Dosarul nr.

21r-757/2025 Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana)

1-24139413-02-21r-16072025 Judecător: Ion DADU

DECIZIE
În numele Legii
09 decembrie 2025 mun. Chișinău

COLEGIUL PENAL AL CURȚII DE APEL CENTRU

Având în componența sa:
Președinteleședinței: Marcel JUGANARI
Judecătorii: Adrian CERBU și Marcel POPESCU

A examinat în ordine de recurs, fără prezența participanților la proces, recursul

condamnatului GANCIU Petru, declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău
(sediul Ciocana) din 23 iunie 2025, pronunțată la demersul Penitenciarului nr.9
Pruncul cu privire la aplicarea actului de amnistie în temeiul Legii nr.243 din 24
decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova în privința condamnatului GANCIU
Petru.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 06.12.2024 –23.06.2025;
Instanța de recurs: 16.07.2025 – 09.12.2025;
Procedura de înștiințare a părților a fost legal executată.

Verificând legalitatea încheierii atacate, pe baza materialelor din dosar, în

contextul motivelor invocate de recurenți, Colegiul penal al Curții de Apel Centru,

C O N S T A T Ă:

1. La 05 decembrie 2024, în adresa Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), a

parvenit spre examinare demersul directorului Penitenciarului nr. 9 Pruncul, Eugeniu
IAȚCO, cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 243, din 24 decembrie 2021,
privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova în privința condamnatului Petru Ganciu.
În susținerea demersului a fost invocat că, Petru GANCIU a fost condamnat în
baza sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul Central) din 19 mai 2020 pentru comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. e/1) Cod penal la pedeapsă sub formă de
închisoare pe termen de 13 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
2. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 23 iunie 2025,
demersul directorului adjunct al Penitenciarului nr. 9 Pruncul, Eugeniu IAȚCO, cu
privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, în privința condamnatului GANCIU Petru a fost respins ca fiind
neîntemeiat.
3. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, a declarat recurs
condamnatul GANCIU Petru, prin care a solicitat aplicarea în privința sa a actului de
amnistie, cu reducerea pedepsei cu o cincime.
În motivarea cererii de recurs, condamnatul a menționat că, de la momentul când
a sosit în Penitenciarul nr. 9 Pruncul, a fost antrenat la diferite munci, în calitate de
sudor și de instalator.
De asemenea, a mai invocat condamnatul că nu este vina lui că a fost evaluat de
comisia Penitenciarului nr. 9 Pruncul de două ori.
Condamnatul a mai menționat în cererea de recurs că în situații similare, altor
deținuți din Penitenciarul nr. 9 Pruncul le-a fost redus termenul de pedeapsă.
De asemenea, condamnatul a mai menționat că are la întreținerea sa 4 copii,
dintre care doi sunt minori, care așteaptă ajutor din partea lui.
4. Conform prevederilor art. 447 alin (1) și (2) Cod de procedură penală,
recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezența părților la proces. Instanța de
recurs fixează data examinării şi dispune să se comunice părților la proces despre
aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinței.
Participanții la proces au fost înștiințați legal despre data examinării recursului și
despre faptul că sunt în drept să depună prin intermediul Secției monitorizare și relații
publice a Curții de Apel Centru, referințe.
5. Analizând și apreciind motivele invocate în recurs, în cumul cu materialele
cauzei penale și prevederile legale pertinente, Colegiul penal conchide că, recursul
declarat este nefondat şi pasibil de a fi respins, din următoarele considerente.
Conform art. 437 alin.(1), pct. 4) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu
recurs alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac.
Conform art. 448 alin.(1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanţa
verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul
cauzei şi a oricăror documente noi prezentate în instanţa de recurs. Instanţa de
recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
În conformitate cu art. 449 alin. (1) pct. (1), lit. a) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța adoptă una din următoarele decizii: respinge recursul,
menținând hotărârea atacată, dacă recursul este nefondat.
Conform art. 469 Cod de procedură penală, la executarea pedepsei, instanța de
judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor
hotărâri, şi anume: 1) liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen (art.91
din Codul penal); 2) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai
blândă (art.92 din Codul penal); 3) liberarea de la executarea pedepsei penale a
persoanelor grav bolnave (art.95 din Codul penal); 4) amânarea executării pedepsei
pentru femeile gravide şi persoanele care au copii în vârstă de până la 8 ani (art.96
din Codul penal), anularea amânării executării pedepsei de către acestea, liberarea
lor de pedeapsă, înlocuirea pedepsei sau trimiterea pentru executare a pedepsei
neexecutate; 5) reabilitarea judecătorească (art.112 din Codul penal); 6) schimbarea
categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal); 7) înlocuirea amenzii cu muncă
neremunerată în folosul comunității sau închisoare (art.64 din Codul penal); 8)
înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunității cu închisoare (art.67 din
Codul penal); 9) anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei sau, după caz, a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, cu
trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate (art.90 şi 91 Cod
penal); 10) căutarea persoanelor condamnate care se ascund de organele care pun în
executare pedeapsa; 11) executarea sentinței în cazul existenței altor hotărâri
neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărâri; 12)
computarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost
soluționată la adoptarea hotărârii de condamnare; 13) prelungirea, schimbarea sau
încetarea aplicării măsurii de constrângere cu caracter medical alienaților (art.101
din Codul penal); 131 ) internarea forțată într-o instituție ftiziopneumologică (art.961
din Codul penal); 14) liberarea de pedeapsă sau ușurarea pedepsei în temeiul
adoptării unei legi care are efect retroactiv ori ameliorarea, în alt mod, a situației
(art.10 şi 101 din Codul penal), precum şi excluderii din hotărârea de condamnare a
unor capete de acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată; 15) liberarea de
pedeapsă în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din
Codul de executare); 16) liberarea de executare a pedepsei în legătură cu expirarea
termenelor de prescripție ale executării sentinței de condamnare (art.97 din Codul
penal); 17) explicarea suspiciunilor sau neclarităților care apar la punerea în
executare a pedepselor; 171) constatarea condițiilor de detenție a condamnaților; 18)
alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către
condamnați.
6. Conform art. 107 Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea
răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.
Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță şi asupra drepturilor persoanei
vătămate. Amnistia nu se aplică în cazul săvârșirii de infracțiuni prevăzute la art.
1661 alin. (2)–(4), precum şi persoanelor care au săvârșit asupra minorilor
infracțiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
Conform art. 272 alin.(1) Cod de executare, în cazul amnistiei, în temeiul
art.107 din Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în continuare a
pedepsei, fie reduce pedeapsa sau o comută, instituțiile şi organele care asigură
executarea categoriei respective de pedeapsă examinează aplicabilitatea actului de
clemență fiecărui condamnat şi, după caz, cu acordul condamnatului, înaintează un
demers instanței de judecată competente conform art.470 Cod de procedură penală.
La demers se anexează dosarul personal al condamnatului, dovezile motivelor de fapt
şi de drept invocate. Demersul se judecă în condițiile Codului de procedură penală.
Conform art. (1) alin. alin. (1-2), (6) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021
privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat şi exclusiv persoanelor
bănuite, învinuite şi inculpate, precum şi persoanelor condamnate, care sunt
caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau
al termenului de probă şi sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă
mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2–5,
7, 8.
Aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile
speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în
continuare – comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții
care pune în executare pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a
Penitenciarelor şi ai Inspectoratului National de Probațiune. Comisiile speciale se
instituie prin ordinul ministrului justiției şi activează în baza unui regulament-cadru
aprobat prin ordinul ministrului justiției.
Persoana condamnată poate înainta personal sau prin intermediul unui avocat
un demers către instanța de judecată privind examinarea posibilității aplicării
amnistiei doar dacă a fost refuzată de comisia specială.
Conform art. 7 alin (1) și (2) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare, la data
intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art. 4–6 i se
reduce termenul de pedeapsă după cum urmează: a) cu o treime, dacă este
condamnată pe un termen de până la 7 ani inclusiv; b) cu o pătrime, dacă este
condamnată pe un termen de la 7 la 10 ani; c) cu o cincime, dacă este condamnată pe
un termen mai mare de 10 ani; d) la 30 de ani de închisoare, dacă este condamnată
la detențiune pe viață, cu condiția lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert
psiholog judiciar atestat; e) cu o treime, dacă, la data comiterii infracțiunii, persoana
condamnată avea vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani; f) cu jumătate, dacă, la data
comiterii infracțiunii, persoana condamnată era minoră; g) cu o treime, persoanei
condamnate cu vârsta mai mare de 60 de ani și celei cu dizabilități severe și
accentuate. Prevederile alin. (1) din prezentul articol nu se aplică persoanei care
cade sub incidența art. 6 alin. (1) lit. a), b), c), e) sau g).
7. Colegiul penal reține că, prin sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Central)
din 19 mai 2020, Petru GANCIU a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. e/1) Cod penal, fiind aplicată în privința acestuia
pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 13 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 06 iunie 2022, a fost
admisă plângerea condamnatului Petru GANCIU, împotriva administraţiei instituţiei
penitenciare referitoare la condiţiile de detenţie care, conform jurisprudenţei Curţii
Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art.
3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
fiind aplicate în privința acestuia prevederile art. 473/2-473/4 Cod de procedură
penală, fiind redus termenul pedepsei aplicate acestuia cu 92 de zile.
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 noiembrie 2022,
GANCIU Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind aplicată în privința acestuia pedeapsă sub formă
de închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul
parțial de sentințe, la pedeapsa aplicată lui GANCIU Petru a fost adăugată partea
neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Central) din
19 mai 2020, fiind stabilită în privința ultimului pedeapsa definitivă sub formă de
închisoare pe termen de 14 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2023, a fost respins apelul
declarat de avocat în numele inculpatului, fiind menținută fără modificări sentința
Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 noiembrie 2022.
Conform extrasului din procesul-verbal nr. 7 al ședinței Comisiei Speciale a
Penitenciarului nr. 9 Pruncul din 30 iunie 2022, a fost decis de a refuza de a înainta
un demers în instanța de judecată în vederea aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c)
al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021.
În baza fişei de evaluare a riscului de recidivă din 28 iunie 2022, a fost constatat
faptul că GANCIU Petru prezintă un risc de recidivă sporit, având ca factori
criminogeni: antecedente penale, infracțiune deosebit de gravă, factori de natură
familială – conflicte și tensiuni în familie, impulsivitate, toleranță scăzută la frustrare,
imaturitate emoțională, motivația infracțională (răzbunare, conflict), lipsa abilităților
de gestionare a timpului liber, predispus spre consum de alcool.
Potrivit extrasului din procesul-verbal nr. 10 al ședinței Comisiei Speciale a
Penitenciarului nr. 9 Pruncul din 26 noiembrie 2024, a fost decis că, condamnatul
Petru GANCIU întrunește condițiile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea
a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24
decembrie 2021.
Conform raportului de evaluare despre realizarea programului individual de
executare a pedepsei, se indică că a realizat programul individual de executare a
pedepsei.
În ce priveşte sancţiunile şi stimulările sale, în perioada executării pedepsei,
Colegiul penal atestă că GANCIU Petru a fost stimulat o dată, nefiind sancționat
disciplinar.
Conform fişei de evaluare a riscului de recidivă din 20 noiembrie 2024, a fost
constatat că GANCIU Petru prezintă un risc de recidivă mediu, având ca factori
criminogeni: antecedente penale, infracțiune cu aplicarea violenței, factorii de natură
familială – conflicte și tensiuni în familie, impulsivitate, toleranță scăzută la frustrare,
imaturitate emoțională, motivație infracțională (răzbunare, conflict), predispus spre
consum de alcool.
8. Rezumând normele de drept în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul
penal reține că, prevederile Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, nu sunt aplicabile în
privința condamnatului GANCIU Petru.

