MODELUL

Diagnosticul ortodontic se bazează pe anamneza , pe

examenul loco-regional, pe examinările radiologice şi fotografice şi
îndeosebi pe analizarea modelelor de studiu.

Modelul ortodontic Modelul ortodontic reprezintă copia fidelă a dinţilor ,

arcadelor alveolare şi a ţesuturilor moi şi dure care îi înconjoară, obtinut
prin umplerea controlata a unei amprente cu materiale specifice.
În ortodonţie se utilizează două tipuri de modele :
 Modelul de lucru
 Modelul de studiu

Modelul de studiu are următoarele utilizări:

-stabilirea diagnosticului de anomalie
-elaborarea planului de tratament
-evaluarea gravităţii anomaliei
-urmărirea evoluţiei tratamentului
-document medico-judiciar
stocarea informatiilor cu privire la statusul dela un moment
dat(momentul amprentarii-se transpune prin inscriptionarea
pe baza modelului alaturi de numele pacientului

Modelul de lucru : este folosit pentru executarea aparatelor

ortodontice sau a unor elemente componente ale acestora,
deaceea se impune o execuţie tehnică de inaltă calitate.
Criterii de evaluare si executie a modelelor de studiu:
• -baza modelului inferior trebuie sa fie paralelă cu planul de ocluzie sau
cu dintii cuspidati mandibulari
• -marginile verticale posterioare sa fie în acelasi plan-se realizează astfel
cel mai simplu si cel mai ieftin “ocluzor”,care conserva ocluzia habituala
initial sau diferite stadii ale ocluziei în timpul tratamentului
[Link] inceperea tratamentului tăierea distală a modelelor se
face obligatoriu pe baza ocluziei înregistrate în cabinet,în ceară sau alt
material adecvat
• -soclul si modelul propriu-zis sa fie cofecționate din acelasi material
• -să aibă exactitate dimensională(se obține prin respectarea timpului
ideal de turnare a modelului in raport cu momentul amprentării)
• -în intercuspidare modelul superior si modelul inferior ar trebui sa se
încadreze într-o înălțime de 8-10 cm dupa unii autori;5-6 cm dupa
altii(inăltimea totală este dictată de cele mai multe ori de adâncimea
bolții palatine si înălțimea proceselor alveolare mandibulare).
Modelul furnizeaza o serie de informatii:
• -gradul de dezvoltare al maxilarului si mandibulei
• -gradul de uzura a morfologiei coronare
• -forma arcadei
• -prezenta sau absenta unor dinti
• -varsta dentara a pacientului
• -malpozitii dentare
• -rapoartele de ocluzie in cele trei planuri spatiale
 Modelul de studiu reprezinta un document important pentru ortodont, studiul acestuia fiind in
acelasi timp o etapa a tratamentului. Astfel, modelul trebuie sa redea fidel:
1. arcadele dentare:
-                                 pozitia dintilor;
-                                 incongruente dentare;
-                                 dimensiunea : lungime, latime.
[Link] alveolare:
-                                 forma, dimensiunea;
-                                 inclinarea in zona frontala si laterala;
-                                 accidentele arcadei alveolare ; impresiuni in urma pierderii dintilor, a unor interventii
chirurgicale, etc.
3. bolta palatina:
-                                 adancime;
-                                 torusul palatin;
-                                 rugi palatine;
-                                 rafeul median.
• modelul de lucru -modelul obtinut din prima
turnare a amprentei-este cel mai exact
• modelul de studiu - modelul obtinut din a
doua turnare ,este mai putin exact,dar
suficient pentru masuratori si evaluari
premergatoare stabilirii diagnosticului;in timp
foloseste la aprecierea rezultatelor
terapeutice-prin comparatie
Modelul de lucru
Modelul de lucru trebuie sa indeplineasca cateva
conditii, si anume:
-manevrare usoara in timpul executiei diverselor
componente ale aparatului ortodontic,
-executarea unor operatiuni tehnice direct pe elfara a
se deteriora,
-  manevrare cu usurinta in lucrul cu diverse aparate
utilizate in laboratorul de tehnica dentara (aparate de
baropolimerizare, de fotopolomerizare, etc.),
- sa aiba o rezistenta suficienta pentru a nu se sparge.
In acest scop soclul modelului de lucru trebuie sa
fie de 1,5-2 cm, in general din gips dur.
• Calitatea modelului ortodontic depinde de
materialele utilizate in obtinerea lor si de
calitatea materialului de amprenta. Acestea
trebuie sa fie plastice pentru a permite
introducerea lor usoara in amprenta.
Plasticitatea e variabila, in functie de necesitati,
depinzand de marimea granulatiei si de modul
de preparare. Fidelitatea este si ea dependenta
de marimea particulelor. Ordinea descrescanda
a granulatiei este: ipsosuri normale, ipsosuri
