Electrocardiografia

Introducere
Electrocardiografia (ECG) este o metodă grafică care arată potențialul electric al inimii care, la rândul
său, controlează activitatea mecanică (contracția musculară) a inimii.

Acest potențial este colectat de electrozi așezați pe suprafața pielii.

ECG → înregistrează activitatea electrică a inimii pe suprafața

pielii.
Introducere
Electrocardiograma (ECG) este un test foarte simplu, noninvaziv, care ne permite să studiem cum
funcționează inima prin măsurarea activității sale electrice. Fiecare impuls electric (sau „undă”) care
trece prin inimă este urmat de o contracție sau bătăi ale inimii. Aceasta unda face ca mușchiul inimii să
se contracte pentru a forța sângele să iasă din inimă.

Un ECG măsoară și înregistrează activitatea electrică care trece prin inimă. Un ECG este necesar și util
și poate fi recomandat în toate bolile cardiovasculare, de exemplu în cazurile de aritmie sau dureri
toracice sau palpitații.
Introducere
Principalele indicații practice ale unui ECG:

- detectează aritmiile supraventriculare și ventriculare;

- depisteaza boli cardiace ischemice;
- depisteaza hipertrofii atriale și ventriculare;
- depisteaza tulburări de conducere atrioventriculară și intraventriculară;
- detectează tulburări non-cardiace precum dezechilibre electrolitice și boli pulmonare;
- monitorizeaza recuperarea după infarctul miocardic sau angina pectorală, progresul bolilor de inimă
sau eficacitatea anumitor medicamente
- monitorizeaza funcția unui stimulator cardiac;
- exclude posibilitatea apariției bolilor de inimă la persoanele la care este indicata intervenția
chirurgicală.
Introducere
Electrocardiografia (ECG) este o reprezentare grafică a potențialului electric
care controlează activitatea musculară din inimă. Acest potențial este colectat
de electrozi pe suprafața pielii.
Electrocardiograma este urma de hârtie a activității electrice în inimă.
Electrocardiograful este dispozitivul utilizat pentru efectuarea unei
electrocardiograme. Electrocardioscopul este un dispozitiv care afișează
forma de undă pe un ecran.

Este un examen rapid care durează doar câteva minute, nedureros,

noninvaziv si nepericulos. Se poate face în cabinetul unui medic, la spital
sau chiar acasă.

Cu toate acestea, interpretarea sa rămâne complexă și necesită multe

cunoștințe și o anumită experiență a clinicianului. Permite evidențierea
diferitelor anomalii cardiace și are un loc important în examinările de
diagnostic în cardiologie.
ECG normal
ECG - linie continuă cu 2 dimensiuni:

Orizontal → timp
Vertical → sense (pozitiv in sus si negativ in jos) si amplitudinea fenomenului electric

Liniile orizontale marchează timpul, în funcție de derularea hârtiei. Pentru viteza de 25 mm / sec, 1 mm
este 0,04 sec, iar pentru 50 mm / sec, 1 mm este 0,02 sec.

Liniile verticale marchează direcția → 1 cm este egal cu 1 mV.

ECG normal

Pe verticală → amplitudine: 10 mm = 1 mV
Pe orizontal → timpul: viteza este de 25 mm / sec, 1 mm = 0,04 sec (40 msec), 5 mm = 0,2 sec, iar
pentru viteze de 50 mm / sec 1 mm = 0, 02 sec (20 msec), 5 mm = 0,1 sec.

