Dosarul nr.

21r-1849/24 Judecătoria Chișinău (sediul

Ciocana)
1-22091465-02-21r-15112024 Judecător: Martînenco
Veaceslav

DECIZIE
01 decembrie 2025 mun.
Chișinău

Colegiul Penal al Curții de Apel Centru

Având în componența sa:
Președintele ședinței de judecată Spoială Alexandru
Judecătorii Chiroșca Igor și Băbălău
Denis

a judecat, în lipsa participanților la proces, în ordine de recurs, recursul

Penitenciarului nr. 17 – Rezina și recursul condamnatului Dubovîi ***** declarate
împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-1141/2024 din 23
octombrie 2024, cu privire la demersul Penitenciarului nr. 17 – Rezina, cu privire la
aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din
24 decembrie 2021, în privința condamnatului Dubovîi *****.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.06.2022 – 11.05.2023; 07.02.2024 – 23.10.2024.
Instanța de recurs: 09.06.2023 – 21.12.2023; 15.11.2024 – 01.12.2025.
Procedura de citare a părților a fost legal executată.

Asupra recursurilor, în baza materialelor din dosar şi a argumentelor prezentate

în ședința de judecată, Colegiul penal, –

A C O N S T A T A T:

1. În Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana) a fost înregistrat demersul