dure si ipsosuri extradure. Toate acestea
imprima modelelor o gama de proprietati
Proprietati mecanice:
• - duritate de suprafata si profunzime mare;
• - rezistenta mecanica la compresiune, rupere, abraziune, pentru
ca modelul sa nu se deterioreze in etapele de manevrare a lui si
de confectionare a aparatelor ortodontice.
Proprietati termice: materialul sa reziste la o temperatura de cel
putin 100°C.
Stabilitatea fizico-chimica influenteaza si ea fidelitatea; modelul
trebuie sa permita folosirea diverselor rasini sau efectuarea
eventualelor suduri fara sa se descompuna. Stabilitatea fizico-
chimica consta in manifestarea fenomenelor fizice de contractie
sau dilatare. Ideal, aceste fenomene nu ar trebui sa se produca.
Numai modelele metalice au aceasta caracteristica. In practica,
gipsurile se dilata, iar cimenturile si rasinile se contracta.
Materialele pentru modele nu trebuie sa se combine cu
materialul pentru amprenta. In majoritatea cazurilor,
materialele pentru modele sunt inerte chimic, cu exceptia
ghipsurilor, care se combina cu alginatul de potasiu restant al
hidrocoloizilor ireversibili.
Materialele utilizate curent sunt:
•    ipsosuri uzuale de modelat;
• ipsosuri dure;
• ipsosuri extradure;
• cimenturi dentare;
• mase de ambalat.
• Masa de ambalat se toarna pe o anumita zona din modelul
de lucru, unde se vor executa suduri, tehnica folosita frecvent
la obtinerea aparatelor fixe (la sudura se elibereaza sulf).
Ghipsurile uzuale sunt beta-hemihidrati cu sferocite alungite, fusiforme, cu spatii de clivaj
intre ele, deci poroase, avide de apa. Hemihidratii se obtin, dupa Craig si Skanner, prin
calcinarea hidratului de CaSO4 (Dh) la 100O-130OC, obtinandu-se anhidrat (Ah) de CaSO4,
H2O si caldura.
Forma de prezentare este pulbere alba ce se combina cu apa, obtinandu-se o pasta
semifluida.
Proprietati:
-                                 duritate buna;
-                                 rezistenta mecanica la tractiune, frecare, rupere in mediu uscat este
buna; in mediu umed, aceste proprietati se micsoreaza;
-                                 dilatarea de 0,2% (este nesemnificativa pentru indicatiile materialului).
Prepararea se face prin metoda saturatiei progresive sau la vacuum malaxor. Este
necesar sa se respecte proportia 3/2 (pulbere/apa).
Indiferent de metoda folosita apa va avea temperatura camerei.
Este contraindicata apa calda deoarece are loc o reactie exoterma mai mare, cu coeficient
de dilatatie crescut.
De asemenea este contraindicata spatularea prelungita; iar timpul de spatulare este de –30
sec la malaxor si 90 sec. in cazul spatularii manuale.
Gipsurile dure sunt alfa hemihidrati si se obtin prin calcinarea CaSO 4, avand
calitati superioare gipsurilor normale. Au particule mai mici, dense, fara spatii de
clivaj.
Proprietati:
     au duritatea si rezistenta mecanica mari, datorita granulatiei fine;
dilatare redusa.
Preparare:
   metoda saturatiei progresive sau la vacuum malaxor, aceasta fiind cea mai
indicata;
   proportia este de 3/1 (pulbere/apa);
   timp de priza initiala de 30-40min. si finala de 2,5-3ore.
Denumiri comerciale:
  MOLDANO (Bayer)
  MOLDABLASTER
MODELIT
  NEOMARMORIT SUPER
  DURICAP (predozat-Vivadent)
Gipsurile extradure sunt alfa hemihidrati, avand
structura orto-romboidala si granulatia cea mai fina.
Proprietati: - rezistenta mecanica si duritatea sunt
foarte mari;
- dilatare mica (0,05%).
Denumiri comerciale:
MOLDAROCK (Bayer)
DUROC
   DURALIT
• In general, dupa o amprenta, indiferent de materialul utilizat, trebuie
sa se execute numai un model. Turnarea a doua randuri de modele
de pe aceeasi amprenta trebuie acceptata numai ca o solutie directa
a necesitatii economice. Al doilea model prezinta diferente variabile
care tin de natura masei de amprentat, de timpul ce s-a scurs intre
doua turnari, de tehnica utilizata la prima demulare si de intretinerea
amprentei intre cele doua faze de lucru. Datorita acestor modificari,
al doilea model se va folosi numai ca model de studiu, iar primul, ca
model de lucru. Atat la modelele de lucru, cat si la cele de studiu („de
muzeu”), cel putin pentru partea corespunzatoare coroanelor
dentare, trebuie utilizat un gips tare (dur sau extradur). Pentru
reproducerile fotografice, gipsul alb este corespunzator, cu conditia
sa intruneasca acele calitati de rezistenta absolut necesare oricarui
model si sa fie acoperit cu anumite substante sau coloranti (albul
reflecta lumina).
• Este indicat ca modelul sa fie turnat in 2 timpi.
 Etape tehnice de realizare a modelului
ortodontic
[Link]