Ex: interval RR = 1 sec → HR = 60 / min

 Interpretare
 ECG-ul standard este compus din 12 derivații: șase derivații ale
membrelor (trei bipolare și trei unipolare) și șase derivații precordiale.
 Derivatiile bipolare inregistreaza diferenta de potential electric captat de
cei doi electrozi ai derivatiilor.
 Pentru a obține derivațiile bipolare ale membrelor, electrozii se plasează
pe brațul drept și pe cel stâng și pe gamba stângă, formând un triunghi
(triunghiul lui Einthoven). Fiecare latură a triunghiului formează o
derivație (DI, DII, DIII). DI este orizontală, cu electrodul pozitiv spre
brațul stâng; DII și DIII au electrodul pozitiv orientat în jos. De remarcat
ca bratul stang reprezinta in acelasi timp polul pozitiv pentru derivatia DI
si polul negativ pentru derivatia DIII.
 Se recurge, de asemenea, la un electrod plasat la nivelul piciorului drept,
electrod indiferent, care nu are rol în inregistrarea electrocardiogramei,
dar care este indispensabil pentru obținerea unor derivatii neparazitate.
 Interpretare
 Derivaţiile unipolare ale membrelor sunt AVR care foloseşte braţul drept
ca pozitiv, AVL – foloseşte braţul stâng ca pozitiv şi AVF – foloseşte
piciorul stâng ca pozitiv.
 Inregistreaza variatia de potential din aceste puncte (la nivelul
electrozilor) si nu variatia diferentelor de potential dintre doi electrozi.
 Indicatiile topografice sunt mult mai precise
 Ex. Derivatia aVF exploreaza mai ales peretele inferior al inimii, derivatia
aVL peretele lateral, iar derivatia aVR potentialele endocavitare.
 Deoarece amplitudinea potentialelor de actiune inregistrate de electrozii
unipolari ai membrelor este redusa, a fost necesar ca aceste potentiale sa
fie amplificate, rezultand derivatiile clasice, amintite
 Dacă se translează cele şase derivaţii ale membrelor astfel încât să treacă
toate printr-un punct central, se obţine un plan frontal în care ele se
întretaie la distanţă de 30 grade una de alta
Interpretare

Derivatiile precordiale

Cele şase derivaţii precordiale se obţin prin plasarea a câte unui

electrod pozitiv în şase poziţii pe torace:

 V1 – spaţiul IV intercostal drept parasternal,

 V2 – spaţiul IV intercostal stâng parasternal,
 V3 – la jumătatea distanţei dintre V2 şi V4,
 V4 – spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară,
 V5 – spaţiul V intercostal stâng pe linia axilară anterioară,
 V6 – spaţiul V intercostal stâng pe linia medioaxilară.
Interpretare

 Derivaţiile V1 şi V2 privesc cordul drept şi sunt derivaţiile precordiale drepte; derivaţiile V3 şi V4

privesc septul interventricular şi apexul; derivaţiile V5 şi V6 sunt situate în dreptul cordului stâng,
fiind derivaţii precordiale stângi. În mod normal, complexul QRS este predominant negativ în V1 şi
devine predominant pozitiv în V6, zona de tranziţie fiind în V3.
 In anumite situatii, indeosebi in marile deviatii axiale stangi, potentialele ventriculare stangi nu sunt
inregistrate suficient de bine de derivatiile V4-V6. In aceste cazuri se poate recurge la derivatiile
extreme stangi, respectiv V7 (electrod spatiul 5 ic linia axilara posterioara), V8 (sp5 l. scapulara),
V9(sp5 paravertebral stang)
 Potentialele drepte, dextrocardie - derivatiile drepte in oglinda (V3R-V6R)
Interpretare
Interpretare
Acesta trebuie să includă:
- cele 12 derivatii cu câteva complexe, precum și o urmă mai lungă de cel puțin o derivare, făcând
posibilă vizualizarea clară a ritmului cardiac,
- identitatea pacientului;
- data și ora trasării și, eventual, circumstanțele acestuia din urmă (sistematic, durere, palpitații, ...)
- calibrare corectă: calibrarea vitezei de derulare a hârtiei de 25 mm / s și - calibrarea amplitudinii de 1
cm / mV. Aceste două informații sunt raportate sistematic pe unda, iar calibrarea amplitudinii este
dovedită de un semnal de calibrare vizibil pe unda.
- O calibrare bună este esențială pentru analiza undelor. Unitatea Ashmann este definită cu 0,1 mV egal
cu 0,04 s, care corespunde unui pătrat cu latura de 1 mm. Orice modificare a calibrării modifică
amplitudinea deviațiilor și face ECG neinterpretabil în ceea ce privește referințele utilizate în mod
convențional. Traseul trebuie să fie, de asemenea, cât mai liber posibil de interferențe electrice pe
toate cablurile și cu o linie de bază dreaptă (și nu ondulantă). Trebuie efectuată o căutare a unei
malpoziții a electrozilor. Unda P trebuie să fie negativă în aVR și pozitivă în D1, D2 și V6. În plus,
complexele QRS trebuie să aibă o morfologie și o amplitudine care progresează armonios în
conductele precordiale.
Interpretare
Interpretare