Penitenciarului nr. 17 – Rezina, cu privire la aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit.
d) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, în privința
condamnatului Dubovîi *****.
2. Potrivit demersului adresat, administrația Penitenciarului nr. 17 – Rezina, a
indicat că condamnatului Dubovîi *****, îi sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1)
lit. d) a Legii cu privire la amnistie, astfel se solicită aplicarea actului de amnistiei în
privința condamnatului.
3. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-1141/2024
din 23 octombrie 2024, s-a respins demersul Penitenciarului nr. 17 – Rezina, cu
privire la aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova
nr. 243 din 24 decembrie 2021 în privința condamnatului Dubovîi *****.
4. Împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-
1141/2024 din 23 octombrie 2024 a declarat recurs Penitenciarul nr. 17 – Rezina,
solicitând admiterea recursului înaintat, anularea încheierii, prin care a fost respins
demersul Penitenciarului nr. 17 - Rezina înaintat în privința condamnatului la
detențiune pe viață Dubovîi ***** privind aplicarea actului de amnistie și adoptarea
unei noi hotărâri prin care să fie admis demersul înaintat cu aplicarea în privința
condamnatului la detențiune pe viață Dubovîi ***** a dispozițiilor alin.(1) lit. d) al
art.7 din Legea nr. 243 din 24.12.2021.
5. Și condamnatul Dubovîi ***** a formulat cerere de recurs, prin care și-a
exprimat dezacordul cu încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-
1141/2024 din 23 octombrie 2024, solicitând casarea încheierii din 23 octombrie
2024, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie admis
demersului administrației penitenciarului privind aplicarea prevederilor art.7 alin.(1)
lit. d) al Legii 243/2021 cu privire la amnistie față de condamnatul Dubovîi ***** cu
comutarea pedepsei detențiunea pe viață la 30 de ani de închisoare.
6. În susținerea poziției sale, indică, că instanța de fond a ignorat faptul că,
potrivit art.34 (5) din Codul penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de
antecedentele penale: a) pentru infracțiunile săvârșite în timpul minoratului, d) stinse
sau în caz de reabilitare, în conformitate cu prevederile art.111 și 112, e) dacă
persoana a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța de fond a ignorat aceste prevederi și eronat a stabilit că, condamnările
anterioare cu executarea pedepsei cu închisoare pot servi drept motiv de stabilire a
riscului de recidivă sporit, or, legiuitorul în actul său de clemență nu a invocat o
interdicție de aplicare a actului de amnistie față de persoanele care au fost anterior
condamnate cu executarea pedepsei cu închisoare. Toate condamnările anterioare a lui
Dubovîi ***** au fost în timpul minoratului, perioada în care individul nu este deplin
conștient de consecințele care pot urma din cauza acțiunilor sale ilicite. Altfel spus,
evaluatorul psiholog din cadrul penitenciarului corect a stabilit că, condamnările în
timpul minoratului nu pot afecta aprecierea gradului de recidivă, deoarece au fost
executate în timpul când persoana nu avea vârsta de 18 ani, în sensul art.34 alin.(5)
din Codul penal, plasându-i în compartimentul factorilor criminogeni, ca factori
statici.
7. Totodată, indică asupra respingerii ca neîntemeiate și criticile aduse de către
prima instanță în adresa psihologului expert din cadrul comisiei speciale care a evaluat
riscul de recidivă a condamnatului. Instanța de fond nu a prezentat probe relevante și
concludente care ar demonstra ilegalitatea evaluării de către expert. Un simplu
dezacord cu poziția expertului nu este suficientă. Psihologul evaluator s-a călăuzit și
s-a conformat Regulamentului-cadru al Ministerului Justiției, întocmind actele
necesare în conformitate cu formulele anexate. La fel, sunt inadmisibile constatările
instanței de fond privind riscul sporit de recidivă a condamnatului, fiindcă instanța nu
putea să constate prezența unui alt risc de recidivă, decât cel stabilit de psiholog, care
în cazul dat este redus, dat fiind faptul că, evaluarea psihologică la aprecierea riscului
de recidivă la deținuți aparține în exclusivitate psihologului, care are cunoștințe
speciale în domeniu. în cazul, în care instanța de judecată din motive temeinice, s-a
îndoit de legalitatea materialelor prezentate, avea dreptul și obligația de a solicita
explicații de la psihologul expert, invitându-1 în ședință, or, dispunerea unei expertize
suplimentare de către un expert judiciar atestat dacă e cazul, ci nu atribuirea instanței
rolului de expert psiholog.
8. Susține că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, sancțiunile aplicate
condamnatului pe parcursul pedepsei penale sunt stinse, iar conduita socială de care a
