Dosarul nr.

21r-125/25 Judecătoria Chișinău (sediul

Ciocana)
1-23091529-02-21r-27012025 Judecător : Mazureț
Roman

DECIZIE
25 noiembrie 2025 mun.
Chișinău

Colegiul penal al Curții de Apel Centru

Având în componența:
Președintele ședinței de judecată, judecătorul Cecan Silvia
Judecători Schibin Vladislav și
Băbălău Denis

a judecat, în ordine de recurs, fără prezența părților la proces, recursul

condamnatului Ivanov *****v declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău
(sediul Ciocana) nr. 21ji-1776/23 din 07 ianuarie 2024, cu privire la cererea
condamnatului Ivanov *****, născut la *****, privind aplicarea prevederilor Legii nr.
243 din 24.12.2021, cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.06.2023 – 07.02.2024;
Instanța de recurs: 27.01.2025 – 25.11.2025.
Procedura de citare a părților a fost legal executată.

Asupra recursului, în baza materialelor din dosar şi a argumentelor prezentate în

ședința de judecată, Colegiul penal,-

A C O N S T A T A T:

1. La 26 iunie 2023, petiționarul Ivanov *****v a depus pe rolul Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) o cerere prin care reclamă aplicarea în privința acestuia a
prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova, și anume reducerea pedepsei în
temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia.
2. În motivarea cererii sale s-a referit la faptul că, administrația Penitenciarului
nr. 4 – Cricova, timp de mai bine de 4 luni de zile, refuză să examineze cererea sa
privind înaintarea materialelor în instanța de judecată pentru examinarea posibilității
aplicării actului de amnistie în privința sa.
 3. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-1776/23 din
07 ianuarie 2024, s-a respins cererea depusă de petiționarul Ivanov *****v, născut la
*****, privind aplicarea în privința sa a prevederilor Legii privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, ca fiind inadmisibilă.
4. Invocând ilegalitatea încheierii judecătorului de instrucție, condamnatul
Ivanov *****v a declarat recurs prin care solicită admiterea cererii de recurs, casarea
încheierii privind respingerea cererii condamnatului Ivanov *****v cu privire la
aplicarea amnistiei și admiterea cererii condamnatului Ivanov *****v, privind
aplicarea Legii cu privire la amnistie nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în
legătură cu aniversarea a 30-a aniversare la proclamarea independenței Republicii
Moldova.
5. Potrivit prevederilor art. 447 alin (1) și (2) din Codul de procedură penală,
recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezența părților la proces. Instanța de
recurs fixează data examinării şi dispune să se comunice părților la proces despre
aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinței.
6. Reprezentantul Penitenciarului nr. 4 – Cricova, procurorul și condamnatul au
fost înștiințați legal despre data examinării recursului și despre faptul că sunt în drept
să depună prin intermediul Secției monitorizare și relații publice a Curții de Apel
Centru, referințe sau completări la cererea de recurs.
7. Astfel, ținând cont de faptul că participanții la proces au fost înștiințați
despre data examinării recursului și depunerii referinței fiind astfel întreprinse toate
măsurile necesare în vederea respectării prevederilor art. 319 din Codul de procedură
penală privind citarea participanților la proces, instanța conform art. 447 alin. (1) din
Codul de procedură penală a dispus examinarea cauzei fără prezența părților la proces.
8. În termenul stabilit de către instanța de recurs, Penitenciarul nr. 4 – Cricova a
înaintat instanței de recurs o comunicare prin care se aduce la cunoștință despre faptul
că, condamnatul Ivanov *****v a fost eliberat din detenție la 25.11.2024 conform
executării efectivă și integrală a termenului de pedeapsă.
9. Analizând și apreciind motivele invocate în recurs, în cumul cu materialele
cauzei penale și prevederile legale pertinente, Colegiul penal conchide că, recursul
declarat este nefondat şi pasibil de a fi respins, din următoarele considerente.
10. Conform art. 437 alin.(1), pct. 4) din Codul de procedură penală, pot fi
atacate cu recurs alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac.
11. Potrivit art. 448 alin.(1) din Codul de procedură penală, judecînd recursul,
instanţa verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror documente noi prezentate în instanţa de recurs. Instanţa
de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
12. În conformitate cu art. 449 alin. (1), pct. (1), lit. a) din Codul de procedură
penală, judecând recursul, instanța adoptă una din următoarele decizii: respinge
recursul, menținând hotărârea atacată, dacă recursul este nefondat.
 13. Conform art. 469 din Codul de procedură penală, la executarea pedepsei,
instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea
unor hotărâri, şi anume: 1) liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen
(art.91 din Codul penal); 2) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă
mai blândă (art.92 din Codul penal); 3) liberarea de la executarea pedepsei penale a
persoanelor grav bolnave (art.95 din Codul penal); 4) amânarea executării pedepsei
pentru femeile gravide şi persoanele care au copii în vârstă de până la 8 ani (art.96
din Codul penal), anularea amânării executării pedepsei de către acestea, liberarea
lor de pedeapsă, înlocuirea pedepsei sau trimiterea pentru executare a pedepsei
neexecutate; 5) reabilitarea judecătorească (art.112 din Codul penal); 6) schimbarea
categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal); 7) înlocuirea amenzii cu muncă
neremunerată în folosul comunității sau închisoare (art.64 din Codul penal); 8)
înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunității cu închisoare (art.67 din Codul
penal); 9) anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei
sau, după caz, a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea
condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate (art.90 şi 91 Cod penal); 10)
căutarea persoanelor condamnate care se ascund de organele care pun în executare
pedeapsa; 11) executarea sentinței în cazul existenței altor hotărâri neexecutate, dacă
aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărâri; 12) computarea arestării
preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost soluționată la
adoptarea hotărârii de condamnare; 13) prelungirea, schimbarea sau încetarea
aplicării măsurii de constrângere cu caracter medical alienaților (art.101 din Codul
penal); 131 ) internarea forțată într-o instituție ftiziopneumologică (art.961 din Codul
penal); 14) liberarea de pedeapsă sau ușurarea pedepsei în temeiul adoptării unei
legi care are efect retroactiv ori ameliorarea, în alt mod, a situației (art.10 şi 101 din
Codul penal), precum şi excluderii din hotărârea de condamnare a unor capete de
acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată; 15) liberarea de pedeapsă în
temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din Codul de
executare); 16) liberarea de executare a pedepsei în legătură cu expirarea
termenelor de prescripție ale executării sentinței de condamnare (art.97 din Codul
penal); 17) explicarea suspiciunilor sau neclarităților care apar la punerea în
executare a pedepselor; 171) constatarea condițiilor de detenție a condamnaților; 18)
alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către
condamnați.
14. Potrivit art. 471 alin. (2) din Codul de procedură penală, temei pentru
examinarea chestiunilor prevăzute la art.469 alin.(1) pct.1), 2), 4)-7), 11), 12), 14)-
16) și 18) poate servi și cererea condamnatului. Referitor la chestiunile prevăzute la
art. 469 alin. (1) pct. 1) și 2), condamnatul înaintează cererea în instanța de judecată
doar dacă a fost refuzat în condițiile art. 266 alin. (3) din Codul de executare. Pentru
aplicarea temeiului prevăzut la art. 469 alin. (1) pct. 14) poate declara demers și
procurorul. Chestiunea specificată la art. 469 alin. (1) pct. 14) se va soluționa cu
solicitarea dosarului (sau, după caz, a dosarelor) penal în a cărui bază persoana a
fost condamnată.
15. Potrivit informației prezentate de Penitenciarul nr. 4 – Cricova, condamnatul
Ivanov *****v a fost eliberat din detenție la 25.11.2024, conform executării efectivă
și integrală a termenului de pedeapsă.
16. Principial, Colegiul penal subliniază că, în temeiul prevederilor procesuale
ce stabilesc examinarea cauzelor în ordine de recurs, instanța este ținută să examineze
încheierea recurată exclusiv prin prisma legalității ei. În acest cadru strict, analiza
legalității încheierii de respingere a cererii privind aplicarea amnistiei se impune chiar
și în ipoteza eliberării condamnatului din detenție pentru executarea integrală a
pedepsei, întrucât caracterul definitiv al hotărârii pot produce în continuare efecte
juridice semnificative.
17. Instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul
Buiucani) din 05.10.2021, Ivanov *****v a fost condamnat pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. c), e), f) din Codul penal, fiindu-i
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, fără amendă, cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
18. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2022, a fost casată sentința
primei instanțe în parte, și anume, în temeiul art. 385 alin. (5) din Codul de procedură
penală, s-a constatat deținerea în condiții inumane a inculpatului Ivanov *****v în
Penitenciarul nr. 13 – Chișinău în perioada 11.06.2021 - 05.10.2021 în calitate de
prevenit și s-a redus pedeapsa stabilită acestuia cu 86 zile. În rest, celelalte dispoziții
ale primei instanțe, au fost menținute.