Impulsul electric este generat la nivelul nodului sino-

atrial şi se propagă la cele două atrii determinând
depolarizarea atrială cu contracţia acestora, cu
apariţia undei P pe ECG. Astfel, unda P reprezintă
activitatea electrică a contracţiilor celor două atrii.
Interpretare
Impulsul ajunge apoi la nivelul nodului
atrioventricular (NAV) unde suferă o încetinire a
conducerii de 0,1 secunde, timp în care sângele trece
din atrii în ventriculi. După stimularea NAV, impulsul
trece în sistemul specializat de conducere al
ventriculilor, compus din NAV, fasciculul His,
ramurile dreaptă şi stângă ale acestuia şi fibrele
reţelei Purkinje, determinând contracţia ventriculilor.
Viteza de propagare a impulsului este mult mai mare
prin acest ţesut specializat decât prin celulele
miocardice obişnuite. Trecerea impulsului electric
din NAV prin reţeaua Purkinje la celulele miocardice
adulte determină apariţia complexului QRS pe ECG.
Interpretare
Complexul QRS este format din unda Q care
reprezintă prima deflexiune negativă, unda R care
reprezintă deflexiunea pozitivă şi unda S care este
negativă. Deflexiunea pozitivă a complexului QRS
este întotdeauna unda R; unda negativă care precede
unda R va fi unda Q, iar unda negativă care urmează
undei R va fi unda S. Unda Q poate lipsi adesea.

După complexul QRS apare o pauză – segmentul ST,

apoi apare unda T care reprezintă repolarizarea
ventriculară. Atriile au o undă de repolarizare care
este mică şi mascată de complexul QRS.

În concluzie, ciclul cardiac este format din unda P,

complexul QRS şi unda T.
Interpretare
Analiza ECG

1. Ritm

2. Frecventa cardiaca

3. Axa electrica

4. Morfologia undelor
Interpretare
Un ritm cardiac normal este așa-numitul ritm Analiza ECG
„sinusal”: activitatea cardiacă sub controlul nodului 1. Ritm
sinusal se caracterizează prin: 2. Frecventa cardiaca
3. Axa electrica
- ritm regulat cu un spațiu constant R-R; 4. Morfologia undelor
- prezența unei unde P înainte de fiecare QRS și a
unui QRS după fiecare undă P;
- undele P au ax și morfologie normale
- interval PR constant.
Interpretare
Dacă ritmul este regulat, se poate determina o frecvență cardiacă care este egală Analiza ECG
cu reciprocitatea intervalului R-R (înmulțit cu 60, pentru a fi exprimat ca 1. Ritm
numărul de bătăi pe minut). 2. Frecventa cardiaca
3. Axa electrica
În practică, se poate determina împărțind 300 la numărul de pătrate mici de 5 4. Morfologia undelor
mm care separă două complexe QRS; memorarea secvenței „300, 150, 100, 75,
60, 50” permite astfel o estimare rapidă a frecvenței, de exemplu dacă există 2
pătrate între 2 QRS frecvența este de 150 de bătăi pe minut, daca sunt 4 pătrate
este 75, dacă sunt 6 pătrate este 50.
Interpretare
Analiza ECG

1. Ritm
2. Frecventa cardiaca
3. Axa electrica
4. Morfologia undelor
Interpretare
Analiza ECG

1. Ritm
2. Frecventa cardiaca
3. Axa electrica
4. Morfologia undelor
Interpretare
Analiza ECG

1. Ritm
2. Frecventa cardiaca
3. Axa electrica
4. Morfologia undelor
Interpretare
Analiza ECG

1. Ritm
2. Frecventa cardiaca
3. Axa electrica
4. Morfologia undelor
Interpretare
Unda P corespunde depolarizării (și contracției) atriilor, dreapta și stânga. Analiza ECG

1. Ritm
Analizăm: 2. Frecventa cardiaca
 morfologia (pozitivă sau bifazată în V1 sau chiar V2 și monofazică în toate 3. Axa electrica
celelalte derivatii) 4. Morfologia undelor
 durata (care este de la 0,08 la 0,1 secunde)
 amplitudinea (mai mică de 2,5 mm în D2 și 2 mm în V1 și V2)
 axa (determinată în același mod ca și pentru axa QRS, situată în mod normal
între 0 și 90 °, în general în jur de 60 °)
 sincronizarea cu complexul QRS.
Interpretare
Intervalul PR (sau PQ) reprezintă timpul dintre începutul lui P și Analiza ECG
începutul QRS. 1. Ritm
2. Frecventa cardiaca
Reprezintă timpul necesar transmiterii impulsului electric de la nodul 3. Axa electrica
sinusal al atriilor către țesutul miocardic al ventriculilor (conducție 4. Morfologia undelor
atrioventriculară).