dat dovadă Dubovîi ***** pe parcursul executării pedepsei penale, exprimată prin
participarea la munci neremunerate de îngrijire a teritoriului și contribuirii la
îmbunătățirea condițiilor de detenție (mii de ore neremunerate), finisarea cu succes a
studiilor profesionale, meseria ”tencuitor în construcție”, participarea la ore
informative, realizarea deplină a planului individual de executare a pedepsei, denotă
progresul pozitiv în schimbarea comportamentului condamnatului Dubovîi *****.
9. Este important de menționat că, condamnatul din cauza condițiilor precare de
detenție s-a contaminat cu tuberculoză pulmonară de grad avansat, fiind internat la
spitalul ftiziologic pe o perioada de circa 10 ani, urmând un tratament complicat
împotriva maladiei. Chiar și în asemenea situații, deținutul Dubovîi ***** nu a lăsat
mâinile jos, demonstrând constant prin activitatea sa, că tinde spre valorile de care se
călăuzește întreaga societate. Mai mult, la moment, maladia din nou a atacat
condamnatul, fiind repetat internat la spitalul penitenciar, unde muncește neremunerat
de dimineața până seara, fiind stimulat, caracterizat pozitiv și apreciat de către
personalul penitenciar din cadrul Penitenciarului nr. 16 – Pruncul cu calificativul
foarte bine.
10. Consideră ca fiind neîntemeiate argumentele instanței de fond, în legătură cu
prezența pagubei materiale, dat fiind faptul că, condamnatului pe viață Dubovîi *****
nu i-a fost oferită muncă remunerată pentru a putea stinge datoria, fiind implicat doar
în munci neremunerate, ce se confirmă prin numărul mare de ore lucrate neremunerat.
Mai mult, la dosarul personal al condamnatului sunt anexate cererile deținutului prin
care s-a solicitat acordarea muncii remunerate pentru stingerea datoriei, fapt ce a fost
ignorat de sistemul administrației penitenciare. La fel, la dosarul personal este anexată
încheierea judecătorească prin care s-a obligat administrația penitenciarului să acorde
muncă remunerată condamnatului pentru a putea stinge paguba materială și morală
stabilită prin sentința de condamnare, fapt ce a fost trecut cu vederea de instanța de
fond la emiterea încheierii.
11. Apreciază ca fiind nefondate și argumentele instanței de fond precum că,
potrivit dosarului personal, condamnatul Dubovîi ***** nu a realizat programul
individual de executare a pedepsei, deoarece potrivit extrasului din procesul-verbal
nr.11 din 10.06.2022, comisia Penitenciarului nr.17 - Rezina a stabilit că,
condamnatul Dubovîi ***** a realizat programul individual de executare a pedepsei
penale și are un comportament pozitiv.
12. Atrage atenția la constatările contradictorii din încheierea primei instanțe, pe
de o parte instanța reține că, în Legea nr.243/2021, legiuitorul a indicat expres
condițiile fără respectarea cărora nu poate fi pusă spre examinare cererea și anume:
prezentarea dovezilor despre caracteristica pozitivă pe parcursul executării pedepsei,
raportul evaluării psihologice a condamnatul care urmează a fi amnistiat prezintă un
risc de recidivă mediu sau redus, or, întrunirea acestor condiții urmează a fi stabilită
prioritar de către comisia specială, instituită, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții
care pune în executare pedeapsa, iar pe de altă parte, instanța refuză să recunoască
decizia comisiei speciale și psihologului care au stabilit că condamnatul Dubovîi
***** este caracterizat pozitiv, riscul de recidivă este redus, în conformitate cu
Regulamentul-cadru al Ministerului Justiției. Aceste discrepanțe elucidează motivele
pripite și nefondate ale primei instanțe în vederea respingerii demersului comisiei
speciale de aplicare a actului de clemență față de condamnat. Or, în opinia instanței,
întrunirea condițiilor urmează a fi stabilită prioritar de către comisia specială,
instituită, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare pedeapsa.
Subsidiar, este relevant faptul că, Dubovîi ***** pentru comiterea infracțiunii stabilite
de instanța de judecată de omor a fost condamnat la detențiune pe viață, astfel nu pot
fi luate în considerație aceleași circumstanțe repetat, iar după executarea reală a circa
20 ani de închisoare de către condamnat, precum și potrivit fișei de evaluare a riscului
de recidivă, condamnatul a fost evaluat cu risc de recidivă „redus”, totodată,
condamnatul a avut constant o purtare pozitivă pe parcursul detenției, participând și la
diverse activități culturale organizate de administrația penitenciară nr.17 – Rezina.
13. Mai relevă că, la adoptarea soluției pe caz, se ține cont și de faptul, că
potrivit reglementărilor expuse de Consiliul Europei, se indică că trebuie să existe
posibilitatea de liberare pentru toate persoanele condamnate la detențiunea pe viață. În
cauza Vinter contra Regatului Unit 2013 CEDO în al.111 statuează, că echilibrul între
