METABOLISMUL
NUCLEOTIDELOR
STRUCTURA NUCLEOTIDELOR
Nucleotidele = derivaţi ai bazelor azotate
■ Bazele azotate - purinice: adenina, guanina
- pirimidinice: citozina, uracil, timina
Tautomerie - amino - imino
- lactam - lactim
STRUCTURA NUCLEOTIDELOR
■ Nucleozid = bază azotată + pentoză - riboza (legătură -N-glicozidică)
- 2’-dezoxiriboza
■ Nucleotid = nucleozid + acid fosforic (legătură esterică)
STRUCTURA NUCLEOTIDELOR
■ Nucleozid di- şi trifosfaţi (legături fosfo-anhidridice)
Nomenclatură
Bază Nucleozid Nucleotid
azotată
Adenina Adenozina AMP (acid adenilic)
Dezoxi-adenozina dAMP
Guanina Guanozina GMP (acid guanilic)
Dezoxi-guanozina dGMP
Citozina Citidina CMP (acid citidilic)
Dezoxi-citidina dCMP
Uracil Uridina UMP (acid uridilic)
Timina (Dezoxi)-Timidina (d)TMP
(acid timidilic)
ROLURILE BIOLOGICE ALE NUCLEOTIDELOR
Unităţile structurale ale acizilor nucleici: ADN, ARN
Rezervă de energie - nucleozid trifosfaţi (ATP, UTP) - legături macroergice (tip
fosfo-anhidridă)
→ participă la reacţii de sinteză (endergonice)
Activarea precursorilor metabolici care participă la reacţii de sinteză:
- UDP-glucoza, UDP-glucuronat
- CDP-colina
- S-adenozil-metionina
Componente structurale ale unor coenzime:
- NAD, NADP, FAD, CoA
Semnalizarea celulară → nucleotidele ciclice au rol de mesageri secunzi
- AMPc, GMPc
Efectori alosterici ai unor enzime
Nucleotide şi nucleozide cu roluri specifice
S-adenozil-metionina
UDP-glucoza
NAD AMP ciclic
BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PURINICE
Sursele de nucleotide - exogenă (alimentară) - importanță redusă
- endogenă - catabolismul acizilor nucleici celulari
- sinteza endogenă de nucleotide
Biosinteza nucleotidelor purinice
2 căi:
Sinteza de novo - pornind de la precursori simpli
Calea de salvare - prin reutilizarea bazelor libere
I. Biosinteza de novo
Ficatul = sediul principal al sintezei (amploare mai mică în creier, leucocite)
Localizare: citosolică
Consumatoare de energie (6 ATP pentru un nucleotid purinic)
Produce direct nucleotide (bazele azotate nu sunt intermediari în cursul sintezei)
Se sintetizează mai întâi ribonucleotide → din acestea se obțin dezoxiribonucleotide
Precursori:
intermediari amfibolici: aminoacizi (Gly, Gln, Asp), CO2, riboză-5-P
acidul tetrahidrofolic (FH4) = donor a 2 atomi de C, sub formă de N10-formil FH4
Porneşte de la riboză-5-P → pe acesta se construieşte nucleul de purină
Se sintetizează mai întâi IMP (inozin monofosfat) → precursorul AMP şi GMP
Biosinteza de novo – schemă generală
Primele 2 etape ale sintezei de novo
Riboză-5-P – activat sub formă de PRPP (5-P-ribozil-1-pirofosfat), prin transferul
grupării pirofosfat din ATP, sub acţiunea PRPP sintetazei
Gruparea amidică a glutaminei dezlocuieşte PPi, sub acţiunea PRPP glutamin amido-
transferazei → 5-P-ribozil-amina (legătură -N-glicozidică): conţine N9 al viitorului
nucleu purinic
Urmează construcţia pas cu pas a nucleului de purină
Biosinteza AMP şi GMP din IMP
■ Sinteza AMP - gruparea –NH2 provine din aspartat
- participă GTP ca donor de energie
- cele două reacții sunt similare reacțiilor de formare și scindare a arginino-succinatului
în ciclul ureei
■ Sinteza GMP - gruparea –NH2 provine din glutamină
- participă ATP ca donor de energie
Reglarea sintezei de purine
Amploarea sintezei de purine depinde de următorii factori:
1. Concentraţia PRPP – depinde de:
disponibilitatea de riboză-5-P (format în calea pentoz-fosfaţilor)
activitatea PRPP sintetazei: inhibată alosteric de ADP şi GDP
2. Etapa limitantă de viteză = reacţia catalizată de PRPP glutamin amido-transferaza
inhibată alosteric de produşii finali: AMP şi GMP
3. Asigurarea unei sinteze echilibrate a nucleotidelor adenilice şi guanilice
AMP şi GMP inhibă propria lor sinteză din IMP:
- AMP inhibă adenilo-succinat sintetaza
- GMP inhibă IMP-dehidrogenaza
ATP este necesar pentru transformarea IMP în GMP
GTP este necesar pentru transformarea IMP în AMP
II. Biosinteza purinelor prin reutilizarea bazelor libere (calea de salvare)
■ Bazele azotate libere rezultate din catabolismul nucleotidelor pot fi reutilizate pentru
sinteza unor noi nucleotide
- are loc în multe țesuturi (importanță particulară în creier, limfocite)
■ Mecanism:
■ Două enzime:
APRT: adenin fosfo-ribozil transferaza
HGPRT: hipoxantin-guanin fosfo-ribozil transferaza
Calea de reutilizare a bazelor libere
■ Importanţă:
cale mult mai economică: prin reutilizarea produşilor de catabolism, se economisesc
intermediari amfibolici şi energie
AMP şi GMP formate pe această cale → diminuă sinteza de novo (prin inhibiţia
PRPP Gln amido-transferazei)
