ELEMENTE DE TÂMPLĂRIE

PENTRU CONSTRUCŢII
Sfera noţiunii de tâmplărie include toate
lucrările de închidere a golurilor în pereţi,
planşee sau acoperişuri.

Elementele de tâmplărie închid golurile, care

au rolul de asigurare :
 a iluminatului natural,
 a accesului din exterior
 a comunicării între diferitele piese ale clădirii.
MATERIALE

 materiale pentru partea opacă (de rezistenţă) a

tâmplăriei;
 materiale pentru partea vitrată (transparentă sau
translucidă) - geamuri;
 materiale auxiliare.
 Materiale pentru partea opacă
Lemnul -materialul tradiţional pentru executarea
tâmplăriei.
 Material ecologic
 posibilitatea de prelucrare uşoară, atât manual cât şi
mecanic,
 un raport favorabil între rezistenţă şi greutate,
 capacitate de protecţie termică bună în raport cu
alte materiale.
Dezavantajele lemnului :
 sensibilitatea accentuată la variaţii de
umiditate
 sensibilitatea la acţiunea
microorganismelor (care produc
putrezirea)
 combustibilitatea.
 Evitarea variaţiilor dimensionale ale elementelor
de tâmplărie - umflare la umiditate mare şi
contragere la uscare - care produc deformarea
diferitelor piese componente, respectiv mărirea
rosturilor -umiditatea lemnului în momentul
montajului să nu depăşească 17%.

 Creşterea rezistenţei lemnului la acţiunea

microorganismelor - lucrări de protecţie
(lăcuire, vopsire)

 Reducerea combustibilităţii - ignifugare.

Lemnul stratificat - solidarizarea a 2 sau 3 straturi în
contrafibră
- eliminarea deformabilităţii
- rezistenţe mecanice sporite,
-reducerea sensibilităţii la umiditate/uscare
- creşterii durabilităţii.
.
Oţelul -utilizat pentru tâmplărie la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Procesul de coroziune care afectează acest material i-a
restrâns sfera de utilizare, revenind în actualitate abia în
deceniul 5 al secolului XX sub formă de oţel galvanizat.

Principalul avantaj al tâmplăriei din oţel - rezistenţă şi rigiditate

sporite, obţinute cu secţiuni mult mai reduse, ceea ce permite
închiderea unor goluri de dimensiuni mai mari şi obţinerea unui
raport mai favorabil între suprafaţa vitrată şi suprafaţa golului în
cazul ferestrelor.

Principalele dezavantaje - greutatea mare şi conductivitatea

termică ridicată.
Aluminiul prezintă în plus faţă de oţel
avantajele

greutate redusă,
 rezistenţă la coroziune,
 varietatea secţiunilor de profile care pot
fi executate
 aspect estetic deosebit.

Principalul dezavantaj -conductivitatea

termică mai ridicată decât a oţelului.

Tâmplăria din aluminiu, în general, mai

costisitoare faţă de cea din lemn sau oţel
obişnuit.
Oţelul inoxidabil este un aliaj de fier cu crom, nichel şi
molibden în proporţie de 18, 10 respectiv 3%.

Principalele calităţi
• rezistenţa la coroziune
• aspectul estetic

Principalul dezavantaj - costul foarte ridicat.

Oţelul inoxidabil se foloseşte numai în cazuri cu totul speciale, sub forma

unor pelicule de protecţie pe profile din lemn sau oţel.
Materialele plastice (PVC extrudat)
Avantaje
 greutate redusă,
 capacitate de izolare termică superioară celorlalte
materiale
 rezistenţei la coroziune.

Materialul folosit la realizarea profilelor este un amestec de

policlorură de vinil stabilizat (cu rolul de a contracara
efectele căldurii şi ale luminii), materiale de umplutură -
carbonat de calciu, pigmenţi, coloranţi şi lubrifianţi.

Profilele din PVC se obţin prin extrudare.

