Dosarul nr.
21r-1280/23 Judecătoria Chișinău (sediul
Ciocana)
1-23018972-02-21r-18052023 Judecător : Damaschin
Constantin
DECIZIE
16 decembrie 2025 mun.
Chișinău
Colegiul penal al Curții de Apel Centru
Având în componența:
Președintele ședinței de judecată, judecătorul Cecan Silvia
Judecători Schibin Vladislav și
Băbălău Denis
a judecat, în ordine de recurs, fără prezența părților la proces, recursul
condamnatului Leahov Vitalii declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău
(sediul Ciocana) nr. 21ji-416/2023 din 31 martie 2023, cu privire la cererea
condamnatului Leahov ***** cu privire la aplicarea Legii nr. 243 din 24 decembrie
2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 07.02.2023 – 31.032023;
Instanța de recurs: 18.05.2023 – 13.06.2024 (în procedura judecătorului
Cojocari Elena); 13.06.2024 – 16.12.2025 (în procedura judecătorului Băbălău
Denis).
Procedura de citare a părților a fost legal executată.
Asupra recursului, în baza materialelor din dosar şi a argumentelor prezentate în
ședința de judecată, Colegiul penal,-
A C O N S T A T A T:
1. La 06 februarie 2023, în adresa Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) a
parvenit cererea deținutului Leahov ***** cu privire la aplicarea Legii privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021.
2. A solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor Legii privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova
nr. 243 din 24 decembrie 2021.
3. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-416/2023 din
31 martie 2023, s-a respins cererea condamnatului Leahov *****, cu privire la
aplicarea prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, ca
neîntemeiată.
4. Invocând ilegalitatea încheierii judecătorului de instrucție, condamnatul
Jumbei Simion a declarat recurs prin care solicită admiterea cererii de recurs, casarea
încheierii privind respingerea cererii condamnatului Leahov ***** cu privire la
aplicarea amnistiei și admiterea cererii condamnatului Leahov *****, privind
aplicarea Legii cu privire la amnistie nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în
legătură cu aniversarea a 30-a aniversare la proclamarea independenței Republicii
Moldova.
5. Potrivit prevederilor art. 447 alin (1) și (2) din Codul de procedură penală,
recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezența părților la proces. Instanța de
recurs fixează data examinării şi dispune să se comunice părților la proces despre
aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinței.
6. Reprezentantul Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, procurorul și condamnatul au
fost înștiințați legal despre data examinării recursului și despre faptul că sunt în drept
să depună prin intermediul Secției monitorizare și relații publice a Curții de Apel
Centru, referințe sau completări la cererea de recurs.
7. Astfel, ținând cont de faptul că participanții la proces au fost înștiințați
despre data examinării recursului și depunerii referinței fiind astfel întreprinse toate
măsurile necesare în vederea respectării prevederilor art. 319 din Codul de procedură
penală privind citarea participanților la proces, instanța conform art. 447 alin. (1) din
Codul de procedură penală a dispus examinarea cauzei fără prezența părților la proces.
8. Analizând și apreciind motivele invocate în recurs, în cumul cu materialele
cauzei penale și prevederile legale pertinente, Colegiul penal conchide că, recursul
declarat este nefondat şi pasibil de a fi respins, din următoarele considerente.
9. Conform art. 437 alin.(1), pct. 4) din Codul de procedură penală, pot fi
atacate cu recurs alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac.
10. Potrivit art. 448 alin.(1) din Codul de procedură penală, judecînd recursul,
instanţa verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror documente noi prezentate în instanţa de recurs. Instanţa
de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
11. În conformitate cu art. 449 alin. (1), pct. (1), lit. a) din Codul de procedură
penală, judecând recursul, instanța adoptă una din următoarele decizii: respinge
recursul, menținând hotărârea atacată, dacă recursul este nefondat.
12. Conform art. 469 din Codul de procedură penală, la executarea pedepsei,
instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea
unor hotărâri, şi anume: 1) liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen
(art.91 din Codul penal); 2) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă
mai blândă (art.92 din Codul penal); 3) liberarea de la executarea pedepsei penale a
persoanelor grav bolnave (art.95 din Codul penal); 4) amânarea executării pedepsei
pentru femeile gravide şi persoanele care au copii în vârstă de până la 8 ani (art.96
din Codul penal), anularea amânării executării pedepsei de către acestea, liberarea
lor de pedeapsă, înlocuirea pedepsei sau trimiterea pentru executare a pedepsei
neexecutate; 5) reabilitarea judecătorească (art.112 din Codul penal); 6) schimbarea
categoriei penitenciarului (art.72 din Codul penal); 7) înlocuirea amenzii cu muncă
neremunerată în folosul comunității sau închisoare (art.64 din Codul penal); 8)
înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunității cu închisoare (art.67 din Codul
penal); 9) anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei
sau, după caz, a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea
condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate (art.90 şi 91 Cod penal); 10)
căutarea persoanelor condamnate care se ascund de organele care pun în executare
pedeapsa; 11) executarea sentinței în cazul existenței altor hotărâri neexecutate, dacă
aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărâri; 12) computarea arestării
preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost soluționată la
adoptarea hotărârii de condamnare; 13) prelungirea, schimbarea sau încetarea
aplicării măsurii de constrângere cu caracter medical alienaților (art.101 din Codul
penal); 131 ) internarea forțată într-o instituție ftiziopneumologică (art.961 din Codul
penal); 14) liberarea de pedeapsă sau ușurarea pedepsei în temeiul adoptării unei
legi care are efect retroactiv ori ameliorarea, în alt mod, a situației (art.10 şi 101 din
Codul penal), precum şi excluderii din hotărârea de condamnare a unor capete de
acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată; 15) liberarea de pedeapsă în
temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei (art.295 din Codul de
executare); 16) liberarea de executare a pedepsei în legătură cu expirarea
termenelor de prescripție ale executării sentinței de condamnare (art.97 din Codul
penal); 17) explicarea suspiciunilor sau neclarităților care apar la punerea în
executare a pedepselor; 171) constatarea condițiilor de detenție a condamnaților; 18)
alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către
condamnați.
