ROLUL FAMILIEI, AL ŞCOLII, AL CADRELOR
DIDACTICE, AL COMUNITĂŢII LOCALE ŞI AL
STATULUI ÎN PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA
DREPTURILOR COPILULUI
Modul II
Rolul părinților
• Legea 272/2004 (art.31.1) „ambii părinţi sunt responsabili pentru
creşterea copiilor lor”
– implicare activă în toate aspectele vieţii copilului
• Studii indică că un copil crescut şi educat cu dragoste şi responsabilitate
de ambii părinţi, chiar şi atunci când aceştia nu locuiesc împreună, are
şanse mult mai mari de integrare şi reuşită socială.
• Copiii care au fost lipsiţi temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor lor
se confruntă cu dificultăţi reale de adaptare la viaţa socială
• Specialiştii din domeniul protecţiei copilului au rolul de a facilita
păstrarea echilibrului funcţional al familiei (servicii de informare a
părinţilor, consiliere, terapie sau mediere, acordate în baza planului de
servicii) (art. 34.2)
Rolul părinţilor în viaţa şcolară a copilului
• Studii asupra teoriei atașamentului exprimă în mod clar
dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte
directe cu părinţii, cu rudele, dar şi cu alte persoane faţă de
care a dezvoltat legături.
• Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, surprinde
acest aspect „trebuie să crească într-un mediu familial, într-
o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere”
• De ce este important pentru copil să crească într-un
mediu familial adecvat?
Comitetul de părinţi al clasei
• ajută învăţătorii/diriginţii în activitatea de cuprindere în învăţământul obligatoriu a
tuturor copiilor de vârstă şcolară şi de îmbunătăţire a frecvenţei acestora;
• sprijină unitatea de învăţământ şi dirigintele în activitatea de consiliere şi de orientare
socioprofesională sau de integrare socială a absolvenţilor;
• sprijină dirigintele/învăţătorul în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi extraşcolare;
• are iniţiative şi se implică în îmbogăţirea condiţiilor de studiu pentru elevii clasei;
• atrage persoane fizice sau juridice care, prin contribuţii financiare sau materiale, susţin
programe de modernizare a activităţii educative şi a bazei materiale din clasă şi din
şcoală;
• sprijină conducerea unităţii de învăţământ şi dirigintele/învăţătorul în întreţinerea,
dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei şi a unităţii de învăţământ.
Consiliul reprezentativ al părinţilor
• funcţionează la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ
• este compus din preşedinţii comitetelor de părinţi ale fiecărei clase.
• consiliul reprezintă un organism important în viaţa şcolii, care
– poate face propuneri cu privire la disciplinele şi domeniile care să se
studieze prin curriculumul supus deciziei şcolii,
– identifică surse de finanţare extrabugetară şi propune modul de folosire a
acestora,
– susţine parteneriatul educaţional dintre şcoală şi instituţiile cu rol
educativ de pe plan local
– sprijină şcoala în elaborarea programelor de prevenirea abandonului
şcolar, asigurând astfel dreptul tuturor copiilor la educaţie şi dezvoltare.
– păstrarea şi promovarea cunoştinţelor cu privire la tradiţiile culturale
specifice minorităţilor locale şi în dezvoltarea unei abordări multiculturale
şi a dialogului cultural
• Studiile confirmă faptul că implicarea părinţilor are un
.
impact deosebit de mare asupra:
– atitudinii,
– frecvenţei la cursuri
– performanţelor şcolare ale copiilor/elevilor,
– dinamicii şi metodologiilor utilizate în şcoli
• La polul opus profesorii trebuie să-i sprijine pe părinţi
în educarea copiilor cu privire la unele aspecte precum
– participarea,
– dialogul,
– toleranţa,
– respectul faţă de ceilalţi
Aplicație
• Argumentaţi rolul fiecărei entităţi în punerea
în practică a parteneriatului dintre părinţi şi
şcoală cu scopul protecţiei copilului
Rolul şcolii şi al cadrelor didactice în promovarea şi protecţia drepturilor
copiilor- Atribuţii
• Nediscriminarea (conventia ONU: Art. 2 Art.28 alin. 1; Legea 272/2004: Art.5 lit b Art.7
Art. 47 alin.1)
– Tratarea nediscriminatorie indiferent de rasă, etnie, religie, nationalitate etc.