Durata sa normală, măsurată de la debutul undei P până la debutul

complexului QRS este de 0,12 până la 0,20 secunde.

Durata spațiului PR scade odată cu creșterea ritmului cardiac. În mod

normal este izoelectric.
Interpretare
Complexul QRS corespunde depolarizării (și contracției) ventriculilor, dreapta Analiza ECG
și stânga. Unda Q este prima undă negativă a complexului. Unda R este prima 1. Ritm
undă pozitivă a complexului. Unda S este a doua undă negativă. În funcție de 2. Frecventa cardiaca
derivatie și forma acesteia, vorbim astfel de aspectul „QS”, „RS”, chiar „RSR '” 3. Axa electrica
(pentru o formă M cu două pozitivități). Forma și amplitudinea QRS variază în 4. Morfologia undelor
funcție de conductori și de posibila patologie a mușchiului cardiac subiacent.
Complexul QRS are o durată normală mai mică de 0,1 secunde, cel mai adesea
mai mică de 0,08 s. Axa QRS normală este cuprinsă între 0 și 90 °. Zona de
tranziție corespunzătoare șuntului precordial în care QRS sunt izoelectrice este
situată în mod normal la V3 sau V4.
Interpretare
Segmentul ST corespunde timpului dintre debutul depolarizării ventriculare Analiza ECG
reprezentat de complexul QRS și debutul undei T. Segmentul ST normal este 1. Ritm
izoelectric din punctul J la începutul undei T. 2. Frecventa cardiaca
3. Axa electrica
Intervalul QT măsurat de la începutul QRS până la sfârșitul undei T 4. Morfologia undelor
corespunde setului de depolarizare și repolarizare ventriculară (sistolă electrică).
Durata sa este variabilă în funcție de ritmul cardiac, scade când ritmul cardiac
crește și crește când ritmul cardiac scade. Alungirea sa este legată în anumite
circumstanțe de apariția unei tulburări complexe de ritm ventricular numite
„torsade de vârfuri”, care este potențial fatală.
Interpretare
Unda T corespunde părții principale a repolarizării (relaxării) ventriculilor, Analiza ECG
aceasta pornind de la QRS pentru unele celule. Durata sa este de 0,20 - 0,25 1. Ritm
secunde, analiza duratei sale este inclusă în analiza duratei intervalului QT. Axa 2. Frecventa cardiaca
normală a undei T, calculată în același mod ca axa QRS, este între - 10 și 70 °, 3. Axa electrica
adesea în jur de 40 °. Unda T este în mod normal ascuțită, asimetrică și largă în 4. Morfologia undelor
majoritatea cablurilor. Poate fi negativ în V1 sau chiar în D3 și aVF.
Amplitudinea sa depinde, în general, de cea a undei R care o precede, este între
1/8 și 2/3 din cea a undei R și, în general, nu depășește 10 mm.

Unda T atrială este mascată de unda QRS și corespunde repolarizării

(relaxării) atriilor. Aceasta este negativa.
Interpretare
Unda U este o mică deviere observată uneori după unda T în conductele Analiza ECG
precordiale de la V la V4. Este pozitiv în toate oportunitățile, cu excepția aVR, 1. Ritm
originea sa este dezbătută. În cazul unei anomalii, urmărirea ar trebui să fie în 2. Frecventa cardiaca
mod ideal comparată cu un ECG vechi la același pacient: o repolarizare 3. Axa electrica
ventriculară anormală nu are deloc aceeași semnificație dacă există de câțiva ani 4. Morfologia undelor
ca și cum ar fi recentă.
Interpretare – tulburari de irigatie
Hipoxia severa altereaza depolarizarea, dar si repolarizarea => in functie de gravitate:
 Ischemie
 Leziune
 Necroza

1. CARDIOPATIA ISCHEMICA

a. Modificarea segmentului ST
Subdenivelare – cea mai frecventa; cu cat este mai accentuata, cu atat prognosticul este
mai grav.
Supradenivelare – in leziunea transmurala, epicardica, dar si in angina Prinzmetal si in
anevrismul de ventricul stang.