13. Potrivit art. 471 alin. (2) din Codul de procedură penală, temei pentru
examinarea chestiunilor prevăzute la art.469 alin.(1) pct.1), 2), 4)-7), 11), 12), 14)-
16) și 18) poate servi și cererea condamnatului. Referitor la chestiunile prevăzute la
art. 469 alin. (1) pct. 1) și 2), condamnatul înaintează cererea în instanța de judecată
doar dacă a fost refuzat în condițiile art. 266 alin. (3) din Codul de executare. Pentru
aplicarea temeiului prevăzut la art. 469 alin. (1) pct. 14) poate declara demers și
procurorul. Chestiunea specificată la art. 469 alin. (1) pct. 14) se va soluționa cu
solicitarea dosarului (sau, după caz, a dosarelor) penal în a cărui bază persoana a
fost condamnată.
14. Instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul
Buiucani) din 05 decembrie 2019 pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art.
2171 alin. (4) lit. d), 187 alin. (2), lit. e), f) din Codul penal și în temeiul art. 84 alin.
(1) din Codul penal i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, fără
amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
15. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie
2022 sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 05 decembrie 2019 a fost
casată parțial, în latura penală, fiind pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului
prevăzut pentru prima instanță, prin care Leahov ***** a fost recunoscut vinovat în
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 2171 alin. (4) lit. d), 187 alin. (2), lit. e),
f) din Codul penal și în temeiul art. 84 alin. (1) din Codul penal, i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
închis.
16. Prin răspunsul Directorului adjunct al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul,
comisar de justiție, Sveatoslav ***** nr. L-1 din 27 ianuarie 2023, condamnatului i s-
a comunicat că, la data intrării în vigoare (a Legii nr. 243 privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova31.12.2021), ultimul nu a avut statutul de condamnat, astfel încât,
examinarea cererii în cadrul Comisiei speciale nu este posibilă.
17. Conform art. 107 din Codul penal, amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau
comutarea ei. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță şi asupra
drepturilor persoanei vătămate. Amnistia nu se aplică în cazul săvârșirii de
infracțiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4), precum şi persoanelor care au săvârșit
asupra minorilor infracțiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
18. Potrivit art. 272 alin.(1) și (2) din Codul de executare, în cazul amnistiei, în
temeiul art.107 din Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în
continuare a pedepsei, fie reduce pedeapsa sau o comută, instituțiile şi organele care
asigură executarea categoriei respective de pedeapsă examinează aplicabilitatea
actului de clemență fiecărui condamnat şi, după caz, cu acordul condamnatului,
înaintează un demers instanței de judecată competente conform art.470 Cod de
procedură penală. La demers se anexează dosarul personal al condamnatului,
dovezile motivelor de fapt şi de drept invocate. Demersul se judecă în condițiile
Codului de procedură penală. Condamnatul este în drept să înainteze personal un
demers instanței de judecată pentru examinarea posibilității aplicării actului de
amnistie. În acest caz, instituțiile sau organele care asigură executarea categoriei
respective de pedeapsă remit instanței de judecată dosarul personal al
condamnatului.
19. Potrivit art. (1) alin. alin. (1-2), (4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat şi exclusiv persoanelor
bănuite, învinuite şi inculpate, precum şi persoanelor condamnate, care sunt
caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau
al termenului de probă şi sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă
mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2–5,
7, 8. Aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile
speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în
continuare – comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții
care pune în executare pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a
Penitenciarelor şi ai Inspectoratului National de Probațiune. Comisiile speciale se
instituie prin ordinul ministrului justiției şi activează în baza unui regulament-cadru
aprobat prin ordinul ministrului justiției. Aplicarea amnistiei față de persoanele
bănuite, învinuite se decide de procuror, la faza de urmărire penală, iar față de
persoanele inculpate - de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei.
20. Distinct, potrivit prevederile art. 65 alin. (3) pct. 1) din Codul de procedură
penală, persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește
condamnat, dacă sentința este, parțial sau integral, de condamnare.
