Unde
electromagnetice
Cuprins
1. CE SUNT UNDELE ELECTROMAGNETICE ?
2. SPECTRUL ELECTROMAGNETIC
3. COMPORTAREA UNDELOR RADIO
4. UNITATI DE MASURA
5. MODULAREA SEMNALULUI
1. Ce sunt undele electromagnetice ?
Radiatia electromagnetica este o forma de energie emisa
si absorbita de catre particule incarcate electric, care se
comporta ca o unda in timpul deplasarii prin spatiu.
Radiatia electromagnetica are atat camp electric cat si
camp magnetic, intr- un raport constant al intensitatii si
care oscileaza in faza perpendicular unul pe celalalt si
perpendicular pe directia energiei si a propagarii undei. In
vid, radiatia electromagnetica se propaga cu viteza
luminii.
• Undele electromagnetice sunt caracterizate de patru proprietati:•
A. Lungimea de unda (λ) = distanta parcursă de undă pe durata unei
oscilatii sau distanta dintre două puncte din spatiu între care defazajul
relativ al oscilatiilor este de 2π radiani.
B. Frecventa = numarul de oscilatii ale undei intr-o secunda
C. Amplitudine
D. Faza
• Pentru toate tipurile de radiatie electromagnetica, relatiile dintre
lungimea de unda, frecventa si energie sunt:
, unde lungimea de unda se masoara in unitati de lungime precum
metrul, frecventa in Hertzi(Hz), c este viteza luminii (aproximativ egala
cu 3 x 10-8 metri pe secunda), f este frecventa undei (masurata in Hz),
iar h este constanta lui Planck(egala cu 6,6260755(40) X 10-34 Jouli x
secunda).
2. Sprectrul electromagnetice
Spectrul electromagnetic este intervalul tuturor frecventelor posibile
ale radiatiei electromagnetice. Acesta se intinde de la frecventele
joase folosite de sistemele moderne de comunicatii pana la radiatia
gamma, in zona lungimilor de unda ultra-scurte, astfel acoperind
lumgimi de unda de la mii de kilometri pana la o fractiune din
dimensiunea unui atom. Limita superioara a lungimii de unda este
dimensiunea universului in sine, in timp ce limita inferioara este
considerata a fi in jurul lungimii Planck, chiar daca in principiu spectrul
este infinit si continuu.
Asa cum spectrul electromagnetic este impartit in diferite regiuni,
depinzand de lungimea de unda, regiunea radio a acestui spectru
poate fi la randul ei impartita in diferite regiuni sau benzi. Acestea sunt
benzile in care astronomii isi folosesc telescoapele radio pentru a
observa undele radio emise de obiecte astronomice. Cele mai comune
benzi radio si frecventele/lungimile de unda corespunzatoare sunt:
Banda Lungimea de unda Frecventa
Banda P 90 cm 327 MHz
Banda L 20 cm 1.4 GHz
Banda C 6 cm 5.0 GHz
Banda X 3.6 cm 8.5 GHz
Banda U 2 cm 15 GHz
Banda K 1.3 cm 23 GHz
Banda Q 7 mm 45 GHz
3. Comportarea undelor radio
A. Propagarea undelor
Ce se intampla cu semnalul radio intre doua locatii este rezultatul
direct al modului in care semnalul se propaga. Cand folosim termenul
propaga, ne referim la modul in care energia se “imprastie”
departandu-se de antena din care a fost emisa. Putem face o foarte
buna analogie referindu-ne la un cutremur, ca in figura de mai jos.
B. Absorbtia
Cel mai comun fenomen intalnit cand vorbim de o unda radio este
absorbtia. Daca un semnal nu se reflecta dintr-un obiect, nu se curbeaza pe
langa un obiect sau nu trece pe langa un obiect, are loc absorbtia totala a
semnalului. Majoritatea materialelor absorb radiatie electromagnetica in
functie de natura lor.• Peretii din caramida sau beton vor absorbi un semnal
destul de mult, pe cand un perete din rigips va avea un impact mai mic
asupra semnalului.
C. Reflexia
Unul dintre cele mai importante fenomene inalnite de o
unda radio este reflexia. Cand o unda loveste un obiect
plan care este mai mare decat unda in sine, in functie de
mediu, unda se poate reflecta in alta directie. Fenomenul
se petrece ca si in cazul luminii.• Undele de pana la 1GHz
se reflecta din particulele incarcate ale ionosferei(de aceea,
noaptea, o persoana din Carolina de Nord poate asculta o
statie radio din Chicago). Undele de peste
1GHz(microundele) se pot reflecta din obiecte mai mici,
precum usi de metal, drumuri, cladiri, pereti [Link]
fenomen poate pune probleme, intrucat prin reflexia
undelor, acelasi semnal poate ajunge la destinatar decalat,
sau defazat, astfel producand alterarea semnalului original.