[Link]ţia amprentei

[Link] gipsului în amprentă

[Link] bazei modelului(soclul)

[Link]

[Link] modelelor
Fazele premergatoare obtinerii modelului:
• -controlul vizual al amprentei-indepartarea marginilor
foarte subtiri cu un bisturiu sau foarfeca
• -dezinfectia amprentei-cu solutii care nu ataca nici
amprenta si nici materialul din care ser confectioneaza
modelul
• -spalarea amprentei-sub jet de apa de presiune
mica,folosind o periuta cu prei moi
• -uscarea-indepartarea excesului de apa din amprenta-prin
scuturare energica sau cu un jet de aer cu presiune joasa
• Zonele retentive ale arcadei mandibulare (distal,
paralingual) se deretentivizeaza prin adaugare de ghips,
ciment, ceara etc. Papilele spatiilor interdentare din zonele
unde urmeaza sa se realizeze elementele de ancorare, se
indeparteaza, evidentiindu-se cu precizie spatiul interdentar.
Se indeparteaza, de asemenea, eventualele plusuri de pe
suprafetele orale ale dintilor sau de pe suprafata mucozala,
aceasta operatie realizandu-se cu foarte multa acuratete.
• Daca modelul va fi utilizat pentru realizarea unor aparate
mobile, este bine ca ele sa fie cufundate intr-o solutie de
sapun alcalin incalzita la fierbere, timp de un minut. Aceasta
face ca izolarea modelului sa fie perfecta, iar duritatea sa sa
creasca.
Materiale folosite Modelele ortodontice sunt cel mai frecvent
confecţionate din:
 Ipsosuri uzuale de modelat
 Ipsosuri dure
 Ipsosuri extradure
 Cimenturi dentare
 Mase de ambalat

Atât la modelul de studiu cât şi la cel de lucru,

este corect ca măcar partea care reproduce
elementele anatomice să fie turnată din gips dur,
tip moldano, soclul modelului, respectiv baza pe
care sunt pozitionate elementele aparatului
orthodontic putând fi turnată şi
din gips obişnuit.
 Instrumentar si materiale necesare
1. Aparat pentru tăiat,cu angulator;

2. Socluri din plastic, suport pentru soclare,

conformator;