justificările cu privire la detenție nu este, în mod necesar static și se poate schimba pe
parcursul pedepsei. Ceea ce ar putea fi principala justificare a detenției, la începutul
pedepsei, poate să nu mai fie așa, după o perioadă lungă de executare a pedepsei.
Numai prin efectuarea unei revizuiri a justificării pentru continuarea detenției, la un
moment adecvat al sentinței, acești factori sau schimbări pot fi evaluate, în mod
corespunzător. La fel se statuează, că deși pedeapsa rămâne unul dintre scopurile
detenției, în prezent accentul în politica penală europeană este pus pe scopul de
reabilitare al detenției, în special spre sfârșitul unei pedepse lungi cu închisoarea. În
sensul dat, se constată îndeplinirea condițiilor de aplicare a actului de clemență
statuate la art.1 alin.(1) al Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței RM, fiind stabilită
caracteristica pozitivă pe parcursul executării pedepsei și prezența riscului de recidivă
redus al condamnatului Dubovîi *****.
14. Conform art.447 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală, recursul se
judecă în termen rezonabil, fără prezenţa părţilor la proces. Instanţa de recurs
fixează data examinării şi dispune să se comunice părţilor la proces despre aceasta,
cu acordarea dreptului depunerii referinţei.
15. Reprezentantul Penitenciarului nr. 17 – Rezina, procurorul și condamnatul
au fost înștiințați legal despre data examinării recursului și despre faptul că sunt în
drept să depună prin intermediul Secției monitorizare și relații publice a Curții de
Apel Centru, referințe sau completări la cererea de recurs.
16. Astfel, ținând cont de faptul că participanții la proces au fost înștiințați
despre data examinării recursului și depunerii referinței fiind astfel întreprinse toate
măsurile necesare în vederea respectării prevederilor art. 447 alin. (1) din Codul de
procedură penală a dispus examinarea cauzei fără prezența părților la proces.
17. Prin intermediul Secției Evidență și Documentare Procesuală din cadrul
Curții de Apel Centru, la 23 mai 2025, Penitenciarul nr. 17 – Rezina a depus cerere de
retragere a recursului, solicitând încetarea examinării recursului declarat.
18. În motivarea cererii de retragere instituția penitenciară indică, că la data de
04.11.2024 a depus o cerere de recurs pe încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul
Ciocana) din 23 octombrie 2024 prin care a fost respins demersul administrației
Penitenciarului nr. 17 – Rezina privind posibilitatea aplicării prevederilor Legii nr.243
din 24.12.2021 în privința condamnatului Dubovîi ***** Anatolie a.n.*****, ca fiind
neîntemeiat. Ulterior, la 08.04.2025 de către Curtea Constituțională a Republicii
Moldova a fost emisă decizia referitoare la cererea de suspendare a acțiunii articolului
II din Legea nr. 247 din 28 iulie 2022 și a articolului VII din Legea nr. 316 din 30
noiembrie 2022 de modificare a Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia
în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova (sesizarea nr. 90a/2025) prin care s-a decis: ”Se admite cererea de
suspendare depusă odată cu sesizarea nr. 90a/2025 de către Procurorul General. 2. Se
suspendă acțiunea textelor: – „sau i se comută pedeapsa ” din articolul 7 alin. (1); –
„la 30 de ani de închisoare, dacă este condamnată la detențiune pe viață;” din articolul
7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 243/2021 privind – a de la proclamarea Independenței
Republicii Moldova. 3. Acțiunea dispozițiilor legale menționate la punctul 2 este
suspendată până la pronunțarea unei soluții de către Curtea Constituțională. 4.
Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în
vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”.
Astfel, în temeiul deciziei date, consideră oportună retragerea recursul pe încheierea
judecătorească sus menționată.
19. Totodată, mai menționează că, cu referire la Dispoziția ANP nr.25d din
10.04.2025 „Cu privire la unele măsuri în contextul examinării demersurilor înaintate
de instituțiile penitenciare în privința condamnaților ce execută pedeapsa detențiunii
pe viață” solicită și retragerea demersului înaintat cu privire la aplicarea Legii
nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republica în privința condamnatului sus indicat.
20. Ulterior, la 29 mai 2025, condamnatul Dubovîi ***** a înaintat demers prin
care solicită admiterea recursurilor declarate împotriva încheierii Judecătoriei
Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-1141/2024 din 23 octombrie 2024, cu casarea
încheierii recurate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a demersului
administrației penitenciare de aplicare a Legii amnistiei în privința sa, reiterând
motivele de fapt și de drept invocate în cererea de recurs.
21. Analizând și apreciind motivele invocate în recurs, în cumul cu materialele