Problema rigidităţii inferioare faţă de lemn, oţel şi aluminiu poate fi

rezolvată prin introducerea unor profile de rigidizare din oţel în
interiorul profilelor din mase plastice.
Profil din tâmplărie din PVC ranforsat cu profile din oţel
Geamuri
 Geamurile clare, în grosime de 1,8 până la 3
mm, se folosesc la ferestre obişnuite, iar cele de
4...8 mm sunt folosite la vitrine, ferestre de
dimensiuni mari sau în situaţiile în care se
urmăreşte o creştere a gradului de protecţie
acustică.
 Geamurile riglate turnate au pe una din fete
striuri paralele şi se fabrică în grosime de 5,5
mm. Se utilizează la luminatoare, permiţând
trecerea luminii în proporţie de 60-70%.
 Geamurile ornament turnate au pe una din feţe desene
în relief, obţinute prin presare şi îşi găsesc întrebuinţare
în special pentru realizarea părţii vitrate la uşi. Geamurile
armate au o grosime de 6,5 mm şi includ în masa lor o
plasă de sârmă din oţel de 0,5 - 0,6 mm diametru, cu
ochiuri de 7-14 mm Aceasta le conferă o rezistenţă mai
bună la acţiuni mecanice, dar le reduce transparenţa la
50%.
 Geamurile mate sunt obţinute din geamuri clare de 2-3
mm grosime, având o faţă lucie şi una lăptoasă,
rezultată în urma tratării cu un acid. Transparenţa este
de 50… 60 %.
 Geamurile gravate sunt geamuri ornament, cu desene în relief realizate printr-o
tehnică manuală. Vitrourile sunt, de asemenea, geamuri ornament, cu desene
variate, în culori diferite.
Geamurile cu proprietăţi de conservare a energiei se prezintă sub formă de:
 - produse realizate din sticlă cu o compoziţie chimică specială, ce le conferă anumite
calităţi în raport cu radiaţia luminoasă, cum sunt geamurile absorbante, geamurile
reflectorizante sau cele absorbant-reflectorizante;
 - geamuri termoizolante de tip termopan sau triverre, formate din două sau trei foi de
geam fixate pe distanţieri metalici centrali la distanţă de 0,8 mm; stratul de aer
dezumidificat dintre foile de geam are proprietăţi termoizolatoare. Eficienţa
energetică poate fi îmbunătăţită prin introducerea unui gaz inert, argon sau kripton,
în spaţiul dintre geamuri
 - geamuri cu emisivitate scăzută (Low-e), acoperite cu o peliculă de oxizi metalici
care reflectă radiaţia cu lungime de undă mare (radiaţia terestră); emisivitatea
suprafeţelor este redusă de la valoarea 0,9 în cazul geamului clar (transparent) la
mai puţin de 0,1, iar capacitatea de a reflecta radiaţia cu lungime de undă din
registrul 3-0,3μ, emisă de obiectele cu temperatură scăzută, (pereţi, ferestre,
mobilier), creşte cu 80 % .
Geamurile multistrat (în documentaţiile străine “laminated”)
sunt realizate din două sau mai multe foi de geam, între care
sunt prevăzute folii de polivinilbutiral (material plastic);
prezintă capacităţi sporite de protecţie acustică.

Geamurile reflectante au prevăzută pe una din feţe o

peliculă de oxizi metalici, care reflectă lumina.
Materiale auxiliare
 Feroneria cuprinde piese şi accesorii metalice absolut necesare
bunei funcţionări a elementelor de tâmplărie, cum sunt:
- piese de asamblare (şuruburi, ştifturi, nituri, cuie etc.);
- piese de funcţionare care asigură închiderea-deschiderea
părţilor mobile ale tâmplăriei (balamale, pivoţi, cabluri, şine etc.).

Tâmplăria trebuie concepută şi realizată astfel încât să asigure

funcţionarea şi întreţinerea uşoară, să fie rezistentă la coroziune
şi să poată fi remediată fără dificultăţi. La elementele de
tâmplărie metalică feroneria trebuie realizată din acelaşi
material ca şi restul componentelor, pentru a nu favoriza
fenomene de coroziune electro-statică.
 Materialele de fixare a elementelor vitrate se prezintă
sub formă de chituri şi baghete din lemn sau metalice.

 Materialele de etanşare au rolul de a reduce

permeabilitatea la aer şi apă a tâmplăriei şi se prezintă
sub formă de garnituri din cauciuc, materiale plastice sau
spume poliuretanice.
FERESTRE
Conform Directivelor comune ale UEAtc (Union
Européenne pour 1'Agrément Technique dans la
Construction), ferestrele sunt lucrări executate
într-un perete exterior, în scopul de a asigura
pătrunderea luminii în interiorul unei încăperi şi
de a asigura eventual şi ventilarea acestuia.
Excepţie fac ferestrele de mansardă care sunt
amplasate în învelitoare.
Alcătuire generală

Ferestrele sunt alcătuite

 parte fixă - toc
 parte mobilă - cercevea.
Definirea suprafeţelor
Deschidere= fereastră

Cadru Vitraj
Clasificare
Funcţie de material
 lemn
 Otel, inox
 Mase plastice

Funcţie de modul de deschidere

 oscilante pe balamale sau pivoţi;
 glisante în plan orizontal sau vertical;
 tâmplării complexe, reprezentând combinaţii de
suprafeţe fixe şi mobile, oscilante şi glisante.
a b c d

Ferestre funcţie de modul de deschidere

oscilante; b,c – pivotante; d- glisante.
Clasificare
Funcţie de numărul de cercevele
 Simple – cu o singura cercevea
 Duble – 2 cercevele independente
2 cercevele cuplate

Funcţie de numărul de canaturi

 Cu un singur canat, cu sau fara supralumină
 Cu 2 canaturi, cu sau fără supralumină
Exigenţe/cerinţe de calitate

 Exigenţe esenţiale conf. Legii calităţii

 Exigenţe specifice
 A. Rezistenţa şi stabilitatea la acţiuni mecanice
Ferestrele şi componentele acestora să suporte, fără
deteriorări sau deformaţii excesive, solicitări din: acţiunea
vântului, vibraţiile produse de vânt sau de circulaţie, tasările
zidăriei, şocurile, presiunile şi solicitările utilizatorului..
 B. Comportarea la foc
Materialele din care sunt realizate ferestrele să nu favorizeze
propagarea focului şi nici să nu producă gaze toxice în cantitate
periculoasă .
 C. Igienă, sănătate mediu
- asigurarea iluminatului natural
- asigurarea ventilării naturale organizate/neorganizate
- materialele componente să nu producă emisii dăunătoare
sănătăţii
Iluminat natural
Randamentul luminos, determinat de raportul dintre
suprafeţele transparente şi opace ale ferestrei, trebuie să fie
compatibil cu exigenţele impuse de natura activităţii care se
desfăşoară în spaţiul respectiv.
Vizibilitatea clară dinspre interior spre exterior - asigurată de
părţile transparente ale ferestrelor care trebuie să poată fi
menţinute permanent curate şi uscate.

