CONCEPTE DE BAZĂ ALE EPIDEMIOLOGIEI: DEFINIȚIE,

SCOPURILE, DOMENIILE DE UTILIZARE ALE

EPIDEMIOLOGIEI

Conceptele de bază ale epidemiologiei

• → EPIDEMIOLOGIA este ştiinţa care:

• “studiază din punct de vedere cantitativ distribuţia şi frecvenţa determinanţilor problemelor de
sănătate şi boală într-o populaţie”. (MacMahon 1960)
• În 1983 Last propune următoarea definiţie:
• “ studiul distribuţiei şi determinanţilor stărilor şi evenimentelor din populaţii diferite, precum
şi aplicarea rezulta-telor la controlul problemelor de sănătate. Aşadar Last adaugă o
componentă cu caracter aplicativ”.

• OBIECTUL PREOCUPARILOR EPIDEMIOLOGIEI îl constituie grupul populațional

NU individul. Acestea pot fi:
• - populaţie tintă de referință (de exemplu cea care locuiește într-un anumit teritoriu)
• - grup particular de bolnavi (epidemiologia clinică)
 OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI

• 1. Descrierea distribuţiei de boli

• - descrierea distribuţiei bolilor sau a factorilor de risc în funcţie de caracteristicile
personale ale indivizilor grupului uman luat în studiu .
• - descrierea tendinţelor sau a evoluţiei temporale a bolilor sau factorilor de risc în
populaţie .
• - descrierea distribuţiei geografice (spaţiale) a bolilor sau a factorilor de risc.

• 2. Explicarea etiologiei bolilor sau a modului de transmitere a acestora.

• - dovedirea existenței unor relații intre factorii explicativi şi rezultatele pe care le
generează aceștia (factori de risc – boala).

• 3. Predicția în legatură cu numărul probabil al bolilor dîntr-o populaţie dată şi

cu caracterul distributiei bolilor în aceea populaţie

• 4. Fundamentarea programelor de prevenire şi combatere a bolilor într-o

populaţie data , sau de ameliorare a serviciilor de sănătate destinate populaţiei.
 NIVELELE CERCETĂRII EPIDEMIOLOGICE

• 1. Nivelul cunoașterii (explicatiei – cercetarea fundamentala).

• 2. Nivelul intervenției (acțiuni – cercetarea aplicativa).

Nivelul interventiei are patru componente:

• - profilaxia primara reprezinta evitarea initieri şi declansarii procesului patologic prin
masuri care vizeaza persoana (vaccinuri , seruri , chemoterapia contactilor , clorinarea
apei , etc.)

• - profilaxia secundara are drept scop depistarea precoce a bolii în vederea instituiri unui
tratamentcare să evite cronicizarea.

• - profilaxia tertiara are drept scop evitarea urmarilor nefaste ale bolilor.

• - profilaxia primordiala are drept scop modificarea distributiei factoriilor de risc în

mediu fizic şi social (presupune actiunea integrata a tuturor sectoarelor social-economice
, spre deosebire de precedentele trei care sunt în primul rand responsabilitatea servicilor
de sănătate).
 DOMENIILE DE APLICARE ALE EPIDEMIOLOGIEI

▪ SĂNĂTATEA PUBLICĂ:

• 1. taxonomia (clasificarea) bolilor;

• 2. descrierea tabloului real (istoriei naturale) a bolilor în colectivitate;
• 3. determinarea frecvenţei factorilor de risc;
• 4. descrierea şi explicarea modelelor de morbiditate şi mortalitate;
• 5. depistarea şi supravegherea de masă a bolilor;
• 6. prevenirea şi controlul comunitar al bolilor;
• 7. planificarea sanitara şi promovarea actiunilor de sănătate;
• 8. evaluarea acţiunilor, procedeelor şi serviciilor de sănătate.
 ▪ MEDICINA CLINICĂ:

• 1. descrierea istoriei naturale a bolii

• [Link] valorilor normale
• [Link] tabloului clinic şi identificarea de sindroame noi
• [Link] etiologiei bolilor
• [Link] perspectivelor clinice(prin evaluarea eficacitatii interventiei prin
evaluarea procedeelor diagnostice şi terapeu-tice)
• [Link] tehnologiilor medicale vechi şi noi
• [Link] critica a literaturii de specialitate
METODE FOLOSITE DE EPIDEMIOLOGIE