Or, conform prevederilor pct. 3 al Regulamentului-Cadru de activitate a

comisiilor speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate,
aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 44 din 18 februarie 2022, actul de
amnistie, ce rezultă din Legea nr. 243/2021, se aplică față de persoanele care execută
o pedeapsă penală dacă: a) se încadrează în prevederile art. 3–5, 7 sau 8 din Legea
nr. 243/2021; b) sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei penale, a
perioadei de probațiune sau a termenului de probă; c) sunt evaluate psihologic ca
fiind persoane ce prezintă risc de recidivă mediu sau redus.
De asemenea, pct. 58 din Regulamentul-Cadru de activitate a comisiilor speciale
privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate stipulează că
săptămânal, în fiecare zi de luni, subdiviziunea de evidență deținuți a instituției
penitenciare prezintă directorului penitenciarului lista persoanelor care se
încadrează în prevederile art. 3–5, 7 sau 8 din Legea nr. 243/2021, fără a include
persoanele care deja au fost prezentate.
Studiind materialele cauzei, Colegiul penal atestă că GANCIU Petru a fost deja
evaluat în vederea posibilității aplicării în privința acestuia a prevederilor Legii nr.
243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia, fapt confirmat prin extrasul din
procesul-verbal nr. 7 al ședinței Comisiei speciale a Penitenciarului nr. 9 Pruncul din
30 iunie 2022, în care a fost constatat că GANCIU Petru a realizat programul
individual de executare a pedepsei, are un comportament pozitiv, însă prezintă risc
de recidivă ridicat, fiind refuzată astfel înaintarea demersului privind aplicarea
amnistiei.
Din prevederile Regulamentului-cadru de activitate a comisiilor speciale privind
aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate, rezultă clar și elocvent că,
directorului penitenciarului se prezintă lista persoanelor care se încadrează în
prevederile art. 4, 5, 7 sau 8 din Legea nr. 243/2021, fără a include persoanele care
deja au fost prezentate, or, din materialele cauzei, Colegiul penal constată cu
certitudine că condamnatul GANCIU Petru a fost prezentat de mai multe ori la
comisie pentru evaluarea riscului de recidivă, fapt inadmisibil la caz, în contextul în
care, persoana condamnată urmează a fi evaluat o singură dată pentru stabilirea
riscului de recidivă.
Astfel, Colegiul penal notează că, aplicarea actului de amnistie față de
condamnatul GANCIU Petru, este nejustificat și neîntemeiat, prin prisma unor factori
obiectivi, or, se atestă că în privința lui GANCIU Petru, anterior a fost stabilit riscul
de recidivă sporit, ceea ce constituie un impediment în aplicarea Legii nr. 243, din 24
decembrie 2021, „privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenţei Republicii Moldova”, or, prezenta lege se aplică
condiționat și exclusiv persoanelor condamnate, care sunt evaluate psihologic ca
prezentând risc de recidivă mediu sau redus.
În opinia instanței de recurs, faţă de condamnatul GANCIU Petru nu poate fi
aplicat actul de amnistie, deoarece acesta a fost evaluat psihologic anterior ca
prezentând risc de recidivă ridicat, sporit și astfel condamnatul urmează să execute în
continuare integral pedeapsa stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă şi
irevocabilă.
De asemenea, Colegiul penal este solidar cu poziția instanței de fond referitor la
faptul că aplicarea actului de amnistie este un drept şi o rezervă în atitudine a instanţei
şi nu o obligaţie, or, amnistia se aplică doar cu condiţia că se va putea considera
posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei, concluzii care
urmează a fi trase în baza studierii depline şi obiective a datelor referitoare la persoana
condamnatului, la comportamentul lui pe tot parcursul perioadei de executare a
pedepsei cu închisoare, inclusiv dacă a fost deținut şi în alte penitenciare, la
respectarea regimului de executare, participarea la muncile remunerate sau
neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, de
îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medicosanitare de detenţie, la relaţiile cu alţi
condamnaţi, cu familia, la participarea la măsurile cultural-educative, la prezenţa
sancţiunilor disciplinare valabile la momentul soluţionării chestiunii.
9. Prin urmare, argumentele instanței de fond la adoptarea soluției în cauză, în
virtutea corectitudinii lor şi pentru a evita repetări inutile sunt acceptate şi de instanța
de recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a
hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6
§1 din CEDO, deşi obligă instanțele să îşi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi
înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurkvs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În situația în care instanța de fond şi-a motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate,
în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.
(Garcia Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei).
Astfel, Colegiul penal menționează că, motivarea hotărârii este un proces de
analiză şi sinteză a actelor şi lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar
expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate
aspectele relevante din punct de vedere probatoriu şi sunt menționate componentele
obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, aşa cum s-a procedat, de altfel, în
cauza de față.
Reieșind cele invocate instanța constată că, faptele menționate constituie o
omitere a prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:
”Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe
care s-a sprijinit. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării
principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi întotdeauna înțeleasă că
impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Instanțele naționale sunt obligate să-și motiveze deciziile, ceea ce nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument, dar ca o obligație de a se
pronunța asupra problemelor cele mai importante ridicate în speță”, a se vedea în
acest sens cauza (Ruiz Torija și Hiro Balani împotriva Spaniei, hotărârea din 09
decembrie 1994, sau Grigore Vlasia Vasilescu împotriva României, hotărârea din 06
iunie 2006).
Din interpretarea art.6 CEDO, pronunțarea de către instanță a unor hotărâri
motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil
și acesta presupune obligația instanței de judecată de a se expune în hotărârile emise
asupra tuturor cerințelor pricinii, precum și asupra argumentelor invocate de către
intimat întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26).
Față de lucrul judecat de primă instanță, Colegiul penal constată o motivare
amplă și temeinică a încheierii pronunțate cu privire la circumstanțele concludente în
raport cu cerințele formulate, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6
din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Conform jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului argumentelor primei instanțe. În cazul în care instanța de
fond și-a motivat soluția luată, arătând în mod concret la împrejurările care
fundamentează concluziile sale, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice
drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a
relua motivele jurisdicției de primă instanță.
În atare circumstanțe, instanța de recurs reține că, instanța de fond a pronunțat o
încheiere întemeiată şi motivată, iar în situația în care instanța şi-a motivat decizia
luată, arătând în mod concret la împrejurările care infirmă/afirmă acuzația, permițând
părților să utilizeze eficient orice drept de recurs, eventual o curte de apel poate, în
principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță
(Hotărârea CtEDO Garcia Ruis versus Spania).
10. În conformitate cu prevederile [Link]. 447-449 alin.(1) pct. 1), lit. a) Cod de
procedură penală, Colegiul Penal al Curții de Apel Centru, -

D E C I D E:
 Se respinge ca nefondat recursul condamnatului GANCIU Petru, declarat
împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 23 iunie 2025 și se
menține fără modificări încheierea atacată.
Decizia este irevocabilă.

Preşedintele şedinţei,
Judecătorul: Marcel
JUGANARI

Judecătorii: Adrian CERBU

Marcel POPESCU