b. Modificarea undei T
- Devine simetrica si cu varf ascutit, indifferent daca este pozitiva sau negativa
Interpretare – tulburari de irigatie
Angina Prinzmetal

- Poate fi expresia unei leziuni tranzitorii transmurale sau

dominant subepicardice
- Supradenivelarea segmentului ST in derivatii directe
(!!! In angina stabila apare subdenivelarea segmentului
ST – leziune subendocardica) care este identica cu cea
din faza supraacuta a infarctului de miocard.
!!! Supradenivelarea ST poate fi cauzata de spasmul
coronarian aparut in absenta stenozei coronariene organice.
- Unda T creste in amplitudine si devine ascutita si larga
(la fel ca in faza supraacuta a IM).
- Complexul QRS poate prezenta cresterea amplitudinii
undei R, diminuarea adancimii undei S, defecte de
conducere intraventriculara.
Interpretare – tulburari de irigatie
II. INFARCTUL DE MIOCARD

a. Diagnostic pozitiv
 Semnele directe se inregistreaza in derivatiile al caror electrod exploratory se afla in
proximitatea zonei de infarct
 Semnele indirecte se observa in derivatiile opuse zonei de infarct (imaginea in oglinda a
semnelor directe)

Ischemia = modificari ale morfologiei undei T:

 Semn direct: unda T negativa, ascutita si simetrica (intarzierea repolarizarii in zona afectata
= ischemie subepicardica)
 Semn indirect: unda T pozitiva, ascutita si simetrica (ischemie subendocardica)
Interpretare – tulburari de irigatie
Leziunea = devierea segmentului ST.
 frecvent, leziunea este localizata epicardic => vom avea o supradenivelare a segmentului
ST (ST va fi deviat catre epicard); in faza acuta supradenivelarea este convexa.

Necroza
 Semn direct: unda Q patologica, cu adancime mai mare de 25% din unda R si durata peste
0.04 sec.
 Semn indirect: complex QRS de aspect RS cu cresterea in amplitudine a undei R in
derivatiile in care in mod normal unda R este de amplitudine mica (ex in IM strict posterior in
derivatiile V1 si V2 se constata unda R ampla)
Interpretare – tulburari de irigatie
b. Diagnostic stadial

1. Stadiul supraacut (0-3h)

- Risc crescut de producere a unei fibrilatii ventriculare
- Miocardul lezat inca mai poate conduce activitarea electrica, dar mai lent.

 Creste timpul de activare ventriculara

 Creste amplitudinea undei R
 Supradenivelarea ascendenta a segmentului ST (concav in sus)
 Unda T larga si inalta (poate depasi amplitudinea undei R asociate)
Interpretare – tulburari de irigatie
2. Stadiul acut (durata variabila)

 Unda Q patologica cu aspect de QS sau QR

 Supradenivelare ST convexa in sus, “boltita”,
marea unda monofazica
 Unda T negative, profunda, ascutita si simetrica

3. Stadiul subacut (cateva zile)

 Reducerea amplitudinii supradenivelarii ST
 Degajarea undei T, negative

4. Stadiul cronica cicatricial = IM vechi, stabilizat

 Unda Q patologica stabilizata cu aspect de QS
sau QR
 Segment ST isoelectric
 Unda T normala, izoelectrica sau usor negativa
Interpretare – tulburari de irigatie
Infarctul subendocardic (nontransmural, non-Q)

In infarctul cu localizarea subendocardica integritatea straturilor subepicardice face ca

morfologia complexului QRS sa nu fie modificata si ca atare necroza nu se traduce prin unda Q
patologica, ci prin modificari ale fazei terminale.

 Semne clinice si biochimie suggestive pentru IM

 ECG: segment ST subdenivelat si unda T inversata in precordiale, DI si DII
 Modificarile patologice persista zile pana la saptamani
Interpretare – tulburari de ritm
Aritmiile cardiace sunt dereglari are ritmului normal al inimii din punct de vedere al frecventei,
al regularitatii frecventei sau al ambelor.