3. Bol şi spatulă de cauciuc sau vacuum malaxor;

4. Măsuţă vibratorie;

5. Cuţit pentru gips;

6. Raportor;

7. Pietre,hârtie abrazivă, polipanturi

8. Gips alb ortodontic;

9. Gips dur (Moldano);

10. Dezinfectant;

11. Cântar şi sondă pentru măsurarea apei.

 Etape tehnice de realizare a modelului
ortodontic

[Link] este o etapa care

se realizează în cabinetul de
medicină dentară, prin care se
obţine copia fidelă a arcadelor
dentare şi
ţesuturilor încojurătoare.
Amprenta (frecvent cu alginat)
se depozitează în mediu umed
şi este trimisă cât mai repede la
laborator pentru a fi turnată.
 Etape tehnice de realizare a modelului
ortodontic
[Link]ţia amprentei dentare se
realizează cu o soluţie chimică ce va
trebui să aibă proprietăţi
antimicrobiene şi un spectru
cât mai larg de acţiune. De
asemenea nu trebuie să determine
modificări dimensionale
sau de suprafaţă ale amprentei.
Dezinfectanţi denumiri
comerciale:Aseptoprint,Silosept
etc.
 3. Turnarea gipsului în amprentă

• Se pregătesc 100 grame

de gips dur Moldano şi
30 de ml apă la
temperatura
camerei(proporţia 3/1).
• Se pun gipsul şi apa într-un
bol de cauciuc şi începe
spatularea pentru a îngloba
[Link] de spatulare
este de 90 de secunde în
cazul în care aceasta se face
manual. Dacă se foloseşte
vacuum malaxorul timpul
de lucru este de 30 de
secunde.
Când gipsul atinge consistenţa dorită
se introduce în amprentă,în cantităţi
mici,aplicate în zona bolţii palatine a
amprentei superioare sau pe
versantele alveolare ale amprentei
inferioare , va umple impresiunile
dintilor si va acoperi in intregime
suprafata interna a amprentei,fara a
depasi marginile,pentru a nu produce
fracturarea amprentei la demulare şi
se înclină pentru a permite scurgerea
gipsului în toate direcţiile,fără a
îngloba bule de aer. Pentru a se evita
inglobarea bulelor de aer se foloseşte
măsuţa vibratorie.
 3. Turnarea gipsului în amprentă

După ce s-a umplut zona

dinţilor şi a crestelor,gipsul
se adaugă mai repede
până la umplerea
amprentei.
asigurarea retentiei intre
ghipsul dur si ghipsul
soclului-se fac mici
retentii din ghips dur sau
se folosesc retentii
speciale metalice(au
forma unor saibe cu
marginile zimtate si
divergente)
 [Link] bazei modelului(soclul)

• Când modelul începe să

se încălzească se
umezeşte puţin cu apă
şi se prepară o nouă
cantitate de gips care va
servi la realizarea
soclului;
• De această dată se
foloseşte gips alb uzual
de modelat;
Gipsul obţinut se aplică în
2 grămăjoare pe o placă
de sticlă sau plastic; sau
direct în conformator;
Se răstoarnă amprenta
peste gipsul viitorului
soclu iar cu spatula se
împinge gipsul de jur
împrejurul amprentei;la
amprentele mandibulare
zona linguală se netezeşte;
• Dupa priza gipsului turnat ulterior, se
poate separa amprenta de model
(demulare). Se va avea grija ca inainte de
demulare, lingura sa nu fie acoperita de
gips la margini, ceea ce ar impiedica
desprinderea. Demularea pentru
amprentele luate cu materiale elastice se
realizeaza prin tractiuni usoare pentru a
evita fracturarea dintilor.
• Se recomanda ca amprentele din alginate,
sa fie indepartate imediat dupa priza
gipsului, altfel ele absorb apa din gipsul
modelului, scazandu-i rezistenta.
• Modelul nu trebuie spalat timp de cel
putin 12 ore.
• Pentru curatirea modelului se foloseste o
perie moale.
 [Link]
Soclarea se poate face
în mai multe feluri:

