Dosarul nr.
21r-1815/23 Judecătoria Chișinău (sediul
Ciocana)
1-23045049-02-21r-06072023 Judecător : Buzu
Elisaveta
DECIZIE
16 decembrie 2025 mun.
Chișinău
Colegiul penal al Curții de Apel Centru
Având în componența:
Președintele ședinței de judecată, judecătorul Cecan Silvia
Judecători Schibin Vladislav și Băbălău
Denis
a judecat, în ordine de recurs, fără prezența părților la proces, recursul
condamnatului Coblov ***** declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul
Ciocana) nr. 21ji-913/2023 din 07 iunie 2023, cu privire la cererea condamnatului Coblov
***** cu privire la aplicarea actului de amnistie în baza Legii privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din
24 decembrie 2021 în privința sa, -.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 28.03.2023 – 07.06.2023;
Instanța de recurs: 06.07.2023 – 13.06.2024 (în procedura judecătorului Cojocari
Elena); 13.06.2024 – 16.12.2025 (în procedura judecătorului Băbălău Denis).
Procedura de citare a părților a fost legal executată.
Asupra recursului, în baza materialelor din dosar şi a argumentelor prezentate în
ședința de judecată, Colegiul penal,-
A C O N S T A T A T:
1. La 24.03.2023, la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana a parvenit cererea
condamnatului Coblov ***** cu privire la aplicarea actului de amnistie în baza Legii
privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021 în privința sa.
2. A solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor Legii privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.
243 din 24 decembrie 2021.
3. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-913/2023 din 07
iunie 2023, s-a respins cererea condamnatului Coblov *****, cu privire la aplicarea
prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, ca neîntemeiată.
4. Invocând ilegalitatea încheierii judecătorului de instrucție, condamnatul Coblov
***** a declarat recurs prin care solicită admiterea cererii de recurs, casarea încheierii
Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) cu transmiterea cauzei la rejudecare în alt complet
de judecată.
5. Potrivit prevederilor art. 447 alin (1) și (2) din Codul de procedură penală,
recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezența părților la proces. Instanța de
recurs fixează data examinării şi dispune să se comunice părților la proces despre
aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinței.
6. Reprezentantul Penitenciarului nr. 15 – Cricova și condamnatul au fost
înștiințați legal despre data examinării recursului și despre faptul că sunt în drept să
depună prin intermediul Secției monitorizare și relații publice a Curții de Apel Centru,
referințe sau completări la cererea de recurs.
7. Astfel, ținând cont de faptul că participanții la proces au fost înștiințați despre
data examinării recursului și depunerii referinței fiind astfel întreprinse toate măsurile
necesare în vederea respectării prevederilor art. 319 din Codul de procedură penală
privind citarea participanților la proces, instanța conform art. 447 alin. (1) din Codul de
procedură penală a dispus examinarea cauzei fără prezența părților la proces.
8. Analizând și apreciind motivele invocate în recurs, în cumul cu materialele
cauzei penale și prevederile legale pertinente, Colegiul penal conchide că, recursul
declarat este nefondat şi pasibil de a fi respins, din următoarele considerente.
9. Conform art. 437 alin.(1), pct. 4) din Codul de procedură penală, pot fi atacate
cu recurs alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac.
10. Potrivit art. 448 alin.(1) din Codul de procedură penală, judecînd recursul,
instanţa verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror documente noi prezentate în instanţa de recurs. Instanţa de
recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
11. În conformitate cu art. 449 alin. (1), pct. (1), lit. a) din Codul de procedură
penală, judecând recursul, instanța adoptă una din următoarele decizii: respinge recursul,
menținând hotărârea atacată, dacă recursul este nefondat.