Protecţia contra radiaţiei solare

Elemente integrate dispuse de asemenea manieră încât să
realizeze şi un control al iluminatului. Aceste elemente trebuie
să fie manevrabile din interiorul încăperii pentru a fi fixate într-
o poziţie stabilă, bine determinată.
D. Siguranţa în exploatare
[Link]
 Fereastra în ansamblu sau componentele sale
trebuie să-şi păstreze integritatea (să nu se
distrugă sau deterioreze într-un mod periculos)
sub acţiunea agenţilor atmosferici, a vibraţiilor, a
reacţiilor pereţilor în care sunt amplasate sau
solicitărilor rezultate din exploatare.
 Ferestrele în poziţie închisă trebuie să asigure
protecţia ocupanţilor şi a bunurilor lor contra
pătrunderii oamenilor sau animalelor.
 2. Funcţionalitate
a. Etanşeitate
 Etanşeitatea la aer, respectiv permeabilitatea la aer a unei ferestre, este
caracterizată prin curba care dă debitul de aer care traversează fereastra
sub influenţa diferenţei de presiune între cele două feţe. In general, nu
este recomandabilă o etanşeitate totală la aer a ferestrelor decât în cazul
încăperilor presurizate, cu aer condiţionat sau expuse unei presiuni
puternice a vântului, întrucât o anumită permeabilitate la aer poate fi utilă
pentru realizarea unei ventilări naturale moderate dar permanente. În cazul
în care rosturile sunt aproape total etanşe, o soluţie de asigurare a
ventilării constă în a prevedea ferestrele cu orificii speciale, protejate prin
deflectoare. Pe de altă parte, se cere ca permeabilitatea la aer să fie
limitată, în special în cazul vânturilor puternice în scopul:
- de a evita pierderile de căldură excesive;
- de a nu provoca curenţi de aer care să jeneze pe ocupanţi.
Etanşeitatea la apă se referă la interzicerea
completă, în limite date, a pătrunderii apei de ploaie în
interiorul încăperilor datorită acţiunii vântului.
Satisfacerea acestei condiţii impune ca prin forma
geometrică şi concepţia profilelor şi a rosturilor, apa de
ploaie să fie dirijată spre exterior.
E. Protecţie acustică
Protecţia acustică la zgomot aerian nu poate fi luată în
considerate ca o condiţie de calitate în cazul ferestrelor
obişnuite întrucât aceasta este determinată de vitraj, care
intervine cu ponderea cea mai mare în suprafaţa ferestrei şi
de etanşeitatea rosturilor între părţile mobile şi părţile fixe.

Vibraţiile generatoare de zgomote în procesul de

exploatare trebuie evitate printr-o concepţie corectă a
secţiunii componentelor ferestrei asociată cu prevederea
unor materiale sau dispozitive de absorbţie sau amortizare a
vibraţiilor.
[Link]ţia higrotermică şi economia de energie
Protecţia termică
Cerinţa este asigurată de numărul de cercevele şi de
calitatea vitrajului

Condensul superficial
 nu poate fi evitat în special în cazul ferestrelor simple, cu o
singură foaie de geam,.
În cazul vitrajelor multiple nu se admite formarea condensului
în spaţiul dintre vitraje, mai ales dacă acesta nu este accesibil
pentru curăţire.
la încăperile cu higrometrie ridicată, favorabilă prezenţei
permanente a condensului pe faţa interioară a ferestrelor simple,
se recomandă utilizarea vitrajelor multiple sau a geamurilor cu
proprietăţi termoizolante.
Exigenţe specifice

 Aspect
Toate suprafeţele trebuie să aibă un aspect cu
granulozitate fină, fără neregularităţi sau
deformaţii aparente. Rosturile între profile şi
fixarea accesoriilor nu trebuie să producă
discontinuităţi supărătoare privind aspectul
general.
 Manevrabilitate

Manipularea uşoară este asigurată de modul de realizare şi

funcţionare a feroneriei şi a celorlalte dispozitive auxiliare.
Acestea trebuie să asigure o funcţionare normală chiar în
condiţiile unui vânt puternic.
Durabilitate
- Conservarea calităţilor iniţiale pe întreaga durată de viaţă a
ferestrelor
- măsura în care se manifestă influenţa diferiţilor agenţi
agresivi (climatici, biologici etc.) asupra comportării materialelor
constituente
- conservarea caracteristicilor de etanşeitate ale
ferestrelor.

Durata de viaţă a ferestrelor trebuie să fie de acelaşi ordin de

mărime cu durata de viaţă a clădirii.

