SOLUL

AMESTEC ETEROGEN

CHIMIE
Solul

 Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se

află într-o continuă evoluție sub influența factorilor
pedogenetici, reprezentând stratul superficial al 
Pământului în care se dezvoltă viața vegetală
 În structura internă a Pământului, sunt delimitate mai
multe zone care se deosebesc prin compoziție,
densitate, temperatură, stare de agregare, grosime.
Structura interna a pamantului

Pământul are la suprafață, într-un strat cu o grosime de

aproximativ 40 km, o crustă solidă numită scoarța
terestră. Partea afânată de la suprafața uscatului este
cunoscută sub numele de sol. Solul reprezintă una
dintre cele mai importante resurse naturale.
Are rol în susținerea plantelor, prin fixarea rădăcinilor.
Din sol, plantele își extrag apa și nutrienți necesari în
procesele de creștere și hrănire. Solul este esențial
pentru agricultură. Este casa multor organisme. Solul
este o parte inseparabilă a vieții noastre.
Solul – amestec eterogen

Solul este un amestec eterogen. Este

format din particule minerale,
materii organice, apă, aer și organisme
vii.
Este un sistem foarte dinamic, care
îndeplinește multe funcții; este vital
pentru activitățile umane și pentru
supraviețuirea ecosistemelor
Solul se află într-o continuă schimbare, ca urmare
a proceselor fizice, mecanice, chimice, biochimice
și biologice care se produc la acest nivel.
Variațiile de temperatură, apa, mișcările aerului,
organismele vii, organismele moarte care se
descompun reprezintă factori care acționează
permanent asupra solului, determinând în mod
continuu modificări ale aspectului, compoziției și
structurii acestuia.
Compozitia solului

Solul este un sistem dinamic având trei faze:

solidă, lichidă și gazoasă.
Faza solidă reprezintă aproximativ 50% din volumul solului și este
alcătuită din substanțe minerale și organice.
Faza lichidă este reprezentată de apa din porii solului și de pe
suprafața particulelor de sol și conține dizolvate diferite substanțe,
minerale sau organice, folositoare plantelor.
Faza gazoasă corespunde aerului prezent în porii solului și are o
compoziție modificată față de aerul atmosferic, în sensul prezenței unei
cantități mai mici de oxigen și a uneia mai mari de dioxid de carbon.
Tipuri de sol

a)sol nisipos:
- particule mari de nisip;
- aerat, drenat;
- folosit la fabricarea vaselor din ceramică;
b)sol argilos:
- arată ca un nisip maroniu;
- bogat în substanțe nutritive (roditor);
- când este uscat formează bulgări;
- utilizat la fabricarea sticlei;
c) sol calcaros:
- aspect albicios;
- cantitate mare de pietre;
- predispus la uscare;
- folosit la fabricarea varului.
Materia organica a solului

 Materia organică a solului (MOS)

 Substanţa de bază în relaţia dintre sol şi depozitul de carbon este „materia organică a solului” (MOS).
Aceasta reprezintă suma materiei vii şi moarte din sol şi include reziduuri de plante şi microorganisme.
Aceasta reprezintă o resursă extrem de preţioasă care îndeplineşte funcţii esenţiale pentru mediu şi
pentru economie şi poate face acest lucru deoarece este un întreg ecosistem la nivel microscopic.
 MOS contribuie foarte mult la fertilitatea solului. Aceasta reprezintă elixirul vieţii, în special al vieţii
plantelor. Aceasta leagă nutrienţii de sol, depozitându-i şi punându-i la dispoziţia plantelor. Aceasta
găzduieşte organismele din sol, de la bacterii la viermi şi insecte, şi permite acestora să transforme
reziduuri de plante şi susţine nutrienţii care pot fi preluaţi de plante şi culturi. Aceasta menţine totodată
structura solului, astfel îmbunătăţind infiltrarea apei, reducând evaporarea, crescând capacitatea de
păstrare a apei şi evitând compactarea solului. În plus, materia organică din sol accelerează
dispersarea poluanţilor şi îi poate ataşa de particulele sale, reducând astfel riscul alunecărilor de
pământ.
Poluarea solului

 Solul este un amestec eterogen format din materie din plante, minerale şi animale care se formează într-
un proces foarte lung, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creşterea majorităţii plantelor şi
esenţial pentru toată producţia agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici, săruri
, patogeni, sau materiale radioactive şi metale grele care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor.
 Metodele iraţionale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui şi au
accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrăşăminte chimice, pesticide şi fungicide omoară organisme
utile cum ar fi unele bacterii, fungi şi alte microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpşuni în 
California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta
căpşunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar şi organismele benefice şi lasă solul steril şi
dependent de îngrăşăminte pentru a suporta creşterea plantelor. În consecinţă, se folosesc tot mai multe
îngrăşăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor şi lacurilor în perioadele cu inundaţii.
 Irigaţia necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat depozite de
sare care inhibă creşterea plantelor şi pot duce la lipsa recoltei. În anul 2000 î.e.n., oraşele antice
sumeriene de la sud de Valea Tigrului şi Eufratului, în Mesopotamia, depindeau de bogăţia recoltelor.
Până în anul 1500 î.e.n., aceste oraşe au intrat în colaps din cauza lipsei recoltei datorate salinităţii
ridicate a solului. Aceeaşi problemă există azi în Valea Indusului din Pakistan, Valea Nilului în Egipt şi 
Valea Imperială din California.
Surse de documentare

 [Link]
 [Link]
 [Link]