REGNUL

MONERA
Morfologia bacteriilor

• Forme ale celulelor:

sferică (coc), cocobacili,
bastonaş drept (bacil),
bastonaş curbat
(vibrion), bastonaş
spiralat (spiril), filament
ramificat.

• Bacteriile pot fi solitare

sau grupate în diplococi,
streptococci sau
stafilococi.
Structura celulei bacteriene
1. Componente obligatorii:

Nucleoid – o singură moleculă circulară de AND .

Citoplasmă – proteine, nucleoproteine, hidraţi de carbon, apă, substanţe minerale.
Membrana citoplasmatica – formată din lipide şi proteine.
Perete celular – bacteriile gram negative au peretele celular alcătuit din peptidoglican şi
au peretele celular situat între mebrana citoplasmatică internă şi o altă membrană
citoplasmatică externă.

2. Componente facultative:

Plasmide – fixate de membrana celulară, se pot găsi gene ale patogenităţii

Capsulă
Cili – apendici filamentoşi fără rol în mişcare, doar cu rol in adezinea celulară.
Structura celulei bacteriene
 Nutriţia
După modul de nutriţie: bacterii autotrofe şi bacterii heterotrofe, cea mai
mare parte a bacteriilor heterotrofe fiind saprofite.

În categoria bacteriilor saprofite sunt incluse bacterii de fermentaţie: lactică,

alcoolică, butirică, homoacetică, propionică.
 Înmulţirea

A. Sciziparitate

*În condiţii nefavorabile de hrană, apare şi

fenomenul de sporulaţie.
**Nu se înmulţesc pe cale sexuată.
Lactobacillus bulgaricus
Streptomyces griseus
*descompune glucoza din lapte şi are ca produs de fermentaţie acidul
lactic.
Staphylococcus aureus
*produce abcese, infecţii, pneumonie.
 Escherichia coli
* trăieşte în colonul uman şi al altor organisme
homeoterme. Unele tulpini produc
gastroenterite şi infecţii ale tractului urinar.
Bacteriile parazite
(patogene) parazitează organele unor plante şi
animale de unde îşi iau hrana, producându-le,
adeseori, boli foarte grave, spre
exemplu:

•Agrobacterium radiobacter
(cancerul pomilor);

•Pseudomonas syringae
(arsura bacteriană comună a
mărului şi a părului);

•Xanthomonas campestris
(arsura bacteriană a nucului);

•Mycobacterium
tuberculosis (tuberculoza la
om),

•Bacillus anthracis (antraxul

la animale şi om) etc.
Agrobacterium radiobacter
(cancerul pomilor)
 Pseudomonas syringae

(arsura bacteriană comună a

mărului şi a părului)
 Cyanobacteria sau Cyanophyta
Cianobacterii
• Gr. Kyanos – albastru
• Gr. Phyton – plantă
7.500 specii fotosintetice oxigenice din care 7.300 sunt simbiotice.

Morfologie

 Tal unicelular, colonial şi filamentos ramificat sau neramificat.

 Nu sunt prevăzute cu flageli dar totuşi au mobilitate.
 Culoarea celulelor: roşie, albastră – verzuie, verde, brună.
Spirulina
Nostoc commune ( cleiul pământului)
 REGNUL
PROTISTA
 REGNUL PROTISTA (PROTOCTISTA)

Cuprinde organisme eucariote unicelulare, coloniale si pluricelulare, cu

nutriție
autotrofă sau heterotrofă
- In acest regn sunt încadrate Protozoarele, Algele
- Protistele sunt, de regulă, acvatice, trăiesc liber în apa mărilor si
oceanelor sau în bazinele cu apă dulce (lacuri, bălți, râuri)
- Unele sunt parazite, provocând boli grave la plante, animale si om
Importanță: protozoarele reprezintă o verigă importantă în cadrul lanțurilor
trofice acvatice,ca pradă sau consumatori; cele parazite produc boli grave