• Prin tăiere manuală

• Prin tăiere cu aparatul pentru
tăiat
• Prin turnare în soclu de plastic
• Prin turnare în conformator
 [Link]

Soclarea prin tăiere

manuală este greoaie şi
de aceea nu mai este des
intâlnita ,iar soclarea în
conformator este o
metodă laborioasă care
necesită timp şi de aceea
e utilizată mai rar.
Forma soclului este poligonala, cu varful corespunzand
rafeului median, laturile anterioare fiind echidistante fata de
acesta. Fata posterioara se realizeaza in unghi drept fata de
linia mediana a modelului superior. Aceasta linie mediana
este trasata prin papila retroincisiva , rafeul median, foveele
palatine.
Realizarea soclului poate fi facuta prin mai multe metode,
fata periferica a soclului variind in functie de metoda. Se
disting doua categorii:
1) cu forma identica a conturului soclului la cele doua
modele (Korkhaus, Reichenbach, Stanciu, etc.);
2) cu contur diferit la modelul superior si inferior
(Wortheroft, Begg, Adams etc.).
Pentru realizarea de modele cu socluri standardizate,
este necesara o ceara de ocluzie, care sa redea relatiile
interarcadice in ocluzie habituala. Modalitatile de
realizare pot fi impartite in doua grupe:
1) prin turnarea soclurilor in conformatoare speciale
(soclatoare) din: cauciuc, metalice (Korkhaus,
Reichenbach, Stanciu), masa plastica (Stockfisch,1959),
acesta ramanand ca invelis de protectie a modelului;
2) prin fasonare, cu ajutorul unui motor special (Trimer).
La prima modalitate este necesara turnarea prealabila a
modelelor si asamblarea lor reciproca cu ajutorul cerii
de ocluzie.
Soclatoarele, in principiu, sunt alcatuite din :
- doua chiuvete: - una pentru modelul
superior;
- una pentru modelul inferior;
- un sistem de asamblare reciproca a celor doua
chiuvete;
- dispozitive pentru fixarea pozitiei modelului
superior in chiuveta sa.
• Dispozitiv de soclare:
• A- conformator superior; B- conformator inferior; 1-placa de baza inferioara; 2-culise verticale; 3-placa
de baza superioara; 4-culise; 5- sistem de retentie; 6- mira de ghidaj (dupa Stanciu si Constantinescu).
• Timpii de lucru sunt urmatorii:
• 1) In primul timp se reduc soclurile modelelor ca sa poata fi introduse in
chiuvetele dispozitivului. Se incepe cu formarea soclului pentru modelul
superior si in acest scop, se aseaza pasta de gips in chiuveta
corespunzatoare in care se monteaza modelul superior in asa fel incat
arcada dentara sa fie centrata in cadrul chiuvetei, iar planul de ocluzie sa
fie paralel cu planul soclatorului.
• 2) In timpul doi, modelul inferior este asezat in relatie de ocluzie habituala
cu modelul superior de care este fixat prin intermediul cerii de ocluzie. Se
pune pasta de gips in chiuveta soclului inferior. Intregul ansamblu
(chiuveta cu soclul superior si cele doua modele fixate) se ia si se aseaza
cu soclul primar al modelului inferior in pasta din chiuveta sa, centrand si