12. Conform art. 469 din Codul de procedură penală, la executarea pedepsei,
instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor
hotărâri, şi anume: 1) liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen (art.91 din
Codul penal); 2) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă
(art.92 din Codul penal); 3) liberarea de la executarea pedepsei penale a persoanelor
grav bolnave (art.95 din Codul penal); 4) amânarea executării pedepsei pentru femeile
gravide şi persoanele care au copii în vârstă de până la 8 ani (art.96 din Codul penal),
anularea amânării executării pedepsei de către acestea, liberarea lor de pedeapsă,
înlocuirea pedepsei sau trimiterea pentru executare a pedepsei neexecutate; 5)
reabilitarea judecătorească (art.112 din Codul penal); 6) schimbarea categoriei
penitenciarului (art.72 din Codul penal); 7) înlocuirea amenzii cu muncă neremunerată
în folosul comunității sau închisoare (art.64 din Codul penal); 8) înlocuirea muncii
neremunerate în folosul comunității cu închisoare (art.67 din Codul penal); 9) anularea
condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau, după caz, a liberării
condiționate de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea condamnatului pentru
executarea pedepsei neexecutate (art.90 şi 91 Cod penal); 10) căutarea persoanelor
condamnate care se ascund de organele care pun în executare pedeapsa; 11) executarea
sentinței în cazul existenței altor hotărâri neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluționată
la adoptarea ultimei hotărâri; 12) computarea arestării preventive sau a arestării la
domiciliu, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea hotărârii de condamnare; 13)
prelungirea, schimbarea sau încetarea aplicării măsurii de constrângere cu caracter
medical alienaților (art.101 din Codul penal); 131) internarea forțată într-o instituție
ftiziopneumologică (art.961 din Codul penal); 14) liberarea de pedeapsă sau ușurarea
pedepsei în temeiul adoptării unei legi care are efect retroactiv ori ameliorarea, în alt
mod, a situației (art.10 şi 101 din Codul penal), precum şi excluderii din hotărârea de
condamnare a unor capete de acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată; 15)
liberarea de pedeapsă în temeiul actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei
(art.295 din Codul de executare); 16) liberarea de executare a pedepsei în legătură cu
expirarea termenelor de prescripție ale executării sentinței de condamnare (art.97 din
Codul penal); 17) explicarea suspiciunilor sau neclarităților care apar la punerea în
executare a pedepselor; 171) constatarea condițiilor de detenție a condamnaților; 18)
alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către
condamnați.
13. Potrivit art. 471 alin. (2) din Codul de procedură penală, temei pentru
examinarea chestiunilor prevăzute la art.469 alin.(1) pct.1), 2), 4)-7), 11), 12), 14)-16) și
18) poate servi și cererea condamnatului. Referitor la chestiunile prevăzute la art. 469
alin. (1) pct. 1) și 2), condamnatul înaintează cererea în instanța de judecată doar dacă a
fost refuzat în condițiile art. 266 alin. (3) din Codul de executare. Pentru aplicarea
temeiului prevăzut la art. 469 alin. (1) pct. 14) poate declara demers și procurorul.
Chestiunea specificată la art. 469 alin. (1) pct. 14) se va soluționa cu solicitarea
dosarului (sau, după caz, a dosarelor) penal în a cărui bază persoana a fost condamnată.
14. Instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din
20.10.2021, Coblov ***** a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 2171 alin. (2) lit. b), d) din Codul penal, cu stabilirea unei pedepse de 9 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
15. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 03.02.2023 a fost menținută, fără
modificări sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 20.10.2021. Astfel, sentința
Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 20.10.2021 a devenit definitivă la 03.02.2023.
16. Conform art. 107 din Codul penal, amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau
comutarea ei. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță şi asupra drepturilor
persoanei vătămate. Amnistia nu se aplică în cazul săvârșirii de infracțiuni prevăzute la
art. 1661 alin. (2)–(4), precum şi persoanelor care au săvârșit asupra minorilor
infracțiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
17. Potrivit art. 272 alin.(1) și (2) din Codul de executare, în cazul amnistiei, în
temeiul art.107 din Codul penal, care liberează condamnatul de executarea în continuare
a pedepsei, fie reduce pedeapsa sau o comută, instituțiile şi organele care asigură
executarea categoriei respective de pedeapsă examinează aplicabilitatea actului de
clemență fiecărui condamnat şi, după caz, cu acordul condamnatului, înaintează un
demers instanței de judecată competente conform art.470 Cod de procedură penală. La
demers se anexează dosarul personal al condamnatului, dovezile motivelor de fapt şi de
drept invocate. Demersul se judecă în condițiile Codului de procedură penală.
Condamnatul este în drept să înainteze personal un demers instanței de judecată pentru
examinarea posibilității aplicării actului de amnistie. În acest caz, instituțiile sau
organele care asigură executarea categoriei respective de pedeapsă remit instanței de
judecată dosarul personal al condamnatului.
18. Potrivit art. (1) alin. alin. (1-2), (4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, prezenta lege se aplică condiționat şi exclusiv persoanelor bănuite, învinuite şi
inculpate, precum şi persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe
parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă şi
sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele
respective cad sub incidența prevederilor art.2–5, 7, 8. Aplicarea amnistiei față de
persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind aplicarea amnistiei în
privința persoanelor condamnate (în continuare – comisii speciale), instituite, în acest
sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare pedeapsa, din reprezentanți ai
Administrației Naționale a Penitenciarelor şi ai Inspectoratului National de Probațiune.
Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiției şi activează în baza unui
regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiției. Aplicarea amnistiei față de
persoanele bănuite, învinuite se decide de procuror, la faza de urmărire penală, iar față
de persoanele inculpate - de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei.
19. Distinct, potrivit prevederile art. 65 alin. (3) pct. 1) din Codul de procedură
penală, persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat,
dacă sentința este, parțial sau integral, de condamnare.