Caracteristicile metodelor folosite de epidemiologie:

▪ empirică
▪ numerică
▪ probabilistică
▪ comparativă
METODELE UTILIZATE DE EPIDEMIOLOGIE

▪ sistemul curent de informatii

▪ biostatistica
▪ esantionajul
▪ metode speciale de definire şi determinare a loturilor de studiu
▪ tehnici de măsurarea riscurilor
▪ tehnici de măsurarea supravieţuirii
▪ standardizarea,etc.
 ♣ Studiul cantitativ al epidemiologiei se referă la „cât de mult dîntr-o
problemă de sănătate, înseamnă boală sau întâmplare”.

♣ Distribuţia studiată prin intermediul epidemiologiei se referă la studiul

repartiţiei în populaţie a problemelor de sănătate în funcţie de loc, timp şi de
caracteristicile personale.

♣ Scopul epidemiologiei constă în obţinerea, interpretarea şi utilitarea

informaţiilor despre sănătate pentru a promova sănătatea şi a reduce boala.
 ♠ Epidemiologia este o disciplină crucială pentru promovarea sănătăţii
publice. Ea presupune un set de propuneri, abordări şi o teorie ce permite detectarea
problemelor de sănătate, asocierea între sănătate şi boală, cuantificarea factorilor de
risc, testarea intervenţiilor de sănătate publică şi tratamentelor, schimbarea statusului de
sănătate de-a lungul timpului.

♠ Epidemiologia este o disciplină care permite descrierea distribuţiei

persoanelor sănătoase sau clasificarea sănătoşi/bolnavi, astfel:
• „Care este problema de sănătate şi care este frecvenţa ei? Cine este afectat?”
• „Unde şi când se manifestă această problemă de sănătate în populaţie.”
 NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN EPIDEMIOLOGIE

◙ Epidemiologia presupune de asemenea cunoaşterea mijloacelor de

comparare a caracteristicilor de sănătate dîntr-o populaţie. Epidemiologia poate să
joace un rol în identificarea cauzelor problemelor de sănătate, ca de exemplu:
▪ cauze genetice
▪ agenţi infecţioşi
▪ comportamente specifice, particulare
▪ expunere al anumite condiţii de mediu.

◙ Abordarea epidemiologică permite un studiu în cadrul căruia cauza poate fi

descrisă ca ipoteză şi apoi testată. Obiectivul primar în epidemiologie constă în a
judeca dacă asocierea între expunere şi boală este cauzală.
 ● Asocierea cauzală este aceea în care schimbarea frecvenţei şi calităţii unei
expuneri este rezultatul unei schimbări corespunzătoare a frecvenţei bolii sau rezultatului ce
se studiază.

● Judecata asupra cauzalităţii bolilor necesită evaluarea validităţii şi găsirea

explicaţiilor alternative posibile ale rezultatelor. Necesită deasemenea evaluarea rolului
şanselor, erorilor sau factorilor de confuzie.
● Odată ce boala a apărut, cu ajutorul epidemiologiei se pot monitoriza
desfăşurarea şi rezultatul ei, aceste elemente constituind istoria naturală a bolii.

●Epidemiologia permite de asemenea formularea de raspunsuri privitoare la

eficacitatea intervenţiei şi terapiei şi impactul lor în populaţie.
▪ Cât de importantă este intervenţia specifică pentru controlul bolii în comunitate?
▪ Este o anume intervenţie mai eficace decât altă intervenţie?
▪ Care sunt rezultatele comparative a două intervenţii alternative?
● Epidemiologia nu poate în mod singular şi acţioneze eficient. Ea trebuie să
interacţioneze cu serviciile de cercetare a sănătăţii, cu economiştii în sănătate sau cu alte
ştiinţe sociale şi comunitare. Astfel, epidemiologia are multe aplicaţii în clinica, este un
mijloc esenţial pentru a face utile informaţiile privind problemele de sănătate, amplitudinea
lor, prevenţia, prognoza, tipul de tratament şi impactul intervenţiilor.
 ♦ Dacă datele epidemiologice sunt utilizate în dezvoltarea politicilor de
sănătate, ele trebuie să emită ipoteze pentru care cei ce stabilesc strategiile în sănătate,
să ceară răspunsuri şi să facă aceasta într-un mod convingător şi captivant.
♦ „Indivizi bolnavi sau populaţie bolnavă?” Întrebarea „De ce a făcut acest
bolnav această boală în acest moment?” este un punct de plecare interesant, deoarece în
general medicii au un interes natural pentru aflarea etiologiei cazului de boală
individual.