■ Eficacitate: reutilizarea a 90% din bazele purinice libere
PRPP = intermediar comun în - biosinteza de novo
- calea de salvare
Defecte enzimatice în calea de salvare
Sindromul Lesch-Nyhan
cauza: deficit genetic al HGPRT
↓ reutilizării hipoxantinei şi guaninei → ↑ transformării lor în acid uric
↓ formării GMP → nu mai inhibă PRPP Gln amido-transferaza → ↑ sinteza de novo a
purinelor → ↑ producţia de acid uric
=> hiperuricemie
manifestări: retard mental, manifestări neuro-psihice bizare (tendință la automutilare)
explicație: creierul este dependent, în mare măsură, de calea de salvare pentru a-și
sintetiza nucleotidele purinice
Sindromul Lesch-Nyhan
Biosinteza dezoxiribonucleotidelor
Prin reducere la C2’ al ribozei
Porneşte de la ribonucleozid-difosfaţi
Catalizată de un complex enzimatic - ribonucleotid reductaza:
Tioredoxina: cofactor proteic care poate exista în formă redusă şi oxidată
2 enzime: - ribonucleotid reductaza
- tioredoxin reductaza
O coenzimă: NADPH
Reglare - alosterică:
ATP (+)
dATP (−)
Catabolismul nucleotidelor purinice
Xantin oxidaza:
- conţine FAD, Mo, 4 centri cu Fe-S
- generează peroxid de hidrogen
Anomalii ale metabolismului purinelor
Hiperuricemii → duc la apariția gutei:
acidul uric (urat de Na+ la pH fiziologic) → hidrosolubilitate redusă → la concentraţii
crescute precipită → depunere sub formă de cristale în ţesuturi (tofi)
- articulaţii → fenomene inflamatorii (artrită)
- ţesuturi moi
- căile urinare → calculi urinari (litiază urică)
Hiperuricemii primare (boli genetice)
cauzate de anomalii ale enzimelor implicate în metabolismul purinelor →
sinteză ↑ de nucleotide purinice → producţie ↑ de acid uric
↑ activităţii PRPP sintetazei (variantă a enzimei cu Km ↓)
↑ activităţii PRPP Gln amido-transferazei (mutaţie la nivelul situsului alosteric
→ sensibilitate ↓ la controlul prin feed-back negativ)
Artrita gutoasă
Anomalii ale metabolismului purinelor
Hiperuricemii secundare
turnover crescut al acizilor nucleici celulari (leucemii; chimioterapie, radioterapie)
scăderea excreţiei renale a acidului uric (insuficienţa renală)
■ Tratamentul hiperuricemiilor:
Allopurinol – analog structural al hipoxantinei → inhibă competitiv xantin oxidaza
(este substrat pentru XO → oxidat la oxipurinol, care rămâne ferm legat
în centrul activ al enzimei → o inactivează)
→ scade producția de acid uric
→ hipoxantina și xantina devin produșii finali ai catabolismului purinelor → sunt mai hidrosolubile decât
acidul uric și nu precipită în țesuturi
BIOSINTEZA NUCLEOTIDELOR PIRIMIDINICE
Precursori: acid aspartic, glutamină, CO2, PRPP
Localizare: citosol
Două căi:
biosinteza de novo
biosinteza prin reutilizarea bazelor pirimidinice libere (amploare mult mai redusă
decât în cazul purinelor)
Are loc diferit faţă de sinteza purinelor: mai întâi este sintetizat nucleul de pirimidină
(sub forma acidului orotic) → apoi are loc ataşarea de riboză-5-P (provenită din PRPP)
→ primul nucleotid este OMP → UMP → precursorul CTP şi dTMP
Biosinteza nucleotidelor pirimidinice
Reacţia iniţială: sinteza carbamil-fosfatului sub acţiunea carbamil-fosfat sintetazei II
(CPS-II ≠ CPS-I din ureogeneză)
CPS-I CPS-II
Localizare celulară Mitocondrie Citosol
Calea metabolică Ciclul ureei Sinteza pirimidinelor
Sursa de azot Amoniac Gruparea amidică a
glutaminei
Reglatori Activator: Inhibitor: UTP
N-acetil-glutamat Activator: PRPP
Reglarea sintezei de pirimidine:
CPS-II - inhibată feed-back de UTP
- activată de PRPP
Aspartat transcarbamilaza - inhibată feed-back de CTP
Biosinteza nucleotidelor pirimidinice
Defecte enzimatice în biosinteza pirimidinelor
Aciduria orotică ereditară
deficit genetic al orotat fosforibozil-transferazei sau OMP decarboxilazei
acidul orotic nu mai poate fi transformat în UMP → se acumulează și se elimină prin
urină
deficit de sinteză a pirimidinelor → afectarea creșterii organismului
tratament: administrare de uridină → transformată în UMP → precursorul
nucleotidelor cu citozină și timină
Sinteza TMP
Activă în celulele aflate în diviziune
(sintetizează ADN)
TMP există numai ca dezoxiribo-nucleotid
Precursorul său este dUMP
Gruparea −CH3 provine din N5,N10-CH2-FH4
→ FH4 se oxidează la FH2 în cursul reacției
Sinteza este catalizată de timidilat sintetaza
Dihidrofolat reductaza regenerează FH4 →
proces esenţial pentru multe reacţii care
utilizează FH4
N5,N10-CH2-FH4 se reface pe seama serinei
Catabolismul nucleotidelor pirimidinice
Bazele azotate rezultate din catabolismul
nucleotidelor pirimidinice → degradate în compuşi
hidrosolubili (-alanină şi -amino-izobutirat →
eliminaţi pe cale renală), CO2 și NH3