I. Aritmii cu ritm nomotop sau sinusale (excitatia se formeaza in nodul sinusal)

1. Tahicardia sinusala = ritm sinusal cu frecventa > 100/min
 Succesiune rapida de complexe P, QRS, T (100-160/minut)
 Unda P precede complexul QRS cu un interval PR normal si constant
 Intervalele PP sunt egale sau aproape egale
 Intervalul TP se scurteaza, unda T si P poate fuziona (aspect T+P)

 Putem observa si modificari in morfologia complexului ventricular

Fiziologic: hiperreactivitatea simpatoadrenergica din emotii, effort

Patologic: mechanism compensator la scaderea debitului cardiac din cardiopatii (insuficienta
cardiaca, miocardite acute, valvulopatii)
Interpretare – tulburari de ritm
2. Bradicardia sinusala = ritm sinusal cu frecventa < 60/min
 PR normal
 La o valoarea de 35-40/min este necesar un diagnostic diferential cu blocul sino-atrial,
blocul A-V grad II (2/1), ritmurile jonctionale passive, fibrilatia si flutterul atrial cu blocaj A-V
de grad inalt sau complet

Fiziologic: in cresterea tonusului vagal

Patologic: cardiopatii de tipul miocarditelor

3. Aritmia sinusala = variatii usoare ale ritmului sinusal => durata variabila a intervalului RR

Fiziologic: forma respiratorie cu PR si QRS normal; se intalneste la copii si tineri sanatosi cu

reactivitate neuro-vegetative puternica si este legata de fazele ciclului respirator.
Patologic: forma nerespiratorie la batrani cu ateroscleroza cerebrala sau coronariana si la
hipertensivi; in supradozajul digitalic
Interpretare – tulburari de ritm
II. Aritmii cu ritm heterotrop sau sinusale (excitatia se formeaza intr-un centru extrasinusal,
ectopic)
- apar din cauza cresterii excitabilitatii focarului ectopic (extrasinusal) care descarca impulsuri
isolate sau salve de impulsuri, preluand astfel comanda cordului pentru o singura bataie
(aritmia extrasistolica) sau pentru perioade mai lungi de timp (tahicardia paroxistica,
fibrilatia, flutter-ul).

A. Aritmii atriale
1. Extrasistole atriale
Extrasistola = contractia prematura a cordului.
 Complexul P-QRST apare precoce
 Unda P a extrasistolei are o morfologie diferita de celelalte => cu cat este mai departe de
nodul sinusal cu atat modificarile sunt mai importante
 PR normal
 QRS identic cu celelalte complexe
 Extrasistolele sunt urmate de pauze decalante (descarca nodul sinusal, dupa care urmeaza
un nou ciclu sinusal)
Interpretare – tulburari de ritm
2. Tahicardia paroxistica atriala = cel putin 6
extrasistole atriale
 Absenta undei P de origine sinusala
 Prezenta undelor P’ ectopice atriale, in
succesiune foarte rapida cu o frecventa de
140-220/min, urmate de complexe QRS
normale daca nu exista tulburari de
conducere intraventriculare
 Apare fenomenul de sumatie T+P => nu
putem identifica mereu unda P

3. Tahicardia atriala multifocala (haotica)

 Frecventa atriala de 100-250/minut
 In aceeasi derivatie vom avea cel putin 3
tipuri morfologice de unda P
 Prezenta liniei izoelectrice intre undele P
 PP, RR, PR variabile
Interpretare – tulburari de ritm
4. Fibrilatia atriala
In miocardul atrial exista numerosi centri ectopici care descarca impulsuri cu o frecventa foarte
mare (350-600/min) => depolarizari atriale parcelare => rezulta o activitate extreme de rapida si
neconcordanta a atriilor, a caror excitatie este condusa neregulat la ventriculi.

!!! Lipseste depolarizarea atriala UNICA => sistola atriala va fi absenta.

 Unda P absenta
 Prezenta undelor de fibrilatie “f” mici, neregulate, de amplitudine variabila, cu frecventa
variabila 400-600/min, care se observa cel mai bine in DII, V1 si se inscriu peste segmental
ST si unda T
 Intervalele dintre QRS sunt inegale, ritmul
ventricular este complet neregulat => aritmie
totala
 QRS poate fi normal in absenta tulburarilor de
conducere intraventriculare preexistente
Interpretare – tulburari de ritm
5. Flutter atrial = apare in urma succesiunii rapide de stimuli datorata unui centru ectopic atrial
sau in urma prezentei undei circulare de excitatie realizata in miocardul atrial
 Unda P absenta
 Prezenta undelor de flutter “F”, cu aspect de “dinti de fierastrau”; au o frecventa de 250-
350/min si sunt identice ca morfologie in aceeasi derivatie
 QRS normal in absenta tulburarilor de conducere intraventriculare
Interpretare – tulburari de ritm
B. Aritmii atrio-ventriculare, jonctionale = tulburari de ritm a caror mecanism de producere
se afla la nivelul zonei jonctionale.