♦ Caracteristica principală a medicinei clinice prevede acceptarea

responsabilităţii pentru fiecare caz individual. Dar un medic cu experienţă în
epidemiologie se va întreba nu numai „care este diagnosticul şi ce tratament va acorda
pacientului?”ci şi, „De ce s-a întâmplat aceasta, ar fi putut fi prevenită?”
 ♦ Scopul constant al epidemiologiei este de a răspunde întrebării lui Acheson
Roy: „De ce a dezvoltat acest bolnav, această boală în acest moment?”. Baza metodei
caz-control constă în descoperirea diferenţelor între indivizii sănătoşi şi cei bolnavi. La
fel şi anchetele epidemiologice de cohortă se bazează pe cercetarea factorilor de risc,
identificând anumiţi indivizi ca fiind mai susceptibili de adezvolta boala, decât sunt alţi
indivizi . Încercând să testeze dacă aceşti factori de risc sunt deasemenea şi cauzele
capabile să explice de ce anumiţi indivizi fac boala în timp ce alţii rămân sănătoşi,
epidemiologia aplică aceste studii în scop preventiv. Comparaţiile în cadrul populaţiilor
au dus la multe confuzii (în special în medicina clinică) în definirea normalităţii.

♦ Studiul epidemiologiei bolilor conduce la abordarea centrată pe individ şi la

utilizarea riscului relativ ca reprezentare de bază a forţei etiologice prin calcularea
riscului indivizilor expuşi relativ la riscul indivizilor non-expuşi. Conceptul de risc
relativ aproape că exclude alte abordări ale cuantificării importanţei cauzale.
 ♦ Riscul relativ poate fi cea mai bună măsură a forţei (asociaţiei) etiologice,
dar nu este o bună măsură a tuturor asociaţiilor etiologice sau a importanţei agentului
asupra sănătăţii publice.

♦ Cercetarea cauzelor bolilor şi măsurarea potenţialului lor admite

heterogenitatea expuşilor dint-o populaţie studiată. De exemplu, dacă toată populaţia ar
fuma 20 de ţigări pe zi, atunci studiile clinice caz-control şi studiile de cohortă, ar
conduce la concluzia conform căreia cancerul ar fi boală genetică. Acest lucru, întrun
anume sens ar fi adevărat dacă fiecare individ expus la agentul cauzal, iar atunci
distribuţia cazurilor ar fi în exclusivitatea determinată de susceptibilitatea individuală.

♦ Epidemiologia este definită în termeni de studiu asupra distribuţiei

determinanţilor bolilor, dar în termeni de studiu asupra distribuţiei determinanţilor
bolilor, dar trebuie avut în vedere faptul căcea mai răspândită este cauza specifică, iar
cel mai greu este de identificat cauza care este universal prezentă şi care din acest
motiv nu are influenţă asupra determinanţilor bolilor.
 ◙ Prin urmare, trebuie realizată distincţia între două părţi ale întrebării asupra
etiologiei bolilor:
„Care sunt cauzele cazurilor de boală?”
„Care sunt cauzele incidenţei bolilor?”
sau
„De ce anumiţi indivizi au hipertensiune arterială?”
„De ce în anumite populaţii este mai mare rata indivizilor cu HTA decât în
alte populaţii?”.

◙ Răspunsul poate fi: datorită diferenţelor de ordin genetic la care se adună în

mică măsură mediul înconjurător şi comportamentul de viaţă.

◙ Studiul determinanţilor bolilor în populaţie ajută la realizarea şi înţelegerea

deplină a diferenţelor între indivizi. Ceea ce deosebeşte două grupuri populaţionale nu
are tangenţă cu caracteristicile individuale, fiind mai degrabă o translaţie a întregii
distribuţii, o influenţă în masă ce acţionează la nivelul întregii populaţii.

◙ Pentru a identifica determinanţii ratei de incidenţă şi prevalenţă trebuie

studiate caracteristicile populaţiei şi nu caracteristicile indivizilor.