Dosarul nr.

21r-282/25 Judecătoria Hîncești sediul Central

1-24103846-02-21r-28032025 Judecător: Berbec Natalia

DECIZIE
În numele Legii
01 decembrie 2025 mun.
Chișinău

Colegiul Penal al Curții de Apel Centru

În componența:
Președintele ședinței, judecător Beșelea Eugeniu
judecători Budeci Vitalie
Cojocaru Olga
a judecat în procedură scrisă, în lipsa părților, în ordine de recurs, recursul declarat de
condamnata Pietraru Aurelia, împotriva încheierii Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 06
martie 2025, la cererea condamnatei Pietraru Aurelia privind aplicarea în privința sa a Legii nr.
243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova,
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
În prima instanță: 16 septembrie 2024- 06 martie 2025;
În instanța de recurs: 28 martie 2025- 01 decembrie 2025.
Procedura de înștiințare fiind îndeplinită.
Verificând legalitatea încheierii atacate, pe baza materialelor din dosar, în contextul
motivelor invocate de recurent, Colegiul penal al Curții de Apel Centru,-

C O N S T A T Ă:

La data de 16 septembrie 2024 în Secția evidență și documentare procesuală a judecătoriei

Hîncești, sediul Central a fost înregistrată cererea condamnatei Pietraru Aurelia privind aplicarea
în privința sa Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a
de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
Prin încheierea Judecătoriei Hîncești sediul Central din 06 martie 2025, a fost respinsă
cererea condamnatei Pietraru Aurelia privind aplicarea în privința sa a Legii nr. 243 din
24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova.
La data 14 martie 2025(conform plicului anexat), condamnata Pietraru Aurelia a depus
recurs împotriva încheierii Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 06 martie 2025, prin care
solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțând o nouă hotărâre prin care să fie
admisă cererea privind aplicarea în privința sa a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece
art. 165 Cod penal cade sub incidența acestei legi.
Potrivit art. 447 alin (1) și (2) din Codul de procedură penală, recursul se judecă în termen
rezonabil, fără prezența părților la proces. Instanța de recurs fixează data examinării şi dispune să
se comunice părților la proces despre aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinței.
Astfel, ținând cont de faptul că participanții la proces au fost înștiințați despre data
examinării recursului și depunerii referinței fiind astfel întreprinse toate măsurile necesare în
vederea respectării prevederilor legale privind înștiințarea participanților la proces, instanța
conform art. 447 alin. (1) din Codul de procedură penală a dispus examinarea cauzei fără
prezența părților la proces.
Examinând motivele recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
consideră justificată respingerea acestuia, cu menținerea încheierii instanței de fond pentru
considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Conform prevederilor art. 449 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, judecând recursul,
instanța respinge recursul, menținând hotărârea atacată, dacă recursul este nefundat.
Conform art. 448 alin.(1) Cod procedură penală, judecând recursul, instanța verifică
legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror
documente noi prezentate în instanţa de recurs.
Conform art. 441 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează cauza în
limitele temeiurilor prevăzute în art.444 Cod procedură penală, însă ea este obligată ca, în afara
temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate
aspectele, dar fără a agrava situația părții în favoarea căreia s-a declarat recurs.
Conform art. 469 din Codul de procedură penală, la executarea pedepsei, instanța de
judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri, şi anume:
15) liberarea de pedeapsă în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295
din Codul de executare).
Potrivit art. 107 Codul penal, (1) Amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii
penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.(2) Amnistia nu are efecte
asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.(3) Amnistia nu se aplică
în cazul săvîrşirii de infracţiuni prevăzute la art.1661 alin.(2)–(4), precum şi persoanelor care au
săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art.171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
Potrivit art. 272 alin.(1) Codul de executare, în cazul amnistiei, în temeiul art.107 din
Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în continuare a pedepsei, fie reduce
pedeapsa sau o comută, instituțiile şi organele care asigură executarea categoriei respective de
pedeapsă examinează aplicabilitatea actului de clemență fiecărui condamnat şi, după caz, cu
acordul condamnatului, înaintează un demers instanței de judecată competente conform art.470
Cod de procedură penală. La demers se anexează dosarul personal al condamnatului, dovezile
motivelor de fapt şi de drept invocate. Demersul se judecă în condițiile Codului de procedură
penală.
În sensul prevederilor legale enunțate, amnistia reprezintă o cauză care stinge raportul
penal de conflict sub aspectul pedepsei, ce constă în actul de clemență al legiuitorului care, din
rațiuni de politică penală sau socială, renunță la dreptul de a aplica sancțiuni de drept penal
persoanelor care au comis anumite infracțiuni. Justificarea aplicării unui act de clemență, cum
este amnistia, prin care persoanele, ce au comis infracțiuni, sunt liberate de răspundere şi
pedeapsă penală, necesită evaluarea unui şir de factori cum ar fi: impactul pe care îl va produce
