, creşterea timpului de răspuns sau apariţia
sensibilităţii încrucişate faţă de anioni şi cationi. Defectul
membranei poate fi identificat prin măsurarea efectului diluţiei
pentru soluţiile de măsurat.
• Erori de măsurare pot apărea în cazul probelor cu
suspensii. În acest caz proba se centrifugheaza, iar apoi se
măsoară supernatantul limpede.
• Reactivi şi materiale
• Apă distilată sau deionizată pentru clătirea electrodului şi prepararea
soluţiilor, a cărei conductivitate electrică la 25°C trebuie să fie mai mică sau
egală cu 0.1mS/m.
• Soluţii tampon pentru etalonare (soluţii tampon certificate cu eroare de
măsură declarată şi cu pH de 3.00, 4.01, 7.00 şi respectiv 10.00). Se respectă
data expirării indicată de producător sau perioada de valabilitate. Se evită
deschiderea şi închiderea frecventă a recipientelor şi se notează data când s-a
deschis prima dată recipientul cu reactiv.
• Soluţie de protecţie pentru electrod - soluţie de KCl (3M) - se cântăresc
223,68g ±0.01 g de KCl uscat într-o sticlă de ceas sau într-o fiolă de cântărire;
este bine să se folosească recipiente din sticlă şi nu din plastic, datorită
faptului că efectele electrostatice pot introduce erori în procesul de cântărire
şi se dizolva într-un balon de 1000 ml care conţine 200-300 ml de apă
distilată. Se agită bine şi se aduce la semn pâna la 1000 de ml cu apă distilată.
• Electroliţi pentru umplerea electrozilor de referinţă – Soluţii
comerciale de KCl (3M).
• Sticlărie. Consumabile
• Recipient/flacon de prelevare cu închidere etanşă şi
cu fundul plat de cel puţin 500 ml, din polietilenă sau
sticlă, de exemplu sticlă de laborator. Tipul de dop utilizat
trebuie să permită eliminarea completă a aerului din
flaconul de probă.
• Baloane volumetrice cotate, clasă A, 500 mL, 1000
mL confecţionate din sticlă borosilicată
• Pâlnii de sticlă
• Pahare Berzelius de 150 mL confecţionate din sticlă
borosilicată.
• Hârtie de filtru pentru uscarea electrodului.
• Aparatura
• pH-metru de laborator tip, cu electrod pH
combinat şi senzor de temperatură integrat, amplasat
în sala .. cu dispozitiv de compensare a temperaturii şi
cu rezoluţia citirii pe ecran de 0,01.
• pH-metrul
• Un pH-metru masoara diferenta de potential intre doi
electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH.
• Senzor de temperatură integrat în electrodul
de pH. Erorile măsurărilor de temperatură trebuie
corectate faţă de un termometru etalonat.
• Pregătirea aparaturii

• Se pregăteşte aparatul conform instrucţiunilor producătorului şi instrucțiunilor

de utilizare şi se verifică valabilitatea etalonării.
• Determinarea valorii pH-ului pentru probe de apă sau soluţii apoase prin
metoda electrochimică care se bazează pe măsurarea forţei electromotoare a unei
celule electrochimice care este alcătuită din probă şi din electrodul combinat.

• Pregătirea aparatului
• La pornirea aparatului:
• Se conectează electrodul la terminal.
• Se conecteaza terminalul la sursa de alimentare.