cauzei penale și prevederile legale pertinente, Colegiul penal conchide asupra
admiterii cererii de retragere a recursului înaintată de Penitenciarul nr. 17 – Rezina,
precum și respingerea recursului condamnatului Dubovîi ***** ca fiind nefondat, din
următoarele considerente.
Cu privire la recursul Penitenciarului nr. 17 – Rezina.
22. În conformitate cu prevederile art. 342 din Codul de procedură penală, toate
chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluţionează prin încheiere a
instanţei de judecată. Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire şi
asiguratorii, recuzările, declinarea de competenţă, strămutarea cauzei, dispunerea
expertizei judiciare, precum şi încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de
documente aparte şi se semnează de judecător sau, după caz, de toţi judecătorii din
completul de judecată. Încheierile instanţei asupra celorlalte chestiuni se includ în
procesul-verbal al şedinţei de judecată. Încheierile date pe parcursul judecării cauzei
se pronunţă public.
23. Potrivit art. 445 alin. (5) din Codul de procedură penală, renunţarea la
recurs şi retragerea recursului se efectuează în condiţiile art.407, care se aplică în
mod corespunzător.
24. Conform art. 407 din Codul de procedură penală, pînă la începerea
cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage
apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută de apelant. Apelul declarat de
procuror poate fi retras de către acesta, cu indicarea obligatorie a motivelor
retragerii. În cazul retragerii apelului, instanţa de apel încetează procedura de apel.
25. Astfel, din interpretarea prevederilor reiterate supra, se desprinde concluzia
că, renunţul recurentului Penitenciarul nr. 17 – Rezina la cererea de recurs este unul
întemeiat, or, acest fapt nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi
interesele legitime ale participanților la proces, interesele societăţii sau ale statului, iar
normele de drept procedural conferă părţilor posibilitatea de a dispune liber de
drepturile şi mijloacele procedurale, inclusiv de a solicita retragerea cererii de recurs.
26. În concluzie, instanţa de recurs reiterează convingerea de a admite cererea de
renunț la recurs, formulată în cauza penală examinată în ordine de recurs, la demersul
Penitenciarului nr. 17 – Rezina, cu privire la aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit.
d) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, în privința
condamnatului Dubovîi *****.
Cu privire la recursul condamnatului Dubovîi *****.
27. Conform art. 437 alin.(1), pct. 4) din Codul de procedură penală, pot fi
atacate cu recurs alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac.
28. Potrivit art. 448 alin.(1) din Codul de procedură penală, judecînd recursul,
instanţa verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror documente noi prezentate în instanţa de recurs. Instanţa
de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
29. În conformitate art.449 din Codul de procedură penală, judecînd recursul,
instanţa adoptă una din următoarele decizii: 1) respinge recursul, menţinînd
hotărîrea atacată, dacă: a) recursul este nefondat; b) recursul este depus peste
termen; c) recursul este inadmisibil; 2) admite recursul, casînd hotărîrea, parţial sau
integral, şi ia una din următoarele soluţii: a) dispune achitarea persoanei sau
încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de prezentul cod; b) rejudecă cauza
cu adoptarea unei noi hotărâri, dacă prin aceasta nu se agravează situaţia
inculpatului; c) dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond dacă este
necesară administrarea de probe suplimentare; d) dispune rejudecarea cauzei de
către instanţa de fond în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către
instanţa de recurs. Adoptarea deciziei şi întocmirea acesteia se efectuează în
conformitate cu prevederile art.417 şi 418, care se aplică în mod corespunzător.
Trimiterea la rejudecare a cauzei poate fi dispusă o singură dată. În cazul în care
după rejudecarea cauzei eroarea judiciară nu a fost corectată de instanţa de fond,
instanţa de recurs înlătură omisiunile la judecarea recursului.
30. Subsecvent normei citate, instanţa de recurs, în conformitate cu prevederile
art.449 alin.(1), pct.1), lit. a) din Codul de procedură penală, respinge recursul ca
fiind nefondat şi menține hotărârea atacată.
31. Conform art.469 din Codul de procedură penală, la executarea pedepsei,
instanţa de judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea
unor hotărîri, şi anume: 1) liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen
(art.91 din Codul penal); 2) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă
mai blîndă (art.92 din Codul penal); 3) liberarea de la executarea pedepsei penale a