20. În conformitate cu pct. 5 din Statutul executării pedepsei de către condamnați,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, în sensul prezentului Statut,
următorii termeni și expresii semnifică: condamnat - persoana în privința căreia a rămas
definitivă hotărârea instanței de judecată, prin care aceasta a fost condamnată la o
pedeapsă penală privativă de libertate.
21. Rezumând normele de drept în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal
reține că, prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare la
31.12.2021 se pot aplica persoanelor, în privința cărora sentința de condamnare a devenit
irevocabilă, până la data intrării în vigoare a legii.
22. În consecință, instanța de recurs învederează că, pentru aplicarea prevederilor
Legii privind amnistia și reducerea termenului de pedeapsă, este necesar ca persoana
condamnată să întrunească anumite condiții și anume, ca persoana să aibă statut de
condamnat până la data adoptării Legii sus menționate.
23. Colegiul penal conchide că, prin decizia Curții de Apel Bălți din 03.02.2023 a
fost menținută, fără modificări sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 20.10.2021.
Astfel, sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 20.10.2021 a devenit definitivă la
03.02.2023. Deci, calitatea de condamnat cet. Coblov ***** a obținut-o la data devenirii
deciziei definitive și executorie.
24. În circumstanțele relatate, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată
poziția instanței de fond că, prin care a constatat că, Coblov ***** a obținut statutul de
condamnat din data de 03.02.2023, adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 243 din
24.12.2021, prin urmare în circumstanțele sus elucidate se constată că, condamnatul nu
întrunește cerințele din Legii privind amnistia, pentru aplicarea actului de amnistie.
25. Mai mult ca atât, jurisprudența CtEDO în practica sa a menționat că, necesitatea
reglementării statutului procesual al persoanei derivă și din jurisprudența CEDO – în
cauza Nikitin c. Rusiei (hotărârea din 20.04.2004, §35-37), Curtea a menționat expres că
persoana nu poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va
epuiza toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în
sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției, ceea ce înseamnă că hotărârile judecătorești
nu pot intra în vigoare până la epuizarea tuturor căilor ordinare de atac.
26. Prin urmare, argumentele instanței de fond la adoptarea soluției în cauză, în
virtutea corectitudinii lor şi pentru a evita repetări inutile sunt acceptate şi de instanța de
recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii
sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deşi
obligă instanțele să îşi motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurkvs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.
61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin
însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
27. În situația în care instanța de fond şi-a motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în
principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (Garcia
Ruis contra Spaniei, Hei le contra Finlandei)
28. Astfel, Colegiul penal menționează că, motivarea hotărârii este un proces de
analiză şi sinteză a actelor şi lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar
expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele
relevante din punct de vedere probatoriu şi sunt menționate componentele obligatorii ale
unei motivări a hotărârii penale, aşa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.
29. Reieșind cele invocate instanța constată că, faptele menționate constituie o
omitere a prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: ”Convenția
impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a
sprijinit. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei
administrări a justiției, nu poate fi întotdeauna înțeleasă că impunând formularea unui
răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților. Instanțele naționale sunt obligate să-și
motiveze deciziile, ceea ce nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat la fiecare
argument, dar ca o obligație de a se pronunța asupra problemelor cele mai importante
ridicate în speță”, a se vedea în acest sens cauza (Ruiz Torija și Hiro Balani împotriva
Spaniei, hotărârea din 9 decembrie 1994, sau Grigore Vlasia Vasilescu împotriva
României, hotărârea din 6 iunie 2006).
30. Față de lucrul judecat de primă instanță, Colegiul penal constată o motivare
amplă și temeinică a încheierii pronunțate cu privire la circumstanțele concludente în
raport cu cerințele formulate, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
31. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului argumentelor primei instanțe. În cazul în care instanța de fond
și-a motivat soluția luată, arătând în mod concret la împrejurările care fundamentează
concluziile sale, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs
eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele
jurisdicției de primă instanță.
32. Prin urmare, instanța de fond just a ajuns la concluzia justă că în privința
condamnatului Coblov ***** nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021
privind amnistia, dat fiind faptul că, condamnatul Coblov ***** a obținut statutul de
condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 243 din 24.12.2021, motiv pentru care,
Colegiul penal respinge ca fiind nefondat recursul condamnatului Coblov ***** declarat
împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 21ji-913/2023 din 07 iunie
2023.
33. În conformitate cu art. art. 469-471 din Codul de procedură penală, Colegiul
penal al Curții de Apel Centru,-
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul condamnatului Judecătoriei Chișinău (sediul
Ciocana) nr. 21ji-913/2023 din 07 iunie 2023 și menține încheierea fără modificări.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Cecan Silvia
Judecători Schibin
Vladislav
Băbălău
Denis