- Întreţinerea şi reparaţiile (reglajul, gresajul, vopsirea etc.) - -

consum raţional de timp şi de bani. Mecanismele trebuie să fie
accesibile, astfel ca demontarea şi repararea lor să se facă cu
uşurinţă, fără a fi necesară demontarea ferestrei în întregime
- să nu implice nici un risc pentru utilizatori sau personalul de
întreţinere şi să nu afecteze finisajele.
FERESTRE DIN LEMN
 Deşi materiale moderne, ca aluminiul sau materialele
plastice, câştigă din ce în ce mai mult teren, ferestrele
din lemn ocupă în continuare primul loc în construcţia de
locuinţe şi clădiri social-culturale, nu numai în România
ci şi în ţările Comunităţii Europene, unde acestea intervin
cu o pondere de cca. 50%, potrivit unor statistici relativ
recente.
 Rezolvările constructive specifice răspund atât criteriilor
de performanţă rezultate din exigenţele esenţiale, cât şi
celor mai diverse tendinţe de exprimare arhitecturală.
 La alcătuirea ferestrelor din lemn se utilizează un număr
relativ redus de secţiuni prin combinarea cărora pot fi
realizate diferite tipuri de ferestre.
1 Ferestre fixe
 Ferestrele de acest tip servesc exclusiv pentru realizarea
iluminatului, neexistând posibilitatea de a fi deschise. Pot
fi utilizate în special la construcţii industriale. Acestea se
execută dintr-o singură piesă din lemn prevăzută cu falţ
sau uluc, care să permită fixarea foii de geam. Prin
rezolvările de detaliu se urmăreşte asigurarea
etanşeităţii la aer şi apă, protecţia suprafeţei vitrate
contra efectelor dilataţiei şi contracţiei proprii sau a
elementului în care este înglobat.
 În cazul în care, prin poziţia sa în cadrul clădirii, fereastra
este inaccesibilă pentru spălare periodică, pot fi folosite
geamuri riglate sau ornament cu partea plană spre
interior.
Ferestre simple

Din punct de vedere constructiv, acestea se caracterizează prin

prezenţa unei singure cercevele, pe care se montează foaia de
geam şi a cărei mobilitate poate fi realizată în toate modurile
cunoscute. Cele mai des întâlnite sunt însă ferestrele oscilante
pe balamale, care se pot deschide spre exterior - deschidere
obişnuită - sau spre interior.
La ferestrele cu deschidere exterioară etanşeitatea la aer şi
apă este asigurată prin însăşi presiunea vântului, care
determină o reducere a dimensiunii rostului între toc şi
cercevea.
Ferestrele cu deschidere interioară permit o manevrare şi
întreţinere mai comodă şi nu sunt expuse riscului de
smulgere în poziţia deschis, în cazul unui vânt puternic. In
schimb, prin deschidere, ocupă spaţiu în încăpere şi nu
oferă suficientă etanşeitate la aer şi apă. Pentru ameliorare,
forma componentelor orizontale ale cercevelei este astfel
aleasă încât să permită îndepărtarea apei, iar pe conturul
tocului se practică un uluc care creează un spaţiu de
decompresie, în scopul frânării curenţilor de aer şi al
diminuării infiltraţiilor.
Ferestre duble

 Ferestrele duble sunt alcătuite din toc şi două foi

de geam montate pe cercevele separate la
distanţă de 9...14 cm (cele tradiţionale) şi 9 cm
după STAS 465-69. Sunt utilizate în mod curent la
clădiri de locuit şi social culturale datorită
capacităţii superioare de protecţie termică şi
acustică în raport cu ferestrele simple.
a. Ferestre duble cu deschidere obişnuită
Cele două cercevele au profile identice, permiţând
deschiderea spre exterior, cerceveaua exterioară şi spre
interior, cea interioară. Soluţia prezintă anumite avantaje
privind consumul de material lemnos, raportul favorabil între
suprafaţa golului şi cea a vitrajului şi etanşeitatea la aer şi
apă. Există însă pericolul smulgerii cercevelelor exterioare în
poziţia deschis în cazul vânturilor puternice şi apar dificultăţi
de spălare a geamurilor la suprafeţe de dimensiuni mari
situate la etaj şi pot provoca accidente dacă se lasă deschise
la parter.
b. Ferestre duble cu deschidere interioară
Din punct de vedere constructiv, tocul este completat cu o
ramă care oferă posibilitatea deschiderii cercevelei exterioare
spre interior. Se elimină în felul acesta dezavantajele
ferestrelor cu deschidere obişnuită, însă prezenţa ramei
conduce la un raport mai puţin avantajos între suprafaţa golului
şi cea a vitrajului, în defavoarea iluminării. Mai trebuie
menţionată manopera mai complicată şi consumul mai ridicat
de material lemnos. Pentru ameliorarea caracteristicilor de
etanşeitate la apă şi aer se adoptă aceleaşi soluţii ca şi în
cazul ferestrelor simple.
3 Ferestre cuplate.
Sunt ferestre cu două foi de geam, separate printr-un spaţiu de
aer de 4-5 cm, montate pe cercevele separate dar fixate între
ele, deschiderea făcându-se printr-o manevră unică. In mod
obişnuit fixarea cercevelelor se face cu ajutorul balamalelor,
pentru a permite decuplarea periodică pentru spălare şi curăţire.
Faţă de ferestrele duble obişnuite, folosirea ferestrelor cuplate
conduce la reducerea consumului de material lemnos. Pe de
altă parte, forma mai complicată a secţiunilor, mecanismele
speciale de închidere şi cuplare complică execuţia.
Deşi în principiu ferestrele cuplate se pot deschide atât spre
interior cât şi spre exterior, în mod curent se folosesc ferestre
cuplate cu deschidere interioară. Pot fi realizate însă şi ferestre
cuplate pivotante sau glisante.
4 Ferestre din lemn stratificat
Lemnul stratificat este un material care are calitaţile lemnului
din punct de vedere termic si al aspectului, dar şi o mai buna
comportare la variaţii de umiditate şi acţiuni mecanice. Partea
vitrată, de tip geam termopan, îi conferă o capacitate
superioară de protectie termică şi o eficienţă energetică
sporită
5. Ferestre metalice