persoanelor grav bolnave (art.95 din Codul penal); 4) amînarea executării pedepsei
pentru femeile gravide şi persoanele care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani (art.96
din Codul penal), anularea amînării executării pedepsei de către acestea, liberarea
lor de pedeapsă, înlocuirea pedepsei sau trimiterea pentru executare a pedepsei
neexecutate; 5) reabilitarea judecătorească (art.4722 din Codul penal); 6)
schimbarea categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal); 7) înlocuirea amenzii
cu muncă neremunerată în folosul comunității sau închisoare (art.64 din Codul
penal); 8) înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunității cu închisoare (art.67
din Codul penal); 9) anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei sau, după caz, a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, cu
trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate (art.90 şi 91 din
Codul penal); 10) căutarea persoanelor condamnate care se ascund de organele care
pun în executare pedeapsa; 11) executarea sentinței în cazul existenței altor hotărîri
neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărîri; 12)
computarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost
soluționată la adoptarea hotărîrii de condamnare; 13) prelungirea, schimbarea sau
încetarea aplicării măsurii de constrîngere cu caracter medical alienaţilor (art.101
din Codul penal); 131) internarea forţată într-o instituţie ftiziopneumologică (art.961
din Codul penal); 14) liberarea de pedeapsă sau uşurarea pedepsei în temeiul
adoptării unei legi care are efect retroactiv ori ameliorarea, în alt mod, a situaţiei
(art.10 şi 101 din Codul penal), precum şi excluderii din hotărîrea de condamnare a
unor capete de acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată; 15) liberarea de
pedeapsă în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din
Codul de executare); 16) liberarea de executare a pedepsei în legătură cu expirarea
termenelor de prescripție ale executării sentinței de condamnare (art.97 din Codul
penal); 17) explicarea suspiciunilor sau neclarităților care apar la punerea în
executare a pedepselor; 171) constatarea condițiilor de detenție a condamnaților; 18)
alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către
condamnați.
32. Conform art.107 alin.(1) din Codul penal, amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau
comutarea ei.
33. Potrivit art.272 alin.(1) din Codul de executare, în cazul amnistiei, în temeiul
art.107 din Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în continuare a
pedepsei, fie reduce pedeapsa sau o comută, instituţiile şi organele care asigură
executarea categoriei respective de pedeapsă examinează aplicabilitatea actului de
clemenţă fiecărui condamnat şi, după caz, cu acordul condamnatului, înaintează un
demers instanţei de judecată competente conform art.470 din Codul de procedură
penală. La demers se anexează dosarul personal al condamnatului, dovezile motivelor
de fapt şi de drept invocate. Demersul se judecă în condiţiile Codului de procedură
penală.
34. În sensul prevederilor legale enunțate, amnistia reprezintă o cauză care
stinge raportul penal de conflict sub aspectul pedepsei, ce constă în actul de clemență
al legiuitorului care, din rațiuni de politică penală sau socială, renunță la dreptul de a
aplica sancțiuni de drept penal persoanelor care au comis anumite infracțiuni.
35. Justificarea aplicării unui act de clemență, cum este amnistia, prin care
persoanele, ce au comis infracţiuni, sunt liberate de răspundere şi pedeapsă penală,
necesită evaluarea unui şir de factori cum ar fi: impactul pe care îl va produce asupra
societăţii, componenţele de infracţiune şi categoriile de persoane în privinţa cărora
urmează să se extindă actul dat, structura populaţiei penitenciare, efectul pe care îl va
produce asupra numărului populaţiei penitenciare, frecvenţa aplicării unor asemenea
acte şi raţionalitatea aplicării actului respectiv la momentul dat.
36. La data de 24 decembrie 2021 a fost adoptată şi la 31 decembrie 2021, a
intrat în vigoare Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.
37. În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia
în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, prezenta lege se aplică condiţionat şi exclusiv persoanelor bănuite,
învinuite şi inculpate, precum şi persoanelor condamnate, care sunt caracterizate
pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probaţiune sau al termenului
de probă şi sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus,
dacă persoanele respective cad sub incidenţa prevederilor art.2–5, 7, 8. Aplicarea
amnistiei faţă de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind
aplicarea amnistiei în privinţa persoanelor condamnate (în continuare – comisii
speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituţii care pune în executare
pedeapsa, din reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, ai
Inspectoratului Naţional de Probaţiune, precum şi din experţi psihologi judiciari
atestaţi. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în
baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei. În temeiul
deciziilor comisiei speciale, instituţia care pune în executare pedeapsa iniţiază
demersurile către instanţele de judecată competente privind aplicarea prevederilor
prezentei legi. Aplicarea amnistiei faţă de persoanele bănuite, învinuite se decide de
procuror, la faza de urmărire penală, iar faţă de persoanele inculpate care cad sub
incidenţa art.2 alin.(4) – de instanţa de judecată, la faza de judecare a cauzei.
Persoana bănuită, învinuită poate înainta personal sau prin intermediul unui avocat
un demers către instanţa de judecată privind examinarea posibilităţii aplicării
amnistiei doar dacă a fost refuzată de procuror. Persoana condamnată poate înainta
personal sau prin intermediul unui avocat un demers către instanţa de judecată
privind examinarea posibilităţii aplicării amnistiei doar dacă a fost refuzată de
comisia specială.
38. Studiind materialele cauzei, Colegiul penal atestă că, prin sentința
Judecătoriei Drochia din 19 octombrie 2007, Dubovîi ***** a fost condamnat în baza
art.88 pct.6), 7) din Codul penal (redacția anului 1961), art.188 alin.(3) lit. c), art.195
alin.(1), art.27, 171 alin.(1), 217 alin.(1), art.145 alin.(3) lit. h) și i) din Codul penal și
în baza acestei legi cu aplicarea art.84 alin.(5) din Codul penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor i s-a stabilit pedeapsa definitivă
detențiune pe viață.
39. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2007,
a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat și avocatul acestuia, împotriva
sentința Judecătoriei Drochia din 19 octombrie 2007.
40. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02 aprilie
2008, a fost dispusă inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de condamnat și
avocatul acestuia împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 05
decembrie 2007.
41. Instanța de recurs reține că, prin demersul înaintat, Penitenciarul nr. 17 –
Rezina a solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, cu privire la
amnistie, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei
Republicii Moldova, în privința condamnatului Dubovîi *****.
42. Raportând dispozițiile normelor sus-citate la circumstanțele cauzei,
evaluând soluția judecătorului de instrucție prin prisma pretențiilor înaintate în raport
cu circumstanțele de fapt și de drept invocate, Colegiul penal consideră necesară
menținerea încheierii judecătorului de instrucție privind respingerea demersului
instituției penitenciare de aplicare a actului amnistie în privința condamnatului
Dubovîi *****.
43. La 08 aprilie 2025, Curtea Constituțională a emis Decizia referitoare la
cererea de suspendare a acțiunii articolului II din Legea nr. 247 din 28 iulie 2022 și a
articolului VII din Legea nr. 316 din 30 noiembrie 2022 de modificare a Legii nr. 243
din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova (sesizarea nr. 90a/2025), prin care a
decis ”1. Se admite cererea de suspendare depusă odată cu sesizarea nr. 90a/2025 de
către Procurorul General. 2. Se suspendă acțiunea textelor: - „sau i se comută
pedeapsa” din articolul 7 alin. (1); - „la 30 de ani de închisoare, dacă este
condamnată la detenţiune pe viaţă;” din articolul 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenţei Republicii Moldova. 3. Acțiunea dispozițiilor legale menționate la
punctul 2 este suspendată până la pronunțarea unei soluții de către Curtea
Constituțională.”.
44. Ulterior, la 24 iulie 2025, prin hotărârea Curții Constituționale privind
controlul constituționalității articolelor I punctul 4 din Legea nr. 74 din 31 martie
2022, II din Legea nr. 247 din 29 iulie 2022 și VII din Legea nr. 316 din 17 noiembrie
2022 (amnistierea deținuților pe viață) (sesizarea nr. 90a/2025), Curtea a hotărât ” 1.
Se admite sesizarea depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova. 2. Se
declară neconstituționale: - textul „”constatată de un expert psiholog judiciar
atestat” se exclude” din articolul I punctul 4 din Legea nr. 74 din 31 martie 2022; -
textul „alineatul (2) se abrogă" din articolul I punctul 4 din Legea nr. 74 din 31
martie 2022; - textul „„cu condiţia lipsei riscului de recidivă” se exclude” din
articolul II din Legea nr. 247 din 29 iulie 2022; - textul „(1) Persoanei condamnate la
data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4-6 i
se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa după cum urmează:" din
articolul VII din Legea nr. 316 din 17 noiembrie 2022; - litera d) din alineatul (1) al