• Pornirea aparatului
• Se deschide aparatul apasand tasta “On/Off” şi se verifică valabilitatea etalonării.
• Se deschide fanta electrodului şi se îndepărtează capul de protecţie al acestuia.
• Se selectează modul de măsurare dorit apăsând tasta CAL.
• Etalonarea instrumentului prin procedura AutoCal TEC ( se
• utilizează soluţii WTW)
•  
• 1. După efectuarea activităţilor pregătitoare de mai sus şi pornirea
echipamentului se selectează modul de etalonare dorit apăsând repetat
tasta CAL. Pe ecran se va afişa Ct1.
• 2. Se spală electrodul cu apă distilată, se şterge cu o hârtie de filtru şi se
imersează în soluţia etalon 1 (pH = 4.01 sau 7.00 funcţie de domeniul de
etalonare dorit) şi se apasă tasta RUN/ENTER. (Funcţia AR va clipi pe ecran.)
Valoarea tensiunii electrodului este afişată pe ecran şi imediat ce este
recunoscută o valoare stabilizată pe ecran va apărea Ct2.
• 3. Se spală electrodul cu apă distilată, se şterge şi se imersează electrodul în
soluţia etalon 2 (pH = 7.00 sau 10.01). Se apasă tasta RUN/ENTER iar la
finalul operaţiei pe ecran se va afişa panta (mV/pH) şi asimetria. Se verifică
ca valoarea acestora să se încadreze în intervalele specificate de producător.
• 4. Se comută pe modul de măsurare prin apasare pe tasta M.
• Etalonarea instrumentului prin procedura ConCal (soluţii de
etalonare liber alese)
•  
• 1. După efectuarea activităţilor pregătitoare de mai sus şi pornirea echipamentului se
selectează modul de etalonare dorit apăsând repetat tasta CAL. După selectarea
modului de calibrare dorit, pe display va apărea simbolul ASY.
• 2. Se spală electrodul cu apă distilată, se şterge cu o hârtie de filtru şi se imersează în
soluţia etalon 1 (pH = 4.01 sau 7.00 funcţie de domeniul de etalonare dorit) şi se
apasă tasta RUN/ENTER. (Funcţia AR va clipi pe ecran.) Valoarea tensiunii
electrodului este afişată pe ecran şi imediat ce este recunoscută o valoare stabilizată
pe ecran va apărea valoarea asimetriei şi simbolul senzorului.
• 3. Se confirmă iar prin apăsarea tastei Run/Enter iar pe ecran va apărea SLO.
• 4. Se spală electrodul cu apă distilată, se şterge şi se imersează electrodul în soluţia
etalon 2 (pH = 7.00 sau 10.01). Se apasă tasta RUN/ENTER iar la finalul operaţiei pe
ecran se va afişa panta (mV/pH) şi asimetria. Se verifică ca valoarea acestora să se
încadreze în intervalele specificate de producător.
• 5. Se comută pe modul de măsurare prin apasare pe tasta M.

• Atenţie! La etalonare soluţiile etalon se folosesc numai în ordine crescătoare.

• Măsurarea valorii pH-ului
•  
• După efectuarea activităţilor pregătitoare de mai sus se selecteaza
modul de măsurare pH.
• Se spală electrodul cu apa distilată şi cu proba, apoi se imersează în
probă.
• Se activează funcţia AutoRead apăsând tasta AR şi se porneşte prin
apăsarea tastei RUN/ENTER. Se agită soluţia şi apoi se citeşte
valoarea pH-ului fără agitare, când funcţia AR atinge o valoare stabilă
a măsurării.
• Valoarea afişată se poate stoca în memoria aparatului prin apăsare pe
tasta STO, confirmare prin apăsare pe tasta RUN/ENTER, introducerea
numărului de identificare dorit din săgeţi si apoi apăsare pe tasta RCL.
• Se revine la meniul de măsurare prin apăsare pe tasta M.
• Se repetă operaţia anterioară pentru tot setul de probe.
• Oprirea aparatului:
• La final se închide aparatul de la tasta “On/Off”.
• Se spală electrodul cu apa distilată, se şterge cu hârtie de
filtru şi se introduce în capul de protecţie.
• Se închide fanta electrodului.
•  
• pH-metrul este prevăzut din construcţie cu dispozitiv
de compensare a temperaturii care poate realiza automat
corecţiile de temperatură pentru valorile pH obţinute la
temperatura de 25°C. Controlul temperaturii a fost setat la
instalare astfel încât echipamentul să indice valoarea pH-ului
la temperatura de 25°C conform standardului în vigoare.
•  
• Etalonare şi măsurări directe

• Etalonarea pH-metrului se va face conform instrucțiunilor de utilizare

urmând procedura de etalonare prin două puncte cu două soluţii tampon.
Modul de etalonare se va selecta în funcţie de domeniul de măsurare vizat
pentru intervalul de etalonare respectiv şi de tipul soluţiilor tampon
existente în dotarea laboratorului (soluţii tampon liber alese).
• Astfel pentru etalonarea în două puncte pe domeniul bazic se vor
folosi soluţii tampon cu pH-ul de 7 respectiv 10, iar pentru domeniul acid
se vor folosi soluţii tampon cu pH-ul de 7 respectiv 4 sau 3.
• Aparatul evaluează în mod automat etalonarea. Dacă panta obţinută
nu se încadrează în limitele prevăzute de producător atunci se repetă
etalonarea.
• După efectuarea etalonării aparatul este gata să efectueze analiza directă a
probelor.
• Analiza probei