-reprezentanți: forme libere – Parameciul (Paramecium caudatum),

Euglena (Euglena
viridis), Amiba (Amoeba proteus); forme parazite – Giardia (Giardia
intestinalis – produce giardioza), Tripanosoma (Tripanosoma gambiense –
produce boala somnului).
Fig. Parameciul
Fig. Euglena
Fig. Amiba
Giardia (Giardia intestinalis – produce giardioza)
Protozoarele (protos = primul, zoon = animal)
-sunt microorganisme unicelulare, cu organizare de tip eucariot
-pot fi libere (Parameciul, Euglena), sau parazite (Giardia,
Tripanosoma)
-cele libere se deplasează cu ajutorul cililor, a flagelilor, a
pseudopodelor
-atât cele libere cât si cele parazite se hrănesc heterotrof
-protozoarele se pot înmulți asexuat prin diviziunea longitudinală sau
transversală a celulelor
sau, se pot înmulți sexuat prin fuziunea a două celule care au funcție
de gameți
 Algele

-mediu de viață: în medii acvatice marine, salmastre sau dulcicole, pe soluri umede, pe
scoarța arborilor, pe ziduri; unele specii trăiesc în simbioză cu fungii formând lichenii
-corpul lor se numeste tal, si poate fi unicelular sau pluricelular si poate avea diferite forme
-celule care alcătuiesc talul algelor sunt de tip eucariot, prezintă un perete celular cu
celuloză
-nutritia este de tip autotrof prin fotosinteză (captarea energiei solare cu ajutorul unor
pigmenți numiți clorofilieni si transformarea acesteia în energie chimică care va
transforma
dioxidul de carbon, apa si sărurile minerale în substanțe organice care asigură hrana
organismului respectiv)
-înmulțirea se poate face asexuat cu ajutorul sporilor care germinează si dau nastere la alte
taluri, vegetativ prin fragmentarea talului, sau sexuat cu ajutorul gameților

-Clasificare: există mai multe încrengături de alge în funcție de tipul de pigmenți care
predomină. Astfel, există alge verzi la care predomină pigmenții verzi numiți clorofile
(mătasea broastei – Spirogyra, salata de mare – Ulva, Chlorella, Chlamydomonas etc); alge
rosii la care predomină pigmenții rosii (Porphyra, Gelidium etc.); alge brune care conțin
pigmenți de culoare brună (Macrocystis, Laminaria, etc.)
 ÎNCRENGĂTURA CHLOROPHYTA
(alge verzi)

•aparatul vegetativ: foarte variat (unicelular, cenobial, colonial,

tal pluricelular simplu sau ramificat, filamentos, lamelar,
tridimensional etc.);
•perete celular celulozo-pectic, uneori impregnat cu săruri
minerale (de calciu); rareori lipseşte;
•pigmenti: clorofilă (A şi B), caroten, xantofile;
•nutriţia: fotoautotrofă (cu puţine excepţii);
•produsul de rezerva: amidonul (intraplastidial), grăsimi, glicerol;
•inmulţirea: vegetativă (diviziunea celulelor, fragmentarea talului,
bulbile rizoidale), asexuată (zoospori, mai rar aplanospori) şi
sexuată (prin izogamie, anizogamie, oogamie).
•ciclul de viata: haplobiont (la majoritatea), haplo-diplobiont,
chiar diplobiont.
•sistematica:Chlorophyceae, Zygnematophyceae, Charophyceae
Fig. Volvox Fig. Chladophora

[Link]
 ÎNCRENGĂTURA PHAEOPHYTA
(alge brune)
•aparat vegetativ pluricelular: tal simplu, filamentos → tal lamelar sau cilindric
•culoare: brună;
•perete celular: celulozic, bogat in hemiceluloze,ce conferă talului un aspect
mucilaginos;
•pigmenti: clorofilele A şi C, caroten şi diferite xantofile, in
principal fucoxantina;
•inmulţirea: vegetativa (fragmentarea talului), asexuata (zoospori
piriformi, cu câte doi flageli inegali, uneori aplanospori) şi sexuata
(izogamie, anizogamie, oogamie);
[Link] Fig. Fucus
 ÎNCRENGĂTURA RHODOPHYTA
(alge roşii)

•aparat vegetativ: pluricelular (rar uni-celular sau cenobial);

•culoare roşietică;
•perete celulozic, bogat in galactani (agar-agar), manani, xilani etc., uneori mineralizat;
•pigmenti: clorofilele A şi D, caroten, ficocianină, ficoeritrină
•sunt mai multe tipuri de tal şi anume: gametofitic (n),
carposporofitic (n sau 2n) şi tetrasporofitic (2n).