Zona jonctionala are urmatoarele proprietati:

 incetineste viteza de conducere a impulsurilor care vin de la atrii spre ventriculi (excitabilitate
mai redusa si perioada refractara mai lunga)
 Poseda automatism propriu => poate la nevoie sa preia comanda inimii

1. Extrasistole jonctionale = contractii premature declansate de impulsuri ectopice care

pornesc din zona jonctionala
 Complex P-QRS-T premature
 Unda P este negative si se observa bine in DII, DIII si AVF; poate fi inaintea sau suprapusa
sau dupa QRS datorita activarii retrograde a atriilor de catre impulsul ectopic junctional.
 Sunt decalante, descarca nodul sinusal si produc o modificare a ritmului sinusal
Interpretare – tulburari de ritm

2. Ritmuri A-V jonctionale = tulburari de ritm in care controlul activitatii cardiace este sub
dependenta jonctiunii A-V.

Se instaleaza in 2 circumstante:
a) Tahicardia A-V jonctionala neparoxistica (70-130/min) din intoxicatia digitalica, rheumatism
articular acut cu determinare miocardica, IM cu localizare inferioara
b) Tahicardia A-V jonctionala paroxistica (140-220/min)
Interpretare – tulburari de ritm
C. Aritmii ventriculare
- Mecanismul de producere se afla la nivelul ventriculilor
!!! Diagnostic si tratament de urgenta

1. Extrasistole ventriculare = contractii premature declansate de hiperexcitabilitatea unor

centri ectopici cu sediul in miocardul ventricular.

Centrii ectopici activeaza intai ventriculul in care au luat nastere si dupa o intarziere ventriculul
opus => asincronism in depolarizarea ventriculara => modificari ale complexului QRS

Fiziologic: la pacienti cu inima sanatoasa provocate de excesul de cafea, tutun, alcool, stari
emotive).
Patologic: la pacientii cu afectiuni organice ale cordului (IM acut, insuficienta cardiaca,
cardiopatie ischemica); intoxicatie digitalica; in tratamentul cu diuretice fara suplimentare de
potasiu; hipoxii
 Interpretare – tulburari de ritm
Extrasistole ventriculare:
 Apare prematur QRS largit, deformat
 ST si unda T sunt de sens opus fata de sensul complexului QRS (se explica existenta
modificarilor secundare de repolarizare ventriculara)
 Sunt urmate de o pauza compensatory

Clasificare:
 Monofocale (generate de acelasi focar ectopic => in
aceeasi derivatie toate ES sunt identice ca morfologie)
sau polifocale (generate de focare ectopice diferite =>
in aceeasi derivatie au morfologie diferita)
 Izolate nesistematizate sau sistematiate cand apar cu
o anumita regularitate fata de ritmul de baza si survin
ritmic
Interpretare – tulburari de ritm
2. Tahicardie paroxistica ventriculara = 5 sau mai multe ES ventriculare in succesiune.
- Alura ventriculara rapida (140-250/min), relative regulata si fixa, cu debut si sfarsit brusc.
- Durata variabila de la minute la ore

 Succesiune foarte rapida de complexe QRS largite

 Frecventa de 140-250/min, relative regulata
 Nu exista nicio relatie intre P si QRS; de multe ori activitatea electrica atriala nu poate fi
identificata
Interpretare – tulburari de ritm
3. Fibrilatia ventriculara
- Cea mai grava tulburare de ritm cardiac
- Descarcari repetitive a mai multor focare ectopice ventriculare

 Frecventa de 300-400/min, complet neregulata => dezorganizarea activitatii electrice

ventriculare, depolarizarea nu se mai face intr-o succesiune fiziologica; lipseste sistola
ventriculara
 Unda P si unda T absente
 Frecventa si durata oscilatiilor scad progresiv pana la disparitia activitatii electrice a inimii

Patologic: pacientii cu IM acut, cardiopatie ischemica, blocuri A-V, in timpul anesteziilor pentru
interventii chirurgicale etc.
Interpretare – tulburari de ritm
4. Flutter ventricular
 Unde de amplitudine mare, cu desfasurare continua, fara a putea deosebi componentele
individuale ale QRS
 Frecventa de 180-250/min
 Undele de flutter ventricular mascheaza activitatea electrica atriala