fixand cele doua modele cu ajutorul dispozitivelor de asamblare.
• 3) In timpul trei, dupa priza gipsului, modelele sunt scoase din soclator,
indepartand intai sistemul de prindere al celor doua chiuvete. Daca s-a
folosit un soclator cu chiuvete din cauciuc, acestea se desprind simplu de
pe soclu. La cele metalice se desfac cheile de prindere a peretilor verticali.
Modelele urmeaza sa fie finisate si pregatite pentru fotografiere, stocare,
etc.
Conformatorul superior are portiunea anterioara angulata, fata de cel
inferior, care este rotunjit.
Cele doua socluri au inaltimea de 25 mm, egala, atat pentru arcada
superioara, cat si pentru cea inferioara.
Fasonarea se face cu ajutorul unui motor special (Trimer)
Odata cu amprentele, se trimite in laborator si ceara de ocluzie. Se toarna
de la inceput modelele cu un soclu mai voluminos, care este apoi redus la
dimensiunile si forma determinate cu ajutorul unui aparat special alcatuit
din :
- un motor de fasonat (Trimer);
- o platforma pe care este asezat modelul si a carei suprafata face unghi
drept cu suprafata pietrei Trimerului;
- accesorii : - un simetroscop;
- trei echere pentru a ghida modelul dupa unghiuri apropiate
Taierea soclului in acest caz, are urmatoarele etape:
Se stabileste linia mediana a modelului superior asezat pe placuta de
cauciuc cu dintii arcadei superioare pe placuta, dupa care cu un
compas, se traseaza o linie dupa care se va taia, dandu-se astfel o
grosime uniforma soclului.
Suprafata posterioara a modelului superior, este taiata in unghi drept
fata de linia mediana a arcadei. Inainte de a taia, trebuie determinat, cu
modelele in ocluzie, pe care arcada exista dintii cei mai posteriori. Daca
ei exista la mandibula, trebuie taiata cu atentie fata posterioara a
modelului superior, astfel incat in momentul montarii in ocluzie a celor
doua modele si taierii fetei posterioare a modelului inferior, dintii
mandibulari posteriori sa ramana intregi pe arcadele de gips.
 Modelele sunt plasate in ocluzie cu ceara de articulatie
si se utilizeaza modelul superior ca ghid. Partea
posterioara a modelului inferior, ca si muchiile laterale,
sunt taiate astfel incat sa corespunda modelului superior.
Partea anterioara a modelului inferior, este taiata dupa
o curba ce corespunde curbei anterioare a arcadei.
Marginile brute ale modelelor, se pot taia dupa o „curba
dulce” cu o dalta manuala sau pneumatica de ajustare.
In scopul expunerii sau fotografierii modelelor, suprafetele
pot fi polizate cu o piatra de carborundum cu granulatie
fina, sub apa. Pentru anularea bulelor de aer, se
pensuleaza cu un amestec de ipsos.
soclarea în
conformator
 [Link] cu aparatul pentru tăiat
Etape:
Se stabileşte linia mediană a
modelului superior apoi cu un
compas, se trasează o linie,
după care se va tăia, dându-se
astfel o grosime uniformă
soclului.
 [Link] cu aparatul pentru tăiat