D. Imprastierea
Imprastierea unei unde electromagnetice poate fi perceputa ca o reflexie
multipla. Acest fenomen se petrece cand lungimea de unda a semnalului
electromagnetic este mai mare decat particulele mediului prin care acesta
trece. Cel mai simplu exemplu este regasit cand o unda trece prin smog sau
furtuni de nisip.
E. Refractia
Un semnal poate fi “indoit”, cand
semnalul trece dintr-un mediu in altul
cu densitate diferita, astfel
producandu-se fenomenul de refractie.
F. Difractia
Difractia presupune “indoirea” unei
unde electromagnetice in jurul unui
obiect, la intalnirea acestuia prin
mediul de propagare.
G. Atenuarea
Atenuarea reprezinta o scadere a amplitudinii unui semnal. Un semnal va fi
atenuat atat din cauza parcurgerii unei distante prin mediu, dar si datorita
fenomenelor anterior descrise. Atenuarea semnalului prin mediul prin care
este transmis, poate fi calculat cu ajutorul formulei:•
FSPL = 32.44 + (20log10(f)) + (20log10(D))
FSPL – atenuare in d, Bf – frecventa in MHz, D – distanta
in km
H. Amplificarea
Amplificarea reprezinta o crestere in amplitudinea unui semnal. Amplificarea
poate fi activa(folosind un amplificator) sau pasiva(prin focalizarea
semnalului, folosind o antena).
4. Unitati de masura
Pentru a masura amplitudinea unui semnal electromagnetic, avem nevoie
de unitati specifice de masura. Acestea se impart in doua categorii: unitati
de masura absolute(W, dBm) sau relative(dB, dBi, dBd).
● Watt
Wattul este unitatea de masura a puterii, numita dupa James Watt, un
inventator scotian ce a trait in secolul al XVIII-lea. Un Watt este egal cu
un curent de 1 amper ce curge la o tensiune de 1 volt. Ne folosim de
aceasta unitate pentru a masura amplitudinea unui semnal. De obicei,
cand vorbim de comunicatii folosind undele radio, masuram semnalul
in mW(1W * 1/1000).
● Decibel
Primul lucru de stiut despre decibel(dB) este ca reprezinta o unitate de
masura relativa, nu una de putere. Astfel, este folosit pentru a
reprezenta diferenta dintre doua valori.
● Decibel izotropic(dBi)
Castigul, sau cresterea puterii unui semnal radio datorata unei antene
la compararea cu un radiator izotropic(care radiaza aceeasi putere in
toate directiile) este cunoscut ca decibel isotropic(dBi). Cum antenele
sunt masurate in castig, nu in putere, putem trage concluzia ca si dBi
este o unitate relativa de masura. O antena dipol are un castig de
2.14dBi.
● Decibel dipol(dBd)
Ca si in cazul decibelului izotropic, decibelul dipol se refera la castigul
unei antene prin compararea cu castigul unei antene dipol. Daca o
antena are un castig de 3dBd, pentru a-i afla castigul in dBi pur si
simplu adunam 2.14 la acea valoare, astfel rezultand un castig de
5.14dBi.
● Decibel relativ la un mW
Fata de dBi si dBd, unde comparam doua semnale intre ele, cand ne
referim la dBm(decibel relativ la 1mW), comparam amplitudinea unui
semnal cu 1mW de putere. Deoarece comparam o valoare arbitrara cu
una cunoscuta(1mW), dBm este o unitate de masura [Link] =
10 x lg(P(mW))
5. Modularea semnalului
In electronica si telecomunicatii, modularea este procesul de modificare a
unuia sau a mai multor proprietati ale unei unde, numita unda purtatoare,
pentru a obtine un semnal modulat ce contine informatia care trebuie
transmisa. Astfel, cele trei tipuri principale de modulatie sunt modulatia in
amplitudine(AM), modulatia in frecventa(FM) si modulatia in faza(PM).
➢ Modulatia in frecventa
Modulatia in frecventa presupune
producerea unui semnal a carui frecventa
variaza in functie de unda purtatoare.
Modulatia in frecventa devine modulatie in
faza atunci cand faza semnalului purtator
este integrala timpului semnalului FM.• Acest
tip de modulatie se foloseste in transmiterea
sunetelor(radio-ul, statiile de emisie-receptie
si unele sisteme de transmisie video).
➢ Modulatia in amplitudine
Modulatia in faza este o forma de modulatie care reprezinta informatia
ca variatii ale valorii instantanee a fazei undei purtatoare. Spre
deosebire de FM, aceasta tehnica este mai putin populara in
transmiterea datelor pentru ca necesita o aparatura mai complexa la
receptor.