• Pentru efectuarea unor determinări directe se spală electrodul cu apă

bidistilată sau demineralizată, apoi cu proba şi se imersează în probă. Se agită soluţia
şi se citeşte valoarea pH-ului (stabilit în lipsa agitării).  
• Se repetă operaţia de mai sus în aceeaşi manieră pentru fiecare probă şi/sau
măsurătoare.
• Notă: În cazul în care se utilizează acelaşi recipient pentru probe diferite, recipientele
vor fi de asemeni spălate bine cu apă bidistilată sau demineralizată şi apoi cu
următoarea soluţie de măsurat.

• La încheierea măsurătorilor se spală electrodul cu apă distilată pentru a

îndepărta orice urmă provenind de la probă şi se imersează în capul de protecţie care
conţine soluţie de KCl (3M) conform instrucţiunilor de întreţinere ale electrodului
cuprinse în manualul de operare al pH-metrului. În cazul utilizării pH-metrului
portabil determinarea pH-ului se va realiza pe teren, imediat după prelevarea probei.
•  
• Exprimarea rezultatelor şi înregistrarea lor 
• În urma măsurătorilor valoarea determinată a pH-ului este afişată pentru
temperatura de 25°C în cifre cu două zecimale, citirea făcându-se direct de pe display-
ul pH-metrului. Totodată pH-metrul afişează şi valoarea exactă a temperaturii probei.
• Valorile pH-ului vor fi raportate cu o singură zecimală.

 
• Măsuri pentru asigurarea şi controlul calităţii rezultatelor

• Pentru a asigura corectitudinea determinărilor, se va respecta:

• aplicarea strictă a tuturor prevederilor prezentei proceduri, a celor generale şi
operaţionale;
• utilizarea corectă a aparaturii de laborator, în conformitate cu prevederile stipulate în
instrucţiunile de lucru, manualele de operare;
• întreţinerea şi verificarea periodică a echipamentului în conformitate cu planul de
mentenanţă;
• asigurarea parametrilor climatici (temperatură, umiditate) şi păstrarea curăţeniei în
camera de lucru a echipamentului.
• Acţiuni preventive:

• Pentru înlăturarea cauzelor de producere a unor potenţiale

neconformităţi este necesară aplicarea următoarelor acţiuni preventive:
• - Efectuarea etalonării şi a determinărilor în condiţii identice
• - Înlocuirea electrodului în caz de îmbătrânire şi sedimentări
• - Asigurarea etalonării echipamentului la termenele stabilite, precum şi
asigurarea de etaloane adecvate
• - Verificarea periodică a termenului de valabilitate a soluţiilor standard şi
reactivilor
• - Verificarea unui etaloan corespunzător domeniului de valori pH al
probei, atunci când există probe în afara intervalului de etalonare
• - Respectarea normelor de acceptabilitate a probelor în laborator
• - Verificarea şi validarea periodică a principalilor parametrii de
performanţă ai metodei
• Gestionare reziduuri

• Evacuarea reziduurilor are rolul de a împiedica contaminarea accidentală a probelor, a

personalului şi a mediului.
• Evacuarea reziduurilor rezultate în urma activităţilor din laborator, se face fie în
reţeaua de canalizare fie prin colectarea în recipiente închise ermetic care vor fi
predate unei firme specializate în vederea eliminării acestora.

• Protecţia muncii

• Se vor respecta prevederile Normei specifice de securitate a muncii pentru

laboratoarele de analize medicale.
• Pentru substanţele chimice utilizate se vor face cunoscute tipurile de pericole asociate
prin pictogramele de pe ambalaje şi se vor respecta frazele de risc şi securitate.
• Manipularea acizilor şi pregătirea soluţiilor acide se va realiza sub nişă.
• Pentru evitarea contactului cu pielea în timpul manipulării reactivilor în laborator se
impune purtarea obligatorie a echipamentului de protecţie (halat, mănuşi, ochelari
etc.).