CERTIFICATUL

MEDICO-LEGAL
 Prin certificat medico-legal se ntelege:
- actul ntocmit de medicul legist la
cererea persoanelor interesate si care
cuprinde date privind examinarea medico-
legala
- actul medico-legal eliberat la cererea
unei persoane interesate sa dovedeasca o
stare de fapt cu caracter medical.
Potrivit art. 172 (11) din CPP certificatul
medico-legal are valoarea unui raport de
constatare.
 Examinarile medico-legale n vederea eliberarii certificatelor
medico-legale, la cererea persoanelor interesate, se refera la:
constatarea virginitatii, capacitatii sexuale, vrstei, conformatiei
sau dezvoltarii fizice n circumstante precum constatarea virginitatii
sau deflorarii, viol, perversiuni sexuale, obtinerea pentru minore a
dispensei de vrsta n vederea casatoriei, precum si constatarea
starii obstetricale n cazuri de sarcina, viduitate, avort, nastere,
lehuzie;
constatarea leziunilor traumatice recente, nainte de disparitia
leziunilor externe, dar nu mai trziu de 30 de zile de la data
producerii;
constatarea infirmitatilor si a starilor de boala consecutive leziunilor
traumatice
constatarea capacitatii psihice, n vederea stabilirii capacitatii de
exercitiu necesare pentru ntocmirea unor acte de dispozitie si n
cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinte evolutiv letale sau
aflati n stare grava n conditii de spitalizare;
constatarea starii de sanatate, avnd ca scop stabilirea aptitudinilor
unei persoane de a exercita o anumita activitate sau profesie.
 Solicitarile de examinare n vederea eliberarii certificatelor
medico-legale, la cererea persoanelor interesate, pot fi inaintate de
catre:
persoana n cauza, daca a mplinit vrsta de 16 ani;
parinti, pentru copiii sub vrsta de 16 ani;
tutore sau autoritatea tutelara, pentru persoanele puse sub tutela,
precum si de curator, n cazul n care s-a instituit curatela;
persoanele care i ngrijesc pe minori, altele dect cele prevazute la
lit. a), b) si c);
directorul unitatii, pentru persoanele internate n camine, spitale,
internate scolare, precum si n alte asemenea institutii;
comandantul locului de detinere, pentru persoanele condamnate, si
organul de urmarire penala sau instanta de judecata, pentru
persoanele aflate n stare de retinere sau de detinere;
orice alta persoana, pentru copiii gasiti, pentru persoanele debile
mintal, pentru cei care nu se pot ngriji singuri si nici nu sunt n
ngrijirea cuiva;
 PARTILE COMPONENTE ALE
CERTIFICATULUI MEDICO-LEGAL:

PARTE INTRODUCTIVA
PARTE DESCRIPTIVA
CONCLUZII
 Partea introductiva cuprinde preambulul si istoricul .
a) Preambulul consemneaza :numele si calitatea celui care a facut
examenul, numarul de inregistrare a cererii de examinare, numarul chitantei
de plata a taxei legale, locul si data examinarii (cu mentionarea orei daca
intre traumatism si examinare este un interval mai mic de 24h) si date de
identitate ale persoanei examinate.
Identitatea celui examinat se consemneaza numai dupa buletinul de
identitate sau dupa adeverinta temporara de identitate, mentionandu-se :
numele, prenumele, varsta, seria si numarul de buletin, adresa.
Daca persoana examinata nu prezinta nici unul din actele mentionate,
acest lucru este consemnat in certificat si se vor lua impresiunile digitale de
la indexul stang, atat pe certificat cat si pe copia care ramane in institutie.
In cazul examinarii unui minor, in afara de amprenta acestuia, se
consemneaza si datele de pe buletinul persoanei care il insoteste.
Toate aceste precautii sunt necesare, deoarece certificatul medico-legal
se va inmana dupa redactare numai solicitantului.
b) Istoricul, in care se relateaza data (cu mentionarea orei in cazul in
care traumatismul a avut loc cu mai putin de 24 ore anterior examinarii) si
felul traumatismului suferit.