21. În conformitate cu pct. 5 din Statutul executării pedepsei de către
condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, în sensul
prezentului Statut, următorii termeni și expresii semnifică: condamnat - persoana în
privința căreia a rămas definitivă hotărârea instanței de judecată, prin care aceasta a
fost condamnată la o pedeapsă penală privativă de libertate.
22. Rezumând normele de drept în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul
penal reține că, prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în
vigoare la 31.12.2021 se pot aplica persoanelor, în privința cărora sentința de
condamnare a devenit irevocabilă, până la data intrării în vigoare a legii.
23. În consecință, instanța de recurs învederează că, pentru aplicarea
prevederilor Legii privind amnistia și reducerea termenului de pedeapsă, este necesar
ca persoana condamnată să întrunească anumite condiții și anume, ca persoana să
aibă statut de condamnat până la data adoptării Legii sus menționate.
24. Colegiul penal conchide că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01
noiembrie 2022, a fost casată sentința primei instanțe în parte, și anume, Leahov
***** a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 2171
alin. (4) lit. d), 187 alin. (2), lit. e), f) din Codul penal și în temeiul art. 84 alin. (1) din
Codul penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip închis. Deci, calitatea de condamnat cet. Leahov *****
a dobândit-o la data devenirii deciziei definitive și executorie.
25. În circumstanțele relatate, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată
poziția instanței de fond că, prin care a constatat că, Leahov ***** a deținut statutul
de condamnat din data de 01.11.2022, adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 243
din 24.12.2021, prin urmare în circumstanțele sus elucidate se constată că,
condamnatul nu întrunește cerințele din Legii privind amnistia, pentru aplicarea
actului de amnistie.
26. Mai mult ca atât, jurisprudența CtEDO în practica sa a menționat că,
necesitatea reglementării statutului procesual al persoanei derivă și din jurisprudența
CEDO – în cauza Nikitin c. Rusiei (hotărârea din 20.04.2004, §35-37), Curtea a
menționat expres că persoana nu poate fi considerată că are statut procesual de
condamnat, până când nu va epuiza toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în
privința sa va deveni irevocabilă, în sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției, ceea
ce înseamnă că hotărârile judecătorești nu pot intra în vigoare până la epuizarea
tuturor căilor ordinare de atac.
27. Prin urmare, argumentele instanței de fond la adoptarea soluției în cauză, în
virtutea corectitudinii lor şi pentru a evita repetări inutile sunt acceptate şi de instanța
de recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a
hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din
CEDO, deşi obligă instanțele să îşi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca
impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurkvs Olanda, 19
aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin
alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
28. În situația în care instanța de fond şi-a motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate,
în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță
(Garcia Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei)
29. Astfel, Colegiul penal menționează că, motivarea hotărârii este un proces de
analiză şi sinteză a actelor şi lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar
expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele
relevante din punct de vedere probatoriu şi sunt menționate componentele obligatorii
ale unei motivări a hotărârii penale, aşa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.
30. Reieșind cele invocate instanța constată că, faptele menționate constituie o
omitere a prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:
”Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe
care s-a sprijinit. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării
principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi întotdeauna înțeleasă că
impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Instanțele naționale sunt obligate să-și motiveze deciziile, ceea ce nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument, dar ca o obligație de a se
pronunța asupra problemelor cele mai importante ridicate în speță”, a se vedea în acest
sens cauza (Ruiz Torija și Hiro Balani împotriva Spaniei, hotărârea din 9 decembrie
1994, sau Grigore Vlasia Vasilescu împotriva României, hotărârea din 6 iunie 2006).
31. Din interpretarea art.6 CEDO, pronunțarea de către instanță a unor hotărâri
motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil
și acesta presupune obligația instanței de judecată de a se expune în hotărârile emise
asupra tuturor cerințelor pricinii, precum și asupra argumentelor invocate de către
intimat întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26).
32. Față de lucrul judecat de primă instanță, Colegiul penal constată o motivare
amplă și temeinică a încheierii pronunțate cu privire la circumstanțele concludente în
raport cu cerințele formulate, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6
din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
33. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului argumentelor primei instanțe. În cazul în care instanța de
fond și-a motivat soluția luată, arătând în mod concret la împrejurările care
fundamentează concluziile sale, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice
drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a
relua motivele jurisdicției de primă instanță.
34. Prin urmare, instanța de fond just a ajuns la concluzia justă că în privința
condamnatului Leahov ***** nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 243 din
24.12.2021 privind amnistia, dat fiind faptul că, condamnatul Leahov ***** a deținut
statutul de condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 243 din 24.12.2021, motiv
pentru care, Colegiul penal respinge ca fiind nefondat recursul condamnatului Leahov
***** declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-
416/2023 din 31 martie 2023.
35. În conformitate cu art. art. 469-471 din Codul de procedură penală, Colegiul
penal al Curții de Apel Centru,-
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul condamnatului Leahov ***** și menține
încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-416/2023 din 31 martie
2023.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Cecan Silvia
Judecători Schibin
Vladislav
Băbălău
Denis