1. Suprafaţa posterioară a
modelului superior este
tăiată în unghi drept faţă
de linia mediană a arcadei.
2. Partea anterioară a
modelului superior este
tăiată în aşa fel incât axa
de simetrie să fie linia
mediană superioară, iar
suprafaţa de
ghidaj,marginea
posterioară a modelului.
 [Link] laterale ale modelului
sunt tăiate echidistant faţă de linia
mediană,păstrând totuşi marginile
unui model de o mărime suficientă.
[Link]ţurile distale sunt tăiate
utilizând echerul iar apoi se verifică
simetria finală a modelului.
[Link] două modele sunt puse
în ocluzie cu ceară de articulaţie.
Soclul modelului inferior este trasat pe
contur paralel cu soclul modelului
superior şi
de aceeaşi grosime.
 7. Modelele plasate în ocluzie sunt
tăiate utilizând ca ghid modelul superior.
Partea posterioară a modelului inferior,
ca şi muchiile laterale sunt tăiate astfel
încât să corespundă modelului superior.
[Link] anterioară a modelului
inferior este tăiata după o curbă ce
corespunde curbei anterioare a arcadei.
9. Marginile brute ale modelelor se
rotunjesc.
 [Link] şi etichetarea modelelor

Finisarea se face astfel:

-se elimină plusurile
-se acoperă porozităţile
-se finisează unghiurile cu pietre iar
bazele şi marginile cu hârtie abrazivă
-după ce modelele au stat 24 de ore în
apă cu săpun se lustruiesc şi se usucă.
Etichetarea modelelor:cu un creion
chimic se vor trece nume, prenume,
vârsta şi numărul de ordine al
[Link] asemenea data şi
anul amprentării.
Modelul Ortodontic
• Ultima etapa de laborator pentru obtinerea
modelului, este reprezentata de finisarea la
soclator si finisarea cu spatula
• daca modelul nu se toarna integral din ghips dur(caz
in care se folosesc conformatoare) se prepara pentru
soclu o pasta de ghips cu o consistenta care sa
suporte greutatea amprentei umplute cu ghips fara a
se prabusi,care se pune pee o suprafata plana si se
aplica amprenta umpluta cu moldano in asa fel incit
baza lingurii sa fie paralela cu planul mesei
• -cu o spatula se aranjeaza marginile,se indeparteaza
surplusul de ghips
• -demularea amprentei-dupa ce ghipsul a facut
priza,se umezeste,apoi ,printr-o tractiune usoara in
axul dintilor se separa amprenta de model.
Soclarea modelelor-daca nu s-a folosit conformatorul
• -modelul se satureaza cu apa
• -planseta soclatorului electric trebuie sa fie la un unghi de 90 in
raport cu piatra abraziva
• -piatra sa fie permanent sub un jet de apa-la soclatoarele mai
vechi,cele moderne au pompa in tandem cu contactul pornit-oprit
• -se apasa usor si progresiv soclul modelului pe piatra si din aproape
in aproape se obtine forma dorita.
Baza modelului poate avea mai multe forme
• -cu suprafete drepte cu unghiuri la canini,proeminenta vestibulara
pe axa de simetrie a arcadei si doua planuri oblice orientate spre
distal la nivelul ultimilor molari
• -cu un contur rotunjit periferic si un plan drept distal
• Dupa taierea contururilor,modelele se aseaza in
ocluzie,se estimeaza cit trebuie redus din inaltimea
soclurilor,se face paralelizarea bazelor apoi se taie
distal in acelasi plan-astfel se conserva rapoartele
de ocluzie care se pot vizualiza prin simpla plasare
a modelelor pe o suprafata plana.
• Pe modelul de lucru se traseaza planul terapeutic
care trebuie sa se regaseasca,alaturi de
eventualele precizari si pe fisa de laborator.
Modul de studiu va prezenta un soclu realizat in conditii
standardizate care sa ajute la evidentierea corecta a
dispozitiei dintilor si sa evite ca prin forma si inclinatie sa
simuleze anomalii care nu exista.
In acelasi timp, soclul trebuie sa permita o manipulare si o
depozitare facila a modelelor. De obicei, soclul se taie in mod
simetric fata de linia mediana a arcadei, fapt care ajuta la
cercetarea simetriei.
In mod arbitrar, se considera ca planul de ocluzie este
paralel cu suprafata superioara a soclului modelului maxilar.
Unii recomanda in alte cazuri, sectionarea soclului modelului
superior, astfel incat, suprafata superioara sa corespunda
planului de la Frankfurt.
• Înălțimea modelului este determinată de
probe și standardizată la 4 cm pentru dinții
temporari și 5 cm pentru dinții permanenți.
60 mm