 Partea descriptiva cuprinde descrierea leziunilor,
acuzele subiective si rezultatul examenelor
complementare.
a) Descrierea leziunilor la care trebuie sa se
mentioneze :
felul leziunilor : echimoza, hematom, contuzie,
escoriatie, plaga, luxatie, fractura, entorsa, traumatism
dentar, smulgerea parului.
localizarea, mentionand regiunea anatomica, segmentul
si raportarea la un segment anatomic.
numarul leziunilor cand numarul acestora este mare si
sunt situate la distante foarte mici, se pot descrie in
ansamblu, incadrandu-se intr-o regiune anatomica ( ex:
pe spate se gasesc numeroase echimoze cu diametre
cuprinse intre 2/2 si 7/6 cm).
culoarea leziunilor element ce ne indica vechimea lor.
 forma leziunilor se raporteaza la formele geometrice curente
(liniara, circulara, patrulatera, triunghiulara) sau la forme frecvent
intalnite (stelate, cruciforme); uneori forma leziunii reproduce fidel
detaliile de relief ale agentului vulnerant.
dimensiunile: in cazul leziunilor fara solutie de continuitate se
masoara lungimea si latimea; adancimea plagilor se apreciaza prin
descrierea planului anatomic care formeaza fundul lor
(osteoarticular, musculo-tendinos, subcutanat, etc.) ,este
contraindicata sondarea lor, deoarece procedeul este dureros si
expune la aparitia de hemoragii sau de false traiecte si perforatii.
inclinarea axului mare al leziunii (transversal, vertical, oblic), in cazul
plagilor se descrie caracterul unghiurilor, prezenta coditelor, aspectul
marginilor.
continutul plagilor (felul corpilor straini).
prezenta eventualelor semne de tratament (pansamente, suturi,
aparate gipsate, etc. )
b) acuzele subiective sunt descrise si redate numai acelea care sunt
bine corelate cu actul traumatic, avand in vedere frecventa tendinta a
celor examinati de a amplifica si denatura suferintele lor.
c) examenele clinice si paraclinice sunt solicitate ori de cate ori este
necesara completarea sau confirmarea unor aspecte particulare
ridicate de tabloul lezional si simptomatic. In acest scop de inmaneaza
persoanei examinate o adresa catre policlinica teritoriala, prin care se
solicita medicului specialist efectuarea examenului dorit. Rezultatul
examinarii solicitate se consemneaza in certificatul medico-legal.
Daca pentru stabilirea diagnosticului este nevoie de observatie
medicala pe un timp mai indelungat, medicul legist va cere ca
persoanele in cauza sa fie internate intr-un spital, putand indica
spitalul si sectia, precum si durata estimativa a observatiei.
Examenul complet al persoanei vatamate si descrierea leziunilor
dupa normele de mai sus ne vor permite sa consemnam in concluzii
date referitoare la vechimea leziunilor, mecanismul lor de producere,
directia loviturii, timpul de ingrijiri medicale.
Metodele medico-legale de examinare, descriere si interpretare a
leziunilor difera de cele ale medicului clinician.
 Partea de concluzii in care se mentioneaza:
a) Realitatea leziunilor traumatice, pentru a carei
precizare expertul trebuie sa faca diferentierea intre
leziunile traumatice pe care le acuza cel expus
expertizarii si eventualele leziuni de cauza patologica
(ex : dg. Diferential intre echimoze si purpurele
hemoragice de diferite etiologii, intre avortul
posttraumatic si cel spontan, intre leziunile vechi si cele
recente).
Pentru a se pronunta asupra unor leziuni osoase vechi,
expertul are obligatia sa apeleze si sa exploateze toate
posibilitatile de investigatie (clinice, paraclinice,
cercetarea antecedentelor patologice din evidentele
diverselor unitati sanitare, iar in caz de fracturi sa
solicite examene radiologice repetate).
b) vechimea lor se apreciaza prin culoarea
echimozelor, crustelor, aspectul calusului; uneori
in caz de maltratari repetate, leziunile au vechimi
diferite, ceea ce desigur trebuie confirmat la
acest punct al concluziilor.
c) mecanismul de producere (lovire, cadere,
etc.) si caracteristicile agentului vulnerant ( corp
taietor, taietor-intepator, despicator, agenti fizici,
chimici, biologici)
d) timpul de ingrijiri medicale. (def : perioada de timp in care pentru
vindecarea leziunii sau a bolii posttraumatice este necesara
aplicarea unei terapii).
In acordarea sa nu intereseaza procedeul terapeutic recomandat
(care cuprinde toata gama de interventii terapeutice, incepand de la
repaus pana la tratament chirugical).
Timpul de ingrijiri medicale nu trebuie confundat cu timpul de
vindecare anatomica (de exemplu 2-3 echimoze sau excoriatii de
dimensiuni reduse necesita timp de vindecare anatomica, dar nu si
timp de ingrijiri medicale).
De asemenea aceasta notiune este distincta de timpul de
incapacitate temporara de munca (concediul medical), acesta
putand fi mai mic (de exemplu pentru plagile superficiale care nu
afecteaza regiuni cu deosebita semnificatie functionala, acordam
timp de ingrijiri medicale pe cel putin toata durata aplicarii suturii) sau
mai mare (de exemplu tratamentul fizioterapic in cazul tratarii redorii
articulare aparute dupa o fractura se include in timpul de IM, dar nu
presupune includerea sa si in timpul de incapacitate de munca).
 In sfarsit, timpul de ingrijiri medicale nu trebuie
confundat cu timpul de spitalizare.
In stabilirea acestei distinctii,trebuie sa avem in
vedere 2 posibilitati :
a) in cazul fracturilor cand durata de spitalizare cuprinde
intervalul de timp necesar aplicarii aparatului gipsat,
dupa care bolnavul este externat, urmand ca pe timpul
imobilizarii sa ramana la domiciliu, iar ulterior, in functie
de evolutia cazului sa urmeze ambulatoriu tratament
fizioterapic.
b) pentru anumite leziuni medicul clinician acorda un
timp de spitalizare nejustificat de lung. In aceste cazuri,
expertul medico-legal trebuie ca pe baza unei
documentari temeinice asupra cazului (bazata pe
studierea atenta a localizarii si intensitatii leziunilor si a
datelor clinice si paraclinice, care obiectiveaza evolutia
cazului), sa formuleze o parere proprie corecta, temeinic
documentata teoretic si practic.
Acordarea timpului de ingrijiri medicale
trebuie sa se faca atat in raport cu
intensitatea traumatismului, cat si cu
prejudiciul fizic adus, fiind obligatoriu sa fie
luate in consideratie: agentul vulnerant,
regiunea anatomica afectata,
felul,intinderea,gravitatea leziunii si, legat
de acestea posibilitatea aparitiei de
complicatii. In acest context, examinarea
medico-legala a persoanei vii si aprecierea
timpului de ingrijiri medicale nu se
limiteaza niciodata la o simpla consultatie
medicala.
 Acordarea timpului de ingrijiri medicale trebuie sa ia in considerare
urmatoarele aspecte :
timpul acordat se refera la numarul de zile de care victima are nevoie
pentru tratarea leziunilor sau urmarilor acestora, indiferent daca
ramane sau nu cu sechele. Eventuala evolutie spre sechele intra in
contextul notiunii de infirmitate sau de scadere a capacitatii de munca
(temporara sau permanenta), perioada in care insa nu necesita
tratament.
daca coexista mai multe leziuni, timpul de ingrijiri medicale se acorda
pentru leziunea cea mai grava, care necesita timpul cel mai lung.
in timpul de ingrijiri medicale se include, atunci cand este cazul,
zilele necesare unei eventuale reinterventii chirurgicale (de exemplu
in cazul unui calus vicios consolidat).
in aprecierea zilelor de ingrijiri medicale trebuie sa se verifice daca
tratamentul a fost aplicat corect si la timp (de exemplu complicatiile
aparute in urma unei plagi care nu a fost suturata in primele 6 ore nu
intra in calculul timpului de IM).
in evaluarea timpului de IM se ia in calcul si tratamentul complicatiilor
legate direct de traumatism, chiar daca exista un interval liber intre
producerea leziunii si aparitia complicatiei (ex: fracturile deschise se
pot complica cu osteite).
 in cazul unor escoriatii sau plagi superficiale intinse si
numeroase, in timpul de IM este inclus si timpul necesar
seroterapiei profilactice (antiteanica, antigangrenoasa si
antirabica), in cazul in care expertul bazat si pe
aprecierile terapeutului, considera ca exista indicatii bine
precizate.
complicatiile survenite in urma unui tratament (infectii
locale, reactii alergice) trebuie, de asemenea luate in
consideratie.
unele fracturi craniene in care examenele neurologice si
paraclinice nu evidentiaza afectare meningo-encefalica,
includ in timpul de IM si perioada de supraveghere
necesara prevenirii complicatiilor.
in aprecierea timpului de IM trebuie luate in consideratie
terenul si reactivitatea bolnavului (ex: posibilitatea
aparitiei unei infectii grave la un diabetic).
 Art. 193 Lovirea sau alte violene
(1) Lovirea sau orice acte de violen
cauzatoare de suferine fizice se pedepsesc cu
nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend.
(2) Fapta prin care se produc leziuni
traumatice sau este afectat sntatea unei
persoane, a crei gravitate este evaluat prin zile
de ngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se
pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani sau
cu amend.
(3) Aciunea penal se pune n micare la
plngerea prealabil a persoanei vtmate.
 Art. 194 Vtmarea corporal
(1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna
dintre urmtoarele consecine:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sntii unei
persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult
de 90 de zile de ngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav i permanent;
d) avortul;
e) punerea n primejdie a vieii persoanei,
se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii
uneia dintre consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit.
b) i lit. c), pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se
pedepsete.
 Infirmitatea de defineste ca fiind punerea unei
persoane in conditii de inferioritate fizica ori psihica
(greutate in mers, vorbire,etc.). Totodata, notiunea de
infirmitate presupune caracterul permanent, motiv pentru
care metodologia E.M.L. impune atat colaborarea stransa
dintre medicul legist si expertul capacitatii de munca,
precum si reexaminarea la diferite intervale a
traumatizatului (pentru a depista eventualele ameliorari
sau agravari). In acest fel, diagnosticul de infirmitate cu
pierderea capacitatii de munca se poate pune cand s-au
epuizat toate posibilitatile terapeutice care pot reduce
sechelele.
Notiunea de infirmitate nu se suprapune peste aceea
de incapacitate permanenta de munca (ex: rezectia unei
parti din intestinul subtire presupune o infirmitate, dar nu
si o incapacitate permanenta de munca).
 Prejudiciu estetic grav si permanent
-se iau in considerare 2 aspecte :
alterarea infatisarii fizice care devine neplacuta pentru anturaj,
respingatoare, neestetica;
caracterul ireversibil al leziunii, in sensul ca nu se restabileste prin
vindecare naturala.
Nu se incadreaza in aceasta notiune taierea parului, genelor,
sprancenelor, barbii deoarece acestea regenereaza natural; in
schimb smulgerea sau arderea parului, prin alopecia pe care o
produce, poate fi incadrata, dupa caz in aceasta notiune.
In cea mai mare parte notiunea se refera la leziunile care afecteaza
armonia si expresia fetei (sindromul de parbriz); dar pe langa acestea
intra in aceasta notiune si producerea de asimetrii ale membrelor,
paralizii ale membrelor, cicatrici pe partile descoperite ale corpului.
Dintre cele mai frecvente prejudicii estetice localizate la nivelul
masivului facial fac parte : prezenta de cicatrici multiple,fistule
salivare, tulburari ale mimicii consecutive paraliziei sau sectionarii
nervului facial, tulburarea inchiderii gurii, amputatii ale pavilionului
urechii sau nasului.
Punerea in primejdie a vietii
-se defineste ca fiind leziunea traumatica, care produce direct si
imediat o stare patologica grava, care in lipsa unui tratament de
urgenta poate duce la moarte.
Riscul trebuie sa fie real si nu eventual, imediat si nu tardiv,
independent de interventia terapeutica care a salvat viata.
Daca o leziune traumatica duce ulterior la deces, ea nu mai
constituie punerea in primejdie a vietii persoanei, ci reprezinta lovire
sau vatamare cauzatoare de moarte.
Aprecierea gravitatii se face prin evidentierea semnelor de
certitudine si a datelor de prezumtie.
Uneori, semnele de certitudine sunt precoce ( soc, coma,
insuficienta cardio-circulatorie acut grava), alteori tardive (putand fi
obiectivate din datele clinice si paraclinice aparute in cursul
evolutiei)
Datele prezumtive care pot contura continutul notiunii de punere in
primejdie a vietii se refera la aprecierea gravitatii si evolutiei
obisnuite (ex; plagile penetrante sunt urmate de complicatii septice
si hemoragice). In cazul de plagi penetrante fara leziuni vasculare
sau viscerale, expertul se pronunta definitiv numai dupa vindecarea
clinica pe baza studierii tuturor datelor medicale.