asupra societății, componențele de infracțiune şi categoriile de persoane în privința cărora
urmează să se extindă actul dat, structura populației penitenciare, efectul pe care îl va produce
asupra numărului populației penitenciare, frecvența aplicării unor asemenea acte şi raționalitatea
aplicării actului respectiv la momentul dat.
Colegiul penal reține că, Pietraru Aurelia execută pedeapsa în Penitenciarul nr. 7 Rusca.
La data de 26 februarie 2024 condamnata Pietraru Aurelia a înaintat în judecătoria Hînceși,
sediul Central o cerere prin care a solicitat aplicarea Legii nr. 243 din 24.12.2021.
Prin încheierea judecătoriei Hîncești, sediul Central nr. 21ji-60/24 din 17 mai 2024 s-a
dispus respingerea cererii condamnatei Pietraru Aurelia cu privire la aplicarea în privința acesteia
a prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a
de la proclamarea independenței R. Moldova, ca fiind nefondată.
Potrivit art. 466 alin. (1), (2) Codul de procedură penală, hotărârea instanţei de judecată
într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă. (2) Hotărîrea primei
instanţe rămâne definitivă: 1) la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici
recursului;
Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal reține că,
instanța de fond justificat a constatat că anterior, prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul
Central nr. 21ji-60/24 din 17 mai 2024, instanța de judecată s-a pronunțat în privința aplicării în
privința condamnatei Pietraru Aurelia a prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței R. Moldova,
respingând cererea ca fiind nefondată.
La caz instanța de fond a reiterat că nu poate revizui aplicabilitatea prevederilor legii
privind amnistia – or această etapă deja a fost supusă soluționării prin prisma încheierii
Judecătoriei Hîncești, sediul Central nr. 21ji-60/24 din 17 mai 2024, iar această hotărâre are
puterea lucrului judecat și nu poate fi modificată de judecătorul de instrucție, prin sesizare
repetată, cu o cerere în acest sens, iar înregistrarea unei cereri repetate, nu poate constitui obiect
de examinare în condițiile descrise supra.
Astfel, avându-se în vedere faptul că, pe marginea solicitării condamnatului există o
hotărâre judecătorească definitivă, instanța nu poate supune soluționării repetate această
chestiune, fiind degrevată de obligația de a soluționa fondul cererii, așa cum aceasta a constituit
obiect de examinare.
Colegiul reține că, autoritatea (puterea) de lucru judecat este un principiu unanim
recunoscut și aplicat ca atare în dreptul procesual – penal, reprezentând caracteristica hotărârilor
judecătorești definitive de a căpăta puterea lucrului judecat, în sensul de a nu mai putea fi
atacate, decât prin căile de atac extraordinare (în condițiile limitative și speciale ale legii
procesuale), bucurându-se, astfel, de o prezumție absoluta de adevăr juridic.
În Codul de procedura penală, principiul în discuție nu a primit o definiție ori vreo
reglementare compactă, iar în concepția și interpretarea actuală a legislației procesual penale,
autoritatea de lucru judecat vizează, în mod tradițional, hotărârile judecătorești definitive și
irevocabile, pronunțate în cauze în care sesizarea instanței se face prin rechizitoriu, ori prin
plângerea persoanei interesate, în cazul special.
În aspect procesual, principiul autorității de lucru judecat se manifestă și în sens negativ,
constituind o piedică a exercitării acțiunii penale și care poate fi invocată pe cale de excepție
(exceptio rei iudicatae). Efectul negativ se materializează în împiedicarea aducerii din nou spre
rezolvare a procesului penal în care s-a adoptat o soluție definitivă și irevocabilă, constituind
astfel o limitare a ius puniendi al statului”. Totuși, chiar și într-o absență reglementată exclusiv,
instanța nu poate omite existența acestuia de vreme ce speței, îi sunt caracteristice o atare
abordare.
Astfel, în condițiile în care, în privința condamnatei există o hotărâre definitivă prin care o
cerere similară a condamnatei a fost respinsă ca neîntemeiată, soluționarea repetată a chestiunii
nu poate derula.
Reieșind din cele menționate şi din faptul că, o solicitare analogică a fost deja examinată
de instanța de judecată, Colegiul apreciază ca fiind justă soluția instanței de judecată privind
respingerea cererii condamnatei Pietraru Aurelia, privind aplicarea prevederilor Legii 243/2021,
cu privire la amnistie, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova întemeiată, deoarece s-a epuizat necesitatea soluționării ei.
Colegiul penal menționează că la examinarea cererii condamnatei Pietraru Aurelia, instanța
de fond nu a comis careva erori, iar încheierea contestată este una justificată și motivată.
Drept urmare, Colegiul Penal va respinge recursul declarat de condamnata Pietraru
Aurelia ca fiind nefondat, reținând în acest sens că încheierea Judecătoriei Hîncești sediul
Central din 06 martie 2025 este una legală și întemeiată, iar careva temeiuri de casare a încheierii
nu au fost reținute.
În baza art. art. 448, 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) din Codul de procedură penală, Colegiul
penal al Curții de Apel Centru,
DECIDE:

Se respinge recursul declarat de condamnata Pietraru Aurelia.

Se menține, fără modificări, încheierea Judecătoriei Judecătoriei Hîncești sediul Central
din 06 martie 2025, la cererea condamnatei Pietraru Aurelia privind aplicarea în privința sa a
Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova.
Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,
judecător Beșelea Eugeniu

judecător Budeci Vitalie

judecător Cojocaru Olga