 Ferestrele metalice se utilizează în special la construcţii

industriale şi social-culturale, având în vedere principala
calitate a acestora de a acoperi goluri oricât de mari,
fiind capabile să preia valorile ridicate ale acţiunilor
exterioare care apar în asemenea situaţii.
 Dimensiunile reduse ale profilelor conduc la un raport
avantajos între suprafaţa golului şi suprafaţa vitrată.
 Conductivitatea termică ridicată a acestor materiale face
aproape imposibilă evitarea condensului pe suprafaţa
interioară a profilelor.
5.1 Ferestre din oţel
[Link] profile laminate din oţel de formă specială (Z sau W)
Sunt profile de formă specială, produse printr-o tehnologie de
precizie, prin a căror asamblare pot fi obţinute secţiuni potrivite
pentru partea fixă şi mobilă a ferestrelor . Mobilitatea poate fi
asigurată prin intermediul balamalelor sau a pivoţilor.
[Link] profile de oţel normale laminate la cald
Atât tocul cât şi cercevelele se execută prin asamblarea prin
sudură a profilelor obişnuite din oţel laminate la cald. Este o
soluţie mai economică decât cea prezentată anterior, dar,
datorită execuţiei meşteşugăreşti, precizia nu este totdeauna
satisfăcătoare şi apar probleme legate de asigurarea
etanşeităţii. Se folosesc în exclusivitate la construcţii industriale.
[Link] profile din tablă de oţel laminate la rece
Utilizarea profilelor de acest tip permite realizarea unor
ferestre uşoare, cu un consum relativ redus de metal, cu o
capacitate de izolare termică superioară celor anterioare şi
un pericol de condens mai redus. Pentru etanşare se
folosesc garnituri speciale din materiale elastice, cum este
cauciucul sau polipropilena. Sensibile la coroziune, aceste
ferestre trebuie protejate periodic prin vopsire. În această
soluţie pot fi realizate ferestre cu una sau două foi de geam,
cu ochiuri fixe sau mobile pe balamale, cu rezolvarea
detaliilor corespunzătoare pentru evacuarea apei din
condens sau infiltraţii .
d. Din profile de tablă ambutisată
Caracteristicile ferestrelor realizate în această soluţie sunt
asemănătoare cu cele prezentate anterior, cu menţiune că
rigiditatea şi precizia de execuţie sunt superioare. Datorită
grosimii reduse a tablei şi a golurilor de aer incluse, efectul de
punte termică şi implicit riscul de condens sunt diminuate. În
schimb, aceeaşi grosime redusă a tablei măreşte sensibilitatea
la coroziune, ceea ce impune o aplicare atentă a măsurilor
anticorosive, atât la exteriorul cât şi la interiorul profilelor.
Umplerea în întregime ale golurilor din interiorul profilelor cu
spumă poliuretanică este avantajoasă atât din punct de vedere
al protecţiei anticorosive cât şi al capacităţii de izolare termică .
5.2 Din profile complexe de aluminiu
Profilele speciale din aluminiu obţinute prin extrudare, deşi sunt
folosite mai puţin pentru realizarea ferestrelor în sensul tradiţional a
cuvântului şi mai mult pentru suprafeţe vitrate mari, de genul
vitrinelor sau al pereţilor cortină, reprezintă o soluţie interesantă prin
greutatea redusă, rigiditatea bună, precizia de execuţie, rezistenţa
la coroziune, comportarea favorabilă la temperaturi scăzute şi, nu în
ultimul rând, prin aspectul deosebit de agreabil. Reducerea efectulu
de punte termică se obţine prin compartimentarea golului din
interiorul profilelor (realizarea mai multor spaţii de aer) şi
întreruperea continuităţii profilelor de aluminiu prin inserţii de fibre,
textolit sau alte materiale convenabile din punct de vedere al
rezistenţei mecanice şi conductivităţii termice. Etanşeitatea se
obţine cu ajutorul cordoanelor de cauciuc sau polipropilena Partea
vitrată se execută din geam dublu, cu 2 foi de geam si o lamă de
aer, sau triplu, cu 3 foi de geam şi 2 lame de aer. Ferestrele şi, în
general, tâmplăria de aluminiu se utilizează în special la clădiri
social-culturale, în cazul locuinţelor favorizând fenomene de
condens dacă nu este rezolvată corespunzător problema ventilării.
 Grile de admisie si evacuare la tâmplarie

Sistem de ventilare integrat în

tâmplaria de fereastra
Grila higroreglabila
acustica
destinata aportului de aer
proaspat, montată pe
tâmplaria
termoizolantă
3.6 Ferestre din materiale plastice
Ferestrele din materiale plastice cunosc o utilizare din ce în ce
mai largă atât la clădirile de locuit cât şi la cele social-culturale,
îmbinând în bună măsură avantajele ferestrelor din lemn cu ale
celor din aluminiu. La realizarea lor, atât pentru partea fixă cât şi
pentru cea mobilă, se folosesc profile complexe, obţinute prin
extrudare, laminare sau presare. Profilele au dimensiuni de
acelaşi ordin de mărime ca şi cele de aluminiu, au o rigiditate
suficientă pentru a acoperi deschideri obişnuite, o conductivitate
termică redusă, şi nu necesită lucrări de întreţinere în afară de
spălarea periodică cu detergent. Partea vitrată se realizează din
geamuri termoizolatoare cu două sau mai multe foi de geam
separate prin lame de aer, iar etanşarea cu profile de neopren. In
general, părţile mobile sunt oscilante, pe balamale, dar se pot
realiza din materiale plastice şi ferestre pivotante, glisante sau
pliante.
Realizarea tâmplăriei din materiale plastice
Grila higroreglabila destinata
introducerii aerului proaspat,
montaj pe tâmplaria
termoizolanta
3.7 Ferestre din beton armat
Betonul a fost utilizat în România la realizarea ferestrelor
pentru clădiri industriale şi agro-zootehnice în scopul
economisirii metalului şi a materialului lemnos. Ferestrele din
beton sunt în general ferestre fixe, alcătuite din tocuri şi
şprosuri cu secţiuni care permit fixarea foii de geam, fiind
destinate asigurării iluminatului natural în spaţiile de producţie
sau adăposturile de animale. Pot fi executate şi cu ochiuri
mobile cu cercevele din lemn sau metal. Geamul se montează
într-un pat de chit permanent elastic pentru a evita contactul
direct cu betonul, ale cărui deformaţii pot afecta calitatea
vitrajului.
 Geamuri termoizolante