50
mm

50 mm
Fisa de laborator trebuie sa contina:
• -numele si prenumele pacientului
• -virsta
• -adresa,[Link] telefon,data completarii
• -planul aparatului
• -termenul de executie
•  
Alte tipuri de modele:
• -modelul duplicat -obtinut prin”amprentare”
intr-un cofraj improvizat sau in chiuvete de
duplicare folosind hidrocoloizi reversibili
(tehnica aproape istorica),fie siliconi
bicomponenti.
• -modelul de reconstituire plastica(set-up
diagnostic) -tip special de model efectuat
pentru a simula reimpartirea spatiului de pe
arcada in urma extractiei unui dinte si
deplasarea dintilor vecini in spatiul
ramas,indicat pentru alegerea dintelui de
extras .
Mod de realizare:
• -coroanele dentare se toarna din moldano dur
• -dupa intarirea ghipsului se aplica un strat subtire si uniform de
ceara in zona in care se vor deplasa dintii
• -se toarna restul modelului
• -dupa demulare coroanele dentare din zona separata cu ceara se
desprind de restul modelului
• -se noteaza identitatea fiecarui dinte pe fata vestibulara
• -se separa fiecare coroana din fragmentul desprins,fara a-i
modifica dimensiunea mezio-distala
• -se repun dintii pe model prin lipire cu ceara in pozitia
initiala,folosind ca reper modelul obisnuit
• -in cabinet ,medicul va simula extractia unui dinte si va rearanja
dintii ramasi,in asa fel incit spatiul sa fie inchis in totalitate
• modelul de set-up- modelul de reconstituire
plastica la care aproape toti dintii sunt separat
de soclul modelului pentru a fi pozitionati cit
mai [Link] foloseste pentru confectionarea
aparatelor ortodontice
elastice-“invisalign”,utilizate atit in etapa de
finisare a tratamentului, cit si ca aparate de
contentie
• O pregatire mai deosebita trebuie facuta modelului de lucru
utilizat pentru realizarea aparatelor fixe, care necesita
efectuarea de suduri direct pe model. Amprentele pentru astfel
de modele ajung in laborator, de regula, cu elementele de
ancorare (inele) fixate in aceasta. In laborator, inaintea turnarii
modelului se va aplica un strat subtire de ceara pe peretii
inelului, cu exceptia unui contur de 0,1-0,5 mm la nivelul
marginii gingivale a acestuia. Modelul se toarna din gips dur, ca
si modelul de lucru descris anterior. Dupa indepartarea
amprentei stratul de ceara din interiorul inelelor, permite
indepartarea fara deformare a acestora de pe model (la nevoie,
inelul poate fi incalzit usor la flacara unui bec cu gaz).
• Marginile exterioare ale portiunilor de model
reprezentand dintii vecini sunt indepartate.
Modelul se curata de toate plusurile si se finiseaza.
La sfarsit inelele trebuie sa-si gaseasca pozitii
foarte corecte pe model. In zonele unde se vor
executa suduri, se indeparteaza din masa de ghips
in profunzime, pe o adancime de 1-1,5 mm, si se
tapeteaza cu masa de ambalat. Aceasta operatiune
este necesara, deoarece ghipsul in contact cu
flacara de sudura se descompune, eliberand sulf
care ataca suprafata de sudat, oxidand-o si
compromite calitatea sudurii efectuate.
• fasonarea si prelucrarea modelului de lucru
are o importanta deosebita in realizarea piesei
ortodontice in laborator si cabinet, pe model
verificandu-se exactitatea executiei, atat din
punct de vedere al respectarii planului de
lucru, cat si al acuratetei tehnice. Modelul de
lucru constituie si un mod de prezentare a
tehnicianului in cabinet.
CONSERVAREA MODELELOR
• Modelele trebuie sa fie uscate cu aer sau cu un uscator. Numele
pacientului, numarul si data la care au fost luate amprentele, precum si
anumite evaluari, vor fi trecute cu un creion pe baza modelului superior
cat si a celui inferior. Daca sunt scrise pe fetele laterale, aceste insemnari
(lamuriri, informatii) sunt greu de evitat la fotografiere.
• Modelele pot fi conservate in cutii ce pot tine 5-6 perechi de modele,
fiecare pereche fiind legata cu un elastic lejer.
• Ceara de articulatie nu trebuie lasata intre dinti, deoarece se poate
plastifia si impregna pe modele. Cand suprafetele posterioare ale celor
doua modele sunt taiate exact in acelasi plan, ocluzia corecta e usor de
gasit (ceara nu mai este necesara).
• In alte cazuri, cand exista numai cativa dinti in segmentul posterior al
modelelor, ceara trebuie pastrata cu modelele pentru a putea gasi
ulterior rapoartele de ocluzie.
• Exista si cutii speciale din material plastic in care modelele vor fi
transportate de la laborator la cabinet si in care se vor pastra ulterior.
• Suprafetele soclului se slefuiesc cu un material
abraziv fin si se acopera fie cu un lac special de
modele, fie se fierb in sapun bazic, un minut.
• Pe baza soclului se inregistreaza numele
pacientului, sexul si data executarii modelului.