– să promoveze toleranţa şi înţelegerea faţă de copiii care sunt percepuţi ca fiind
diferiţi
• Interesul superior al copilului (Convenția ONU Art. 3 Legea 272/2004: Art. 2 şi 6 lit .a)
• Participarea (conventia ONU:Art. 12; Legea 272/2004: Art. 6 lit h Art. 23 Art. 24 )
– Implicarea copilului în luarea deciziilor
– Incurajarea gândirii critice, democratice, constructive
– Oferirea de sfaturi, explicații adecvate vârstei
– Să ofere posibilitatea contestării criteriilor și rezultatelor evaluărilor
– Exprimarea punctului de vedere în situația unei sancțiuni scolare
– Includerea copiilor în consiliul școlii
• Dreptul la educație (convenția ONU: Art. 28, 29 legea 271/2004 Art. 47,48 )
– Adaptarea programei și metodologie didactice
– Implicare activă și crearea unui mediu stimulativ de învățare
– Formarea de competențe transversale
– disciplina şcolară este administrată într-o modalitate conformă cu demnitatea umană
• Cooperarea cu familia (convenția ONU: Art. 5, 18 Legea 272/2004: Art. 5,
31, 32, 44) .
– Implicarea familiei în procesul de instruire al copilului
– Stabilirea de parteneriate școală-familie
• Dreptul la odihnă și vacanță (Convenția ONU: Art. 31 Legea 272/2004 Art.
48 alin. 1 lit. E Art. 49)
– Pauze de recreație și activități extracuriiculare
– Volum redus de teme pentru acasă
– Implicare în activități culturale
• Protejarea împotriva abuzurilor, exploatării neglijenței (Convenția ONU:Ar.
19, 32-36, 39; legea 272/2004: Art. 85-99 )
– sesizarea imediată a serviciul public de asistenţă socială sau Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului (Art. 48, alin. 4 Art. 85 alin. 3. Art. 91 alin. 1)
– să contribuie la readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a copilului
abuzat
– Prevenirea abandonului școlar solicitând inspectoratelor şcolare şi şcolilor
luarea unor măsuri de acordare a unor servicii sociale prin oferirea de sprijin
psihologic și material (hrana, rechizite, transport)
Recomandări pentru acţiunile cadrelor didactice
1. Lucrul în reţea
– coopereze cu alţi specialişti din cadrul şcolii şi din afara ei
(doctori, juriști, polițiști, avocați, asistenți sociali etc)
2. Informare
– cunoştinţe despre sistemul de protecţie a copilului din
judeţul/sectorul în care lucrează.
– Cunoștințe despre serviciile sociale disponibile părinţilor şi
copiilor din judeţul/sectorul respectiv
3. Responsabilizarea părinţilor
– responsabilizarea părinţilor cu privire la obligaţiile, drepturile şi
responsabilităţile faţă de copiii lor,
– Stabilirea unei relaţii constructive, de încredere şi respect
reciproc.
Modalităţi de colaborare cu comunităţile, părinţii şi cadrele didactice
pentru asigurarea unei educaţii de calitate tuturor copiilor .
• Înființarea unui comitet de participare
•
• Parteneriate între şcoală şi mediul de afaceri
•
• Activităţi ce satisfac nevoile copiilor şi ale familiilor lor
•
• Organizarea unor activităţi comunitare, reuniuni şi
evenimente speciale, în vederea promovării şi
sensibilizării cu privire la drepturile copiilor
Rolul comunităţii şi al autorităţii publice locale
• „Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica
colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi
de soluţionare la nivel local a problemelor ce privesc copiii” (art. 103. 1).
• În lege sunt precizate clar responsabilităţile care revin comunităţii în
sprijinirea părinţilor pentru creşterea şi educarea copiilor şi în
prevenirea separării copilului de familie.