2 foi de geam
netratata
(normala)

o suprafata
tratata
3 foi de geam
netratata
(normala)

o suprafata
tratata
 Vitraje care realizează şi protecţia solară
Protecţia solară a unui vitraj constă în filtrarea razelor
soarelui. Acest lucru se poate realiza astfel:
- vitraj antisolar;
- storuri exterioare (obloane);
- storuri în spaţiu intermediar dintre vitraje;
- film aplicat în spaţiul intermediar;
- storuri interioare;
- film aplicat pe suprafaţa sticlei;
- motive emailate sau serigrafie.
 Vitraj antisolar
Vitrajul antisolar trebuie să împiedice penetrarea în
interior a celei mai mari proporţii posibile de energie solară.
Temperatura în interior este rezultatul conjugat a influenţelor
exterioare (însorirea şi surse interioare de căldură). In
acelaşi timp, transmisia luminii trebuie să fie suficientă,
pentru a lăsa să treacă un maxim de lumină. Vitrajele
antisolare pot fi
-cele care au un film aplicat,
-cele colorate în masa sticlei, sau
-cele care au aplicat un email sau sunt serigrafiate.
 Film aplicat în spaţiul intermediar
O altă variantă este constituită din aplicarea unui film
reflectant în spaţiul intermediar pe care–l împarte în două
spaţii intermediare mai mici, ceea ce induce un coeficient
termic inferior.
 Protecţia solară exterioară
Protecţia exterioară împiedică pătrunderea radiaţiei solare
prin reglaje individuale sau prin comandă mecanică.
Dezavantajul constă în reducerea vederii spre exterior şi
reducerea luminii naturale. Mai mult, acestea trebuie să reziste
la acţiunea vântului, zăpezii şi a ploii. Prinderile acestor
elemente de faţadă trebuie realizate astfel încât să nu
constituie punţi termice.
 Storuri în spaţiul intermediar dintre vitraje
Dispozitivele de storuri sau obloane cu lame ce pot fi
manevrate individual sunt integrate în spaţiul intermediar a
vitrajului dublu izolant. In acest caz se poate observa o
creştere a temperaturii din spaţiul intermediar datorita unei
mai mari capacităţi de absorbţie. De aceea este important sa
fie utilizate materiale în măsură să reziste la contracţii termice
suplimentare care se traduc într-o creştere a presiunii din
acest spaţiu şi deci pe suprafaţa sticlei.
 Vitraje cu materiale intercalate
Intercalarea de ţesături sau de spume între vitraje
constituie un alt sistem de protecţie solară cu un grad mare
de transmisie a luminii difuze şi cu capacitate de reflexie.
Sunt utilizate pentru deschideri în acoperiş sau în pantă.
Straturile capilare şi de spumă pot fi utilizate ca izolaţii
termice transparente, cu un coeficient termic scăzut (0.3
W/m2K), dar care lasă să treacă lumina, cu un aport de
energie pe care acesta îl presupune.
 Protecţie termică interioară
Protecţia termică interioară nu este supusă direct la
contracţiile exterioare. Ea nu poate să întoarcă spre exterior
energia solară decât prin reflexie traversând stratul de sticla şi
energia absorbită rămânând în interior. Avantajul constă în
crearea unui dispozitiv antiorbire, protejând ocupanţii expuşi
direct razelor de soare.
Film aplicat pe suprafaţa sticlei
Se poate aplica un strat reflectant sau absorbant pe
suprafaţa exterioară a unui vitraj izolant. Capacitatea de
absorbţie influenţează direct temperatura stratului de sticlă
 Fereastra solară
Captatorul solar încadrat în fereastra (denumit
"fereastra solară")reprezintă pentru toate faţadele însorite un
bun compromis între o izolare transparentă ce protejează
încăperea de radiaţia solară şi un sistem de producere a apei
calde pentru nevoi domestice (apă caldă menajeră) sau/şi
încălzire.
Fereastra solară reuneşte tehnici de vârf pentru a oferi un
rezultat de excepţie :
- Are o grosime totală de 35 de mm ce oferă o izolaţie termică
echivalentă cu cea a unui perete opac ce respectă ultimele
standarde în materie de economie de energie;
- Produce apă caldă menajeră (ACM) şi pentru nevoi de încălzire
cu aceeaşi eficienţă întâlnită la captatoarele solare clasice;
Fereastra solară 1 – Geam solar tratat; 2 – Spaţiu etanş umplut cu gaz rar
; 3 – Film reflectant pentru radiaţia de lungime de undă mare (infraroşu) ; 4
– Film reflectant pentru radiaţia vizibilă (lumină); 5 – Circulaţie agent termic
prin serpentine de cupru monobloc; 6 – Suprafaţă absorbantă.
 Sisteme independente de protectie la
actiunea radiatiei solare

