Înregistrarea RIM
În cazul edentatiei partiale pot apărea
foarte multe aspecte clinice.
În raport cu acestea, înregistrarea RIM
este mai mult sau mai puțin dificilă.
Edentatiile uni- sau bimaxilare
O Situaţiilecele mai favorabile le prezintă edentaţiile uni– sau bimaxilare
reduse, deci cu un număr mare de dinţi restanţi, care prin unităţile de
masticaţie prezente păstrează pacientului planul de ocluzie, DVO şi IM.
O Nu este nevoie de folosirea şabloanelor.
O În aceste cazuri ocluzia se înregistrează:
O prin poziţionarea directă a modelelor;
O cu ajutorul unei benzi de ceară. Ceara se încălzeşte, se aplică pe dinţii arcadei
superioare, iar pacientul închide gura în IM. Medicul poate verifica
corectitudinea ocluziei, urmărind contactul interdentar la nivelul diverselor
unităţi de masticaţie. Ceara se răceşte, se îndepărtează din cavitatea orală şi
se poziţionează modelele prin intermediul ei. Se va verifica acest angrenaj
comparând situaţia de pe model cu situaţia reală din gura pacientului.
O cu ajutorul siliconilor de înregistrat ocluzia. Se aplică siliconul cu ajutorul
dispenserului pe suprafaţa ocluzală a dinţilor mandibulari. Pacientul închide în
IM. Se aşteaptă priza materialului, după care medicul rupe porţiunile de silicon
care acoperă feţele vestibulare ale dinţilor. Siliconul este îndepărtat şi
modelele sunt poziţionate prin intermediul înregistării ocluzale. Se verifică
prin comparaţie cu situaţia reală din gura pacientului.
O Situaţiile sus-amintite sunt însă
foarte rar protezate prin PP.
O De obicei acest gen de proteze fiind
destinate cazurilor de EP întinse sunt
necesare şabloane de ocluzie.
EDENTAŢIA UNIMAXILARĂ PARŢIALĂ ÎNTINSĂ CU
ARCADĂ ANTAGONISTĂ INTEGRĂ
O Când unul dintre maxilare este edentat parţial
întins, iar arcada antagonistă este integră, se
foloseşte şablonul pentru înregistrarea RIM.
O În acest caz, datorită unităţilor de masticaţie sunt
prezente:
O planul de ocluzie (anterior corectat prin tratament
proprotetic – şlefuire sau şlefuire şi acoperire a
dinţilor extruzaţi sau egresaţi),
O DVO
O IM.
Tehnica nr. 1 (“la cald”)
O Pacientul execută câteva mişcări de închidere a gurii în IM.
O Se aşează şablonul pe maxilarul edentat şi se reduce valul de ceară până
când acesta depăşeşte cu 1 mm înălţimea dinţilor restanţi.
O Se netezeşte suprafaţa ocluzală a cerii, iar apoi se încălzeşte uniform pe
toată întinderea ei cu o spatulă încinsă.
O Şablonul se repune pe câmpul protetic, iar pacientul închide gura în IM.
Presiunea de închidere se va exercita până ce dinţii antagonişti angrenează
corect, iar cei fără antagonişti se înfundă în ceară cu aproximativ 1 mm.
O Se răceşte bordura, se scoate din gură şi se aplică pe model.
O În cabinet trebuie să existe deja modelul antagoniştilor de preferat din ghips
de bună calitate (amprentaţi în faza de amprentare preliminară sau în faza
de amprentare funcţională) pentru a putea verifica corectitudinea
înregistrării
O Acestei tehnici i se impută faptul că niciodată nu se poate obţine o ramolire
perfect uniformă a cerii. Din acest motiv în momentul închiderii gurii se vor
exercita presiuni inegale pe câmpul protetic ceea ce denaturează
înregistrarea. De aceea este recomandabilă tehnica descrisă în continuare.
Tehnica nr. 2 (“la rece”)
O Pacientul execută câteva mişcări de închidere a gurii în IM;
O Se aşează şablonul pe maxilarul edentat şi se reduce valul de
ceară până când se obţine DVO, vârfurile cuspizilor fiind
sprijinite pe bordura de ocluzie;
O Se usucă suprafaţa ocluzală a bordurii de ocluzie;
O Se pregăteşte pastă ZOE şi se aplică într-un strat uniform, gros
de 1 mm, pe suprafaţa ocluzală a bordurii de ocluzie;
O Şablonul se repune pe câmpul protetic, iar pacientul închide
gura în IM;
O Se aşteaptă priza materialului de amprentă, se scoate şablonul
din gură şi se aplică pe model;
O În cabinet trebuie să existe deja modelul antagoniştilor de
preferat din ghips de bună calitate (amprentaţi în faza de
amprentare preliminară sau în faza de amprentare funcţională)
pentru a putea verifica corectitudinea înregistrării.