• categorii de „actori” care vin în contact cu copilul şi familia sa:
– membrii comunităţii, în general (dintre membrii comunităţii, un rol particular îl
au vecinii);
– profesioniştii din diferite grupuri profesionale şi instituţiile pe care le reprezintă
(unităţi de învăţământ, unităţi sanitare, biserică, poliţie etc.);
– specialiştii din serviciile autorităţilor publice locale (Serviciul public de asistenţă
socială).
Membrii comunităţii
• Vecini, colegi de serviciu, părinţi ai colegilor copiilor, persoane care
frecventează aceeaşi biserică, magazin sau cabinet medical etc. sunt
primii care află despre existenţa, în comunitatea lor, a unor familii în
situaţie de risc.
• situaţiile de risc sunt:
– familiile cu mulţi copii sau familiile monoparentale;
– lipsa unui loc de muncă sau a unei locuinţe corespunzătoare;
– violenţa domestică;
– consumul de alcool sau droguri;
– abandonul şcolar sau neînscrierea copiilor la şcoală;
– relaţiile familiale conflictuale;
– plecarea la muncă în altă localitate a unuia sau a ambilor părinţi;
– boli cronice sau dizabilităţi;
– sarcini timpurii.
Profesioniştii
• sunt învestiţi în mod oficial cu atribuţii în ceea ce priveşte
protecţia şi promovarea drepturilor copilului
• Cooperarea între sectoare, instituţii, profesioniştijoacă un
rol esenţial în maximizarea capacităţii şi a eforturilor de
prevenire:
– sectoare (social, sănătate, educaţie, siguranţă publică),
– instituţii (servicii sociale, unităţi sanitare, şcoli, biserici,
poliţie etc.)
– profesioniştii din aceste domenii
Autorităţile administraţiei publice locale
• Legea 272/2004, în special prin articolul 106, accentuează rolul
major al consiliilor locale, prin Serviciile publice de asistenţă socială
(SPAS)
– au obligaţia de a
• monitoriza situaţia copiilor
• modul de respectare a drepturilor acestora,
• realizarea activităților de prevenire a separării copilului de
familia sa
• elaborează planul de servicii, care se aprobă de primar
– consiliile locale au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau
prin asociere, servicii de zi
Categorii ale serviciilor de zi
• centrul de zi,
– asigură, pe timpul zilei, activităţi de îngrijire, educare, recreeresocializare, consiliere,
dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă, orientare şcolară şi profesională etc.,
pentru copii şi activităţi de sprijin, consiliere, educare etc., pentru părinţi, reprezentanţi
legali, precum şi pentru alte persoane care au în îngrijire copii;
• centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi
– sprijină şi asistă părinţii/potenţiali părinţi pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care
afectează relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor parentale, pentru
prevenirea separării copilului de familia sa şi sprijină copiii atunci când apar probleme în
dezvoltarea acestora;
• serviciul de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să îşi
abandoneze copilul
– asigură femeii însărcinate consiliere (socială, juridică şi/sau de altă natură), suport
(material şi/sau financiar) şi facilitează accesul la servicii medicale de specialitate, cu
scopul de a preveni abandonul copiilor şi de a promova dreptul acestora la viaţă şi la o
stare de sănătate cât mai bună.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului (DGASPC)
• este instituţia publică cu personalitate juridică, înfiinţată în
subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local
• rolul de a asigura pe teritoriul judeţului/sectorului aplicarea
politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul
protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi
oricăror persoane aflate în nevoie
• coordonează activităţile de asistenţă socială şi protecţia
copilului la nivelul judeţului
Rolul statului
• Statul intervine în
– stabilirea politicilor sociale de protecţie a familiei şi copilului,
– dezvoltarea unui sistem eficient de asigurări sociale,
– dezvoltarea de programe de interes naţional
– de a crea şi monitoriza gradul de implementare a cadrului legal
privind respectarea şi promovarea drepturilor copilului
• Principalele autorităţi publice centrale cu atribuţii în
reglementarea şi asigurarea respectării legislaţiei în
domeniu
– Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
(ANPDC)
– Oficiul Român pentru Adopţii (ORA)
Aplicație
• Realizaţi o analiză a necesităţii implicării
fiecărei enităţi fizice şi juridice în promovarea
drepturilor copilului