Jaluzele orizontale
exterioare
Lamele plate cu ghidaj prin cablu

1. şina superioara; 2. dispozitiv de

manevrare; 3. lamele; 4.şnur de
ghidare si banda pt. tragere; 5. ghidare
laterală; 6. şină inferioară
 Lamele cu margini bordurate cu ghidaj pe cablu sau pe sinele de ghidare

1. sina superioara; 2. angrenaj; 3. lamele; 4.

snur de ghidare si banda pt. tragere; 5. ghidare
laterala; 6. sina inferioara; 7. manivela
Rulouri exterioare

Lamele din aluminiu Material textil

Modalitati de montare a storurilor/rulourilor : la partea superioara a
golurilor; in fata foilor de geam; intre foile de geam; in spatele foilor de
geam
 Ferestre inteligente
Controlul transmitanţei optice. Modificarea transparenţei
materialului (densitatea optică) poate controla radiaţia solară
incidentă, în special în domeniul vizibil şi ultraviolet
Controlul transmitanţei termice. Transmisia căldurii prin
radiaţie poate fi diminuată pe timp de vară şi majorată pe timpul
iernii.
Controlul absorbţiei termice.
Modificând gradul de absorbţie al ferestrei, este afectată
conductivitatea şi astfel se schimbă procentul de energie termică
transmisă şi reflectată.
Controlul priveliştii. Un material transparent transmite o
imagine intactă, în timp ce un material mai opac transmite o
imagine mai putin clară.
 Prin modificarea proprietăţilor termo-optice ferestrele
inteligente contribuie la instalarea unui microclimat
interior adaptabil la condiţiile mediului exterior

 Se realizează importante economii de energie pentru

încălzire/răcire
 Comparaţie între diferite tipuri de ferestre inteligente

Răspuns
Rezultat
spectral Rezultat Necesar de
Tip de interior
(incolor la interior vizual energie
fereastră termic
color)
Fotocromică Transmisie Reducerea în Reducere în Radiaţie UV
bună la niveluri in-tensitate dar transmisia
înalte de UV totuşi radiaţiei
transparentă
Termocromic Transmisie Reducerea în Reducere în Energie termică
ă bună la niveluri in-tensitate dar transmisia (temperatură de
înalte de IR totuşi radiaţiei suprafaţă ridicată)
transparentă
Termo-optică Transmisie Reducerea în Reducere în Energie termică
spre difuză la in-tensitate dar transmisia, (temperatură de
temperaturi vizibilitatea emisia suprafaţă ridicată
înalte şi joase devine difuză radiaţiei şi a şi coborâtă)
conducti-
vităţii
Electro- Transmisie Reducerea în Reducerea Energie electrică
cromică bună spre intensitate proporţională
zona de a radiaţiei
lungimi mici de transmise
undă
Cristale Transmisie Reducere Impact minim Energie electrică
lichide bună spre minimă în în transmisia
difuză intensitate, radiaţiei
reducerea în
vizibilitate,
devine difuză
Particule Transmisie Reducere în in- Impact minim Energie electrică
suspendate bună spre tensitate, în transmisia
difuză reduce-rea în radiaţiei
vizibilitate,
devine difuză
Geamurile inteligente cu
cristal lichid
sunt bazate pe PA-LC (Polymer
Assembled Liquid Crystal),
Tehnologie care permite
transmiterea sau blocarea
luminii in functie de un curent
electric comutabil. PA-LC se
aplica intre doua filme ITO, fiind
prins apoi intre doua bucati de
geam. Grosimea variaza intre
7.5 si 13.5 mm.
UŞI
Uşile sunt elemente componente ale pereţilor care au rolul
de a asigura accesul din exterior, comunicarea între
diferitele piese ale clădirii şi evacuarea în caz de pericol,
răspunzând exigenţelor de funcţionalitate determinate de
destinaţia clădirii, respectiv de cerinţele utilizatorilor.

Îndeplinirea acestei funcţiuni esenţiale depinde de

dimensiunile şi poziţia golului,
soluţia constructivă,
manevrabilitate etc.
Alcătuire generală şi clasificare

Uşile sunt alcătuite dintr-o parte fixă, toc şi o parte mobilă,

foaia de uşă. La acestea se adaugă feroneria, incluzând
dispozitivele de fixare şi manipulare.

Clasificarea uşilor

după poziţia în clădire, în uşi interioare şi exterioare;

după modul de deschidere
după material şi caracteristici constructive.
Clasificare
 După material
- Din lemn
- Metalice (oţel, aluminiu)
- Din materiale plastice
Exigenţe şi condiţii de calitate
Siguranţa
a. Rezistenţa la acţiuni mecanice şi stabilitatea formei
 Indiferent de modul de deschidere, uşile trebuie să fie
capabile să preia acţiunile din greutatea proprie sau din
utilizare fără a suferi deteriorări sau deformări.
 În cazul uşilor exterioare se mai pune şi problema preluării
în bune condiţii a acţiunii vântului, a ploii, sau a altor factori
ca diferenţa de temperatură şi umiditate care există între
cele două feţe ale uşii, tasările zidăriei sau şocurile,
presiunile şi solicitările din utilizare.
 Vibraţiile produse de circulaţie sau de acţiunea vântului
trebuie, de asemenea, să nu producă trepidaţii ale uşii,
deteriorarea sau deformarea sa sau a componentelor sale.
b. Siguranţa la foc
Conform normelor de protecţie contra incendiilor, uşile
obişnuite trebuie să fie executate din materiale care să nu
favorizeze propagarea focului şi nici să nu producă gaze toxice
în cantităţi periculoase.

