Complementul direct
!!!!este partea secundară de propoziție
care determină un verb și arată, de
obicei, obiectul asupra căruia
acționează autorul unei fapte.
Întrebări: pe cine? Ce?
L-am cunoscut pe fratele lui Vasile.
Mihai își plimbă câinele.
Complementul direct determină:
1. un verb
ce? cd
Văd câinele.
verb p.
2. locuțiune verbală
ce? cd
Îmi aduc aminte întâlnirea.
3. interjecție predicativă
ce?
Na o bomboană.
4. Adjectivul dator
ce?
Îmi este dator recunoștință.
ce? Cd
a) Dorința de a vizita Franța era mare.-inf.
ce? Cd
b) Copilul cerând ajutor este singur.-gerun.
ce? cd
c) Mi-e greu de înțeles situația.- supin
!!!Verbele determinate de un Cd pot fi și la forme
verbale nepersonale.
Complemnentul Îi văd pe cei trei.
direct se exprimă e) Verb-forme verbale
prin: nepersonale
a) Substantiv Pot munci mult.(infinitiv)
Mănânc un măr. Termin de scris tema.
b) locuțiune substantivală (supin)
El are păreri de rău. Aud cântând afară.
c) Pronume f) locuțiune verbală
Nu aud nimic. Pot a băga de seamă
d) Numeral cu valoare greșelile tale.
pronominală
În limba română complementul direct poate fi dublat de
forme clitice pronominale.
O ascult pe mama.
O formă pronominală clitică, dubleză Cd pe
mama.
I-am chemat pe trei dintre ei.
i- formă pronominală clitică, dublează cd. pe trei
Îl învață pe copil gramatică.
Cd Cd C. Secundar
!În Gramatica limbii române editată în 2005
de Academia Română apare o funcție nouă
numită Complement secundar.(apare când sunt
două complemente directe)