FRACTURILE
traumatisme acute caracterizate prin
întreruperea continuităţii ţesutului osos
cauza declanșantă
- fracturile sunt produse sub acţiunea unor
forţe care depăşesc rezistenţa osului şi
determină pierderea integrităţii anatomo-
funcţionale a acestuia
CLASIFICAREA FRACTURILOR
În funcţie de
tipul de os
pe care
survin
pe os sănătos, cele mai frecvente cazuri
fracturile pe os patologic produse pe structurile
osoase cu suferinţă anterioară: metastaze neoplazice,
tumori, osteoporoză
CLASIFICAREA FRACTURILOR
În funcţie de
comunicarea
focarului de
fractură cu
exteriorul
fracturi închise -focarul de fractură nu comunică
cu exteriorul, pielea care-l acoperă fiind intactă
fracturi deschise - în care există o comunicare
între focarul de fractură şi exterior
CLASIFICAREA FRACTURILOR
În funcţie de
poziţia capetelor
osoase în focarul
de fractură
fără deplasarea fragmentelor osoase
cu deplasarea acestora
CLASIFICAREA FRACTURILOR
După numărul de
fragmente care se
formează în urma
fracturării osului
simple: care prezintă numai două fragmente de os;
multiplă: cu fragmente numeroase, dar mari de os;
cominutivă: fractura în care fragmentele de os sunt
foarte mici, multiple.
CLASIFICAREA FRACTURILOR
În funcție de modul de acţiune al agentului
vulnerant
directe: sub acţiunea traumatică
indirecte: la distanţă de locul de acţiune al
agentului traumatic
prin torsiune, răsucire: fracturi spiralate
(ex. schiori);
prin tracţiune sau smulgere: în care
acţionează simultan şi contracţia musculară;
prin înfundare, tasare: căderea de la
înălţime.
FRACTURĂ DE FEMUR ȘI CAP
FEMURAL
FRACTURĂ DE GAMBĂ
FRACTURĂ DE HUMERUS
FRACTURĂ DE MANDIBULĂ
FRACTURĂ DE ANTEBRAȚ
FRACTURĂ A MÂINII ȘI A
PICIORULUI
FRACTURĂ DE COLOANĂ
VERTEBRALĂ
FRACTURĂ DE STRES
mici fisuri ale osului cauzate de
suprasolicitări, cum ar fi săriturile repetate
sau alergatul pe distanțe mari
fractura de stres, poate să apară și fără
suprasolicitarea osului în cazul în care
acesta este slăbit de osteoporoză
fisurile apar de obicei în oasele care susțin
greutatea corpului, de obicei în picioare
FRACTURĂ DE STRES
FRACTURĂ DE STRES
DIAGNOSTICUL FRACTURILOR
Anamneza poate de informaţii asupra:
modului în care s-a produs accidentarea;
agentului vulnerant cauzator;
locului şi direcţiei în care a avut loc acţiunea;
senzaţia pe care a resimţit-o accidentatul;
poziţia în care s-a regăsit după accident
DIAGNOSTICUL FRACTURILOR
Semne de probabilitate
durere spontană
durere provocată
tumefacţia regiunii
echimoze regionale
scurtarea regiunii între două articulaţii
impotenţa funcţională relativă sau totală
DIAGNOSTICUL FRACTURILOR
Semnele de certitudine
mobilitate anormală: deplasarea segmentelor corporale
într-o zonă unde acest lucru nu se poate realiza în mod
normal;
deformarea locală şi/sau angularea unei regiuni anterior
dreaptă;
crepitaţiile osoase (zgomote caracteristice la frecarea
capetelor osoase în momentul examinării zonei
traumatizate prin apăsare);
întreruperea continuităţii osoase decelată prin palpare;
imposibilitatea de a transmite mişcării de-a lungul unui
segment;
PRIMUL AJUTOR
imobilizarea capetelor fracturate;
imobilizarea provizorie cu ajutorul atelelor capitonate cu
vată şi faşe. Imobilizarea este obligatoriu să cuprindă şi
segmentul de deasupra şi cel de sub locul presupus a fi
fracturat;
combaterea durerii ca factor de prevenire a şocului
traumatic;
sedarea accidentatului
în cazul fracturii de coloanămobilizarea este obligatorie a
fi realizată pe un plan dur (targă, scândură lată, uşă).
Dacă nu există la îndemână un plan tare este preferabil ca
accidentatul să fie lăsat pe loc
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR
PRIMUL AJUTOR