19. Potrivit procesului-verbal de reținere din 10.06.2021, Ivanov *****v a fost
reținut de facto la 10.06.2021, ora 09.30.
20. Conform art. 107 din Codul penal, amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau
comutarea ei. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță şi asupra
drepturilor persoanei vătămate. Amnistia nu se aplică în cazul săvârșirii de
infracțiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4), precum şi persoanelor care au săvârșit
asupra minorilor infracțiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
21. Potrivit art. 272 alin.(1) și (2) din Codul de executare, în cazul amnistiei, în
temeiul art.107 din Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în
continuare a pedepsei, fie reduce pedeapsa sau o comută, instituțiile şi organele care
asigură executarea categoriei respective de pedeapsă examinează aplicabilitatea
actului de clemență fiecărui condamnat şi, după caz, cu acordul condamnatului,
înaintează un demers instanței de judecată competente conform art.470 Cod de
procedură penală. La demers se anexează dosarul personal al condamnatului,
dovezile motivelor de fapt şi de drept invocate. Demersul se judecă în condițiile
Codului de procedură penală. Condamnatul este în drept să înainteze personal un
demers instanței de judecată pentru examinarea posibilității aplicării actului de
amnistie. În acest caz, instituțiile sau organele care asigură executarea categoriei
respective de pedeapsă remit instanței de judecată dosarul personal al
condamnatului.
22. Potrivit art. (1) alin. alin. (1-2), (4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat şi exclusiv persoanelor
bănuite, învinuite şi inculpate, precum şi persoanelor condamnate, care sunt
caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau
al termenului de probă şi sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă
mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2–5,
7, 8. Aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile
speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în
continuare – comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții
care pune în executare pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a
Penitenciarelor şi ai Inspectoratului National de Probațiune. Comisiile speciale se
instituie prin ordinul ministrului justiției şi activează în baza unui regulament-cadru
aprobat prin ordinul ministrului justiției. Aplicarea amnistiei față de persoanele
bănuite, învinuite se decide de procuror, la faza de urmărire penală, iar față de
persoanele inculpate - de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei.
23. Distinct, potrivit prevederile art. 65 alin. (3) pct. 1) din Codul de procedură
penală, persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește
condamnat, dacă sentința este, parțial sau integral, de condamnare.
24. În conformitate cu pct. 5 din Statutul executării pedepsei de către
condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, în sensul
prezentului Statut, următorii termeni și expresii semnifică: condamnat - persoana în
privința căreia a rămas definitivă hotărârea instanței de judecată, prin care aceasta a
fost condamnată la o pedeapsă penală privativă de libertate.
25. Rezumând normele de drept în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul
penal reține că, prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în
vigoare la 31.12.2021 se pot aplica persoanelor, în privința cărora sentința de
condamnare a devenit irevocabilă, până la data intrării în vigoare a legii.
26. În consecință, instanța de recurs învederează că, pentru aplicarea
prevederilor Legii privind amnistia și reducerea termenului de pedeapsă, este necesar
ca persoana condamnată să întrunească anumite condiții și anume, ca persoana să
aibă statut de condamnat până la data adoptării Legii sus menționate.
27. Colegiul penal conchide că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie
2022, a fost casată sentința primei instanțe în parte, și anume, în temeiul art. 385 alin.
(5) din Codul de procedură penală, s-a constatat deținerea în condiții inumane a
inculpatului Ivanov *****v în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău în perioada 11.06.2021
- 05.10.2021 în calitate de prevenit și s-a redus pedeapsa stabilită acestuia cu 86 zile,
în rest, celelalte dispoziții ale primei instanțe fiind menținute. Deci, decizia enunțată a
devenit definitivă și executorie până ca cet. Ivanov *****v să-i fie stabilită calitatea
de condamnat.
28. În circumstanțele relatate, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată
poziția instanței de fond că, prin care a constatat că, Ivanov *****v a deținut statutul
de condamnat din data de 05.07.2022, adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 243
din 24.12.2021, prin urmare în circumstanțele sus elucidate se constată că,
condamnatul nu întrunește cerințele din Legii privind amnistia, pentru aplicarea
actului de amnistie.
29. Mai mult ca atât, jurisprudența CtEDO în practica sa a menționat că,
necesitatea reglementării statutului procesual al persoanei derivă și din jurisprudența
CEDO – în cauza Nikitin c. Rusiei (hotărârea din 20.04.2004, §35-37), Curtea a
menționat expres că persoana nu poate fi considerată că are statut procesual de
condamnat, până când nu va epuiza toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în
privința sa va deveni irevocabilă, în sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției, ceea
ce înseamnă că hotărârile judecătorești nu pot intra în vigoare până la epuizarea
tuturor căilor ordinare de atac.
30. Prin urmare, argumentele instanței de fond la adoptarea soluției în cauză, în
virtutea corectitudinii lor şi pentru a evita repetări inutile sunt acceptate şi de instanța
de recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a
hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din
CEDO, deşi obligă instanțele să îşi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca
impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurkvs Olanda, 19
aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin
alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
31. În situația în care instanța de fond şi-a motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate,
în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță
(Garcia Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei)
32. Astfel, Colegiul penal menționează că, motivarea hotărârii este un proces de
analiză şi sinteză a actelor şi lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar
expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele
relevante din punct de vedere probatoriu şi sunt menționate componentele obligatorii
ale unei motivări a hotărârii penale, aşa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.
33. Reieșind cele invocate instanța constată că, faptele menționate constituie o
omitere a prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:
”Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe
care s-a sprijinit. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării
principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi întotdeauna înțeleasă că
impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Instanțele naționale sunt obligate să-și motiveze deciziile, ceea ce nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument, dar ca o obligație de a se
pronunța asupra problemelor cele mai importante ridicate în speță”, a se vedea în acest
sens cauza (Ruiz Torija și Hiro Balani împotriva Spaniei, hotărârea din 9 decembrie
1994, sau Grigore Vlasia Vasilescu împotriva României, hotărârea din 6 iunie 2006).
34. Din interpretarea art.6 CEDO, pronunțarea de către instanță a unor hotărâri
motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil
și acesta presupune obligația instanței de judecată de a se expune în hotărârile emise
asupra tuturor cerințelor pricinii, precum și asupra argumentelor invocate de către
intimat întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26).
35. Față de lucrul judecat de primă instanță, Colegiul penal constată o motivare
amplă și temeinică a încheierii pronunțate cu privire la circumstanțele concludente în
raport cu cerințele formulate, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6
din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
36. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului argumentelor primei instanțe. În cazul în care instanța de
fond și-a motivat soluția luată, arătând în mod concret la împrejurările care
fundamentează concluziile sale, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice
drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a
relua motivele jurisdicției de primă instanță.
37. Prin urmare, instanța de fond just a ajuns la concluzia justă că în privința
condamnatului Ivanov *****v nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 243 din
24.12.2021 privind amnistia, dat fiind faptul că, condamnatul Ivanov *****v a deținut
statutul de condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 243 din 24.12.2021, motiv
pentru care, Colegiul penal respinge ca fiind nefondat recursul condamnatului Ivanov
*****v declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-
1776/23 din 07 ianuarie 2024.
38. În conformitate cu art. art. 469-471 din Codul de procedură penală, Colegiul
penal al Curții de Apel Centru,-
D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul condamnatului Ivanov *****v și menține

încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-1776/23 din 07 ianuarie
2024.
Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Cecan Silvia

Judecători Schibin
Vladislav
 Băbălău
Denis