articolului 7 din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. 3. Se
revigorează dispoziția alineatului (1) din articolul 7 al Legii nr. 243 din 24 decembrie
2021, în redactarea anterioară Legii nr. 316 din 17 noiembrie 2022, cu următorul
conținut: „Persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare, la data intrării în
vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4-6 i se reduce
termenul de pedeapsă după cum urmează:". 4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu
poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”.
45. Prin urmare, având în vedere soluția recentă a Curții Constituționale,
pronunțată în contextul sesizării nr. 90a/2025, formulate de Procurorul General al
Republicii Moldova, rezultă în mod echivoc că temeiurile legale invocate în demersul
instituției penitenciare nu mai subzistă, fiind abrogate prin efectul hotărârii date. Deci,
în contextul modificărilor operate în lege prin hotărârea Curții Constituționale, s-au
anulat de drept și justificările înaintate prin demers de către penitenciar, iar ca
concluzie, Colegiul penal subliniază că, la caz, nu mai există temei legal pentru
examinarea cererii de aplicare a amnistiei în privința condamnatului, iar menținerea
încheierii de respingere a demersului este impusă de efectele generate de hotărârea
Curții Constituționale.
46. Astfel, circumstanţele respective atestă că, demersul Penitenciarului nr. 17
– Rezina privind aplicarea prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 cu privire la
amnistie, în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei
Republicii Moldova, în privința condamnatului Dubovîi ***** corect a fost respins de
prima instanță, ca fiind neîntemeiat, or condamnatul a comis fapte infracționale
calificate ca fiind deosebit de grave și excepțional de grave, săvârșind inclusiv și
omorul a două personae și tentative de viol, pentru care a fost condamnat la detenție
pe viață.
47. În final, instanța de recurs consideră relevantă și jurisprudența CtEDO în
materie de amnistie, potrivit căreia Curtea reiterează că amnistiile și grațierile sunt, în
esență, o chestiune a dreptului intern al Statelor membre și că, în principiu, ele nu sunt
contrare dreptului internațional, cu excepția cazurilor în care se aplică la fapte care
constituie încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului. Cu toate acestea, ea
consideră că agresiunea … constituie o încălcare gravă a dreptului la integritatea
fizică și psihică și că acordarea amnistiei unuia dintre autorii acestei agresiuni, având
în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, este susceptibilă să contravină
obligațiilor impuse Statului reclamat în sensul Articolelor 3 din Convenție (Cauza
E.G. vs Moldova, par. 44).
 48. Totodată, Curtea a hotărât că ar fi contrar obligațiilor care îi revin statului
în temeiul art. 2 și 3 din Convenție să amnistieze fapte de omor sau de rele tratamente
săvârșite împotriva unor civili și a constatat existența unei tendințe tot mai mari, în
dreptul internațional, de a se considera inacceptabilă amnistierea unor încălcări grave
ale drepturilor omului (Cauza Marguš împotriva Croației (MC), pct. 122-141).
49. Din considerentele enunțate, Colegiul penal constată o motivare amplă și
temeinică a încheierii pronunțate cu privire la circumstanțele concludente în raport cu
cerințele formulate, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
50. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință
soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia
luată, arătând în mod concret la împrejurările care fundamentează soluția emisă,
pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o
curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției
de primă instanță (Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).
51. În prezența circumstanțelor sus-enunțate, instanța de recurs statuează asupra
temeiniciei încheierii judecătorului primei instanțe, considerente pentru care, cerere de
retragere a recursului Penitenciarului nr. 17 – Rezina se acceptă, iar recursul
condamnatului Dubovîi ***** urmează a fi respins ca nefondat.
52. În baza art.407, 448, 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) din Codul de procedură
penală, Colegiul penal al Curții de Apel Centru, –

D E C I D E:

Se admite cererea de renunț la recurs a Penitenciarului nr. 17 - Rezina împotriva

încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-1141/2024 din 23 octombrie
2024.
Se respinge ca nefondat recursul condamnatului Dubovîi ***** declarat
împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-1141/2024 din 23
octombrie 2024 și se menține această încheiere fără modificări.
Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător: Spoială Alexandru

Judecător Chiroșca Igor

Judecător Băbălău Denis