Există uşi antifoc special concepute, care să constituie o

barieră în calea propagării incendiului. Acestea pot avea o
rezistenţă la foc de la 1/2 oră până la 3 ore .
c. Siguranţa în exploatare
Prin construcţia lor şi modul de funcţionare, uşile trebuie să
elimine orice risc de accidentare a utilizatorului, indiferent de
modul de deschidere.

În acelaşi timp, trebuie exclusă orice posibilitate de intruziuni

nedorite, din partea oamenilor sau animalelor.

Satisfacerea acestei exigenţe implică în special concepţia

corectă şi buna funcţionare a feroneriei.
Funcţionalitatea
a. Asigurarea intimităţii
Uşa trebuie să contribuie, în aceeaşi măsură ca şi
peretele în care este amplasată, la asigurarea
intimităţii din punct de vedere:
 - vizual, să prezinte aceeaşi opacitate ca şi
peretele adiacent;
 - acustic, în poziţia închis, să asigure indicele de
reducţie sonoră cerut de norme.
c. Protecţia acustică

Asigurarea unui anumit nivel de protecţie acustică este

necesar nu numai din punct de vedere al intimităţii ci şi
pentru desfăşurarea activităţii principale adăpostite într-un
anumit spaţiu. Este cazul unităţilor de învăţământ, al sălilor
de lectură etc.
b. Protecţia termică

Având în vedere ponderea redusă care revine uşilor în

suprafaţa pereţilor exteriori, problema protecţiei termice nu
prezintă aceeaşi importanţă ca în cazul ferestrelor.

Luarea unor măsuri de creştere a gradului de protecţie

termică apare necesară la uşile de balcon, în cazul
locuinţelor, sau la cele care separă spaţii caracterizate prin
diferenţe mari de temperatură, în cazul clădirilor de
producţie.
d. Etanşeitatea

Problema etanşeităţii la aer, apă, praf şi insecte apare în

cazul uşilor exterioare iar măsurile de etanşare contribuie
şi la creşterea capacităţii de izolare termică şi acustică.
3 Durabilitatea

Exigenţele privind durabilitatea au în vedere:

 - păstrarea calităţilor iniţiale pe toată durata de

viaţă a uşii, durată care trebuie să fie aceeaşi cu
durata de viaţă a elementului de construcţii în
care este amplasată;
 - executarea fără dificultăţi a lucrărilor de
întreţinere, în special în ceea ce priveşte
feroneria.
 Uşi din lemn
Lemnul rămâne materialul cel mai potrivit pentru
executarea uşilor la clădiri de locuit şi social-culturale,
chiar dacă în ultima vreme aluminiul şi materialele
plastice au început să fie utilizate şi în acest domeniu.
 Tocul uşii din lemn este un complex de tâmplărie format
din doi montanţi şi o traversă, prevăzute cu falţ,
executate din dulapi din stejar sau fag. La partea
inferioară tocul poate avea prag aparent sau ascuns.
 In mod obişnuit, tocul este fixat de zidărie prin
intermediul unor ghermele şi înglobat în tencuială. Într-o
execuţie mai îngrijită, pentru evitarea degradării tencuielii
de pe feţele laterale ale golului de uşă, acestea se
îmbracă într-o căptuşeală din lemn care înglobează
tocul.
Foaia de uşă poate fi realizată intr-o multitudine de
variante constructive, opţiunea pentru una dintre
ele făcându-se funcţie de importanţa clădirii,
poziţia uşii în cadrul acesteia, considerente
estetice, exigenţe specifice. Uzual se folosesc:
 Uşi din lemn masiv, alcătuite din scânduri
dispuse alăturat, îmbinate în lambă şi uluc,
furniruite pe ambele feţe.
 Uşi din panel cu miez din şipci de brad dispuse
alăturat între două foi de placaj
Uşi dublu placate , alcătuite dintr-un schelet interior placat pe
ambele feţe cu scânduri sau cu foi din placaj furniruit.
Scheletul, la rândul său, poate fi constituit din rame din
scânduri pe contur, şipci dispuse după una sau două direcţii
sau ramă din şipci si miez celular uşor din înlocuitori din lemn
(lamele din PFL dur în forma de V, fagure din hârtie
bachelitizată sau impregnată cu alte răşini sintetice, melci din
fâşii subţiri din lemn în formă de spirală, baghete din PFL
poros, PAL sau alte aglomerate din lemn, spumă din polimeri
sau polistiren).
Uşi cu rame şi tăblii utilizate ca uşi de acces în imobile sau
apartamente, la clădiri social-culturale sau ca uşi interioare
la locuinţe cu grad de finisare superior. Ramele se
realizează din scânduri de stejar sau brad, sunt prevăzute
cu uluc pe partea interioară şi falţ pe contur. Tăbliile se
execută din scândurele în lambă şi uluc, din foi de placaj
(tăblii netede) sau din scândură, tăblii profilate. Tăbliile pot fi
înlocuite parţial sau în totalitate cu ochiuri de geam.
Uşi metalice

 Uşile metalice se folosesc la clădiri destinate producţiei,

în special cele din oţel, sau la clădiri de birouri, de
învăţământ sau chiar la clădiri de locuit.
 Tocurile se execută din aceleaşi profile din oţel sau
aluminiu ca şi ferestrele, iar foaia de uşă din rame din
profile şi umplutură din tablă sau geam .
 Uşile metalice pot fi concepute şi ca uşi antifoc, cu rol de
a separa compartimente cu rezistenţe diferite la foc